Page 51 - Puţin, câte puţin
P. 51
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Orice balanţă are un foarte mic deze-
chilibru. Tocmai acesta este hotărâtor de multe
ori.
• Despic firul în patru... O fac dintr-o cruntă
necesitate: în nebunia ei, lumea a învăţat să împletească firele
din adevăruri în care ascund o mare minciună. Aşa că eu fac
drumul invers!
• Ploaia coboară norii la picioarele celor care nu pot nicicum
urca deasupra lor!
• Oricât de mare tulpină ar avea un copac, fără coroană nu face
umbră. Iar când două coroane se îmbrăţişează, umbră odihni-
toare este dată tuturor.
• Parametri care pot fi anulaţi duc la simplificarea ecuaţiei, la so-
luţii rapide. Geneza, când vorbeşte despre cei doi ce trebuie să
fie ca unul, face referire tocmai la o simplificare necesară.
Cu certitudine, tu, eu...
Nu ţi-am scris până acum, ştiu că a-
cum, judecând după o realitate a certi-
tudinii, te întrebi ce motiv am găsit ca să
fac, asta, te întrebi de ce acum, când ai
ajuns la convingeri pe care le consideri
mult prea bune ca cineva, apărut de ni-
căieri, să le redea gândului şi întrebărilor care le-au găsit ca şi răs-
punsuri, şi, pe lângă astea, certitudinea vieţii de face să te întrebi
de ce primeşti tu aceste rânduri, necunoscută fiindu-mi şi necu-
noscut fiindu-ţi...
Şi eu, ieri, când mi-a trecut prin faţa ochilor gândul de a pune
cuvintele să se rânduiască aşa cum vin, în spuse, necunoscută
credeam că-mi eşti, n-avem nici eu cu ce justifica acel fugar
gând... Apărusei de nicăieri, într-un drum al tău spre nicăieri pen-
tru mine, spre undeva unde tu voiai să ajungi şi poate că ai şi a-
juns, dar între timp te-ai întors, ori n-ai ajuns şi te-ai întors ca să
poţi înţelege de ce nu ai ajuns... Concret, cu certitudinea la care
faci şi tot faci referire când este vorba de oameni, în anii aceştia
din urmă, în care ne puteam întâlni, nu ne-am întâlnit. Însă gân-
dul n-a venit din senin, eu am învăţat să nu mai intru cu el în
49

