Page 4 - Corolarele întâmplării
P. 4

De dincolo de margini şi hotare,
                          Dintr-un incert cu iz de infinit,
                      Punând pe fugă semnul de-ntrebare,
                          Prinde contur, un orizont grăbit.

                         Îşi lasă timpul trecerea firească,
                             Măsurile, fără tăgadă mor,
                          Nimic nu stă să se împotrivească
                            La ceea ce e pur întâmplător.

                          Şi orişicum s-ar pune în balanţă
                           Se caută doar sensul omenesc,
                      Doar viaţa dă, într-un final nuanţă

                            Şi, întâmplării, înţeles firesc.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9