Page 46 - Puţin, câte puţin
P. 46
Daniel-Dumitru Darie
inţa, oricât de vizionară şi de imaginativă ar fi, ştiinţele care nu
demonstrează nimic, fiind făcute să demonstreze ceva ce crede
cineva, ceea ce vrea el să creadă că este adevărat. Ştiinţă nu poa-
te fi numită acea înşiruire de orice, nume, cifre sau idei, care
trag de clopotele bisericilor şi aprind claiele de paie ca să pară că
tună şi fulgeră cerurile, ştiinţă nu este ceea ce doar unul poate
gân-di spre a o duce mai departe. Greu, sau niciodată, se naşte o
ştiinţă când fură înţelesurile altei ştiinţe şi când ea nu se înţelege,
în nici un fel cu argumentele pe care făcătorii de ştiinţe şi le a-
duc lor, dar nu le pot da altora, când e să spună celor care nu
stau cu gura căscată la ei, despre ceea ce poate sau ceea ce nu
poate ştiinţa lor. Tocmai faptul că n-am auzit, decât rar, spunân-
du-se ceea ce nu se poate spune, acum mă oboseşte. Mă oboseş-
te, ştiind ce înseamnă ştiinţa oamenilor şi auzind vorbindu-se de
ştiinţa pe care oamenii nu o pot încă pătrunde, mă întreb ce no-
bleţe au ideile, dacă ceea ce spun ei este doar o răstălmăcire a
ceea ce oamenii au cuprins deja. Şi-am obosit să-i văd pe cei ce
se lasă. fără să le pese, ori fără să crâcnească, traşi de lanţ, sau
traşi pe sfoară.
Am obosit să văd banii măsura sufletului, şi trupuri vândute
spre a se sări în vârful catargului dorit de de acel “vreau”, la care
omul este momit cu vorbe sau cu poveşti, la care omul se dedă
fără întrebări şi fără acele înţelesuri, pe care dacă şi le-ar lăsa a-
vute, nici moarte a nevinovaţilor, nici hoţie, nici desfrânare n-ar
mai fi, căci fiecare ar şti ceea ce îi este dat şi ceea ce cu adevărat
ar avea, cât va putea să fie stea sau doar foc de paie, şi acelea
cumpărate la suprapreţ. Am obosit să văd oameni alergând, în
stânga şi în dreapta, doar pentru a găsi pe cineva care să-i vor-
bească de alte înţelesuri şi motive, decât cele pe care le vede şi
nu şi le vrea. Şi tot obosit mă face să fiu, simpla vedere a celor
care fură bucuria altora doar pentru a şti că cei furaţi nu o vor
avea-o.
Am obosit... Am obosit şi parcă îmi doresc să mor puţin, spre a
mă putea renaşte, liber de toate etichetele şi liber de toate înţele-
surile pe care acum le am, care mereu se completează cu altele,
care alte etichete completează, nemaiavându-şi contraziceri,
doar confirmându-se unele pe altele şi arătându-mi o lume să-
racă, sărăcită şi luptând pentru a se sărăci, o lume murdară, mur-
dărită şi ţinând morţiş să se murdărească peste măsură... Dar,
cum morţii nu îi prea sunt dator, aştept o ploaie, cum n-a mai
fost văzută, o ploaie care să spele şi, de-i nevoie, să ardă toată în-
cărcătura ce oboseşte pe toţi cei care mai ştiu de ei...
20.06.13
44

