Page 85 - Puţin, câte puţin
P. 85
Puţin, câte puţin
asemenea celor spuse de acei care le-au sucit minţile cu răs-
tălmăcirile lor atrăgătoare în vârtejul focurilor ce le vor arde co-
perţile şi doar o minune le va mai fi salvare, prin cel care se va
încumeta, ori milostivi, a le mai da un titlu, originalul ori altul o-
riginal, de se găseşte motiv pentru a li se şterge urma.
Nici o carte care se poate citi, de greşeli nu este lipsită, aşa
cum nici unul dintre cei cărora dat le este în cărţi să scrie, fără de
greşeli o pot face. Unele în înţelesuri lasă totul neschimbat, altele
schimbă mult prea mult ca să mai poată cineva, ceva, înţelege.
Cărţile, uneori, singure, fără îndemnul cuiva, fără să le ceară ori
ademenească cineva, neavând stare, sar, din locul ce-l au, în sus
şi apoi cad, neavând nici cum, nici puterea, de a nu se lăsa căl-
cate în picioare de cei ce trec, în drumurile lor, în căutarea căr-
ţilor potrivite, cu ştiinţă sau doar din simplă obişnuinţă, mur-
dărite fiind într-o măsură în care apa unui ocean nu-i cu putinţă
să spele praful şi noroiul ce le îngălbenesc şi rup foile, mototolite
şi şterse de toate înţelesurile celor ce, binevoitori chiar, nu le
mai pot reda nici un fel de înţeles. Cărţi neîncepute am văzut,
astfel săritoare, cărţi care abia de fuseseră începute, dar s-au plic-
tisit de a fi doar de un cititor citite şi alţi cititori, pe nume chiar
strigau şi nu se mirau că aceştia răspundeau, dar nici că pe grabă
frunzăreau şi plecau, nezăbovind nici cât să se întrebe de ştiu ori
nu ştiu ce carte au citit.
Am citit cărţi, am scri în cărţi, am lăsat înţelesuri, şi am price-
put înţelesuri. Ştiu, citindu-le, de câte feluri sunt şi ce folos aduc
celor ce le vor citi după mine, ştiind şi ele ce au adus celor care
le-au citit...
***
O altă carte încep să o citesc, ultimul ei capitol încep să îl
scriu. Tot ceea ce a fost până acum, acum este îndeajunsul ne-
cesar pentru a-mi desăvărşi scrierea cărţii vieţii mele, cu toate
cele ce se vor şti, cândva, de cei ce vor putea şi voi, întru totul,
să o ştie, să o cunoască, să o înţeleagă. Mai mult nu mai este
nevoie pentru tot ceea ce am avut de făcut şi pentru ceea ce voi
avea de făcut. Am citit, am scris, de acum încolo scriu şi privesc
şi scrierile altora, ştiind ceea ce este bine şi ceea ce este rău, şti-
ind că le-aş putea spune, de mă vor întreba şi când mă vor în-
treba, când e bine şi când e rău, de scrisul este pe măsura cărţii
sau dacă , ea, cartea poate fi scrisă cu acele înţelesuri de care cel
care scrie, nu se teme că, ştiute fiind, priviri şi vorbe de tot felul,
grele, îşi va atrage de la mulţi privitori lipsiţi de scrupule... Şi
cărţi multe mai am de scris şi de citit...
26.07.13
83

