Page 11 - Puţin, câte puţin
P. 11

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Adevărul,  pur  şi  simplu,  e  singura  moda-
                              litate de a suda fractura vieţii. Orice altceva es-
                              te echivalentul punerii în atele.
                              •  Dumnezeu mi-a luat bogăţia, oamenii mi-au
              luat drepturile. Eu mi-am permis luxul de a privi înspre lumină.
           •  Nimeni nu se poate opune răsăritului de soare!
           •  Mai mult decât atrăgător este negrul făcut să fie sclipitor, căci de
              luminat este, pare a fi el însuşi lumina. Când însă lumina dis-
              pare, negrul se vede cât este de negru... Uneori însă e prea târ-
              ziu!
           •  Când sunt vinovaţi, oamenii îşi ascund faţa. Când însă se simt
              superiori, ei nu se tem să-ţi râdă în faţa!
           •  Pereţii verticali ai munţilor nu pot fi ascunşi de zăpezi. Chiar şi
              viscolul se teme de ei pentru că-l pot opri!
           •  Când vor ajunge corbii să cânte imnurile dimineţii, uşile caselor
              vor fi ferecate!
           •  De  la  vlădică  la  opincă  ştie  azi  că  cea  mai  bună  cale  de  a
              controla un om, o familie, o comunitate, un popor este sărăci-
              rea. Şi fac asta nu doar cei bogaţi ci şi cei care vor să arate că ei
              pot face asta.
           •  În  curând  vom  merge  la  teatru  să  privim  personajele  jucând
              rolul de actori. Noi oamenii deja mimăm rolul de oameni, căci
              de fapt suntem spectatori în rolurile vieţii.
           •  Iubirea nu are condiţii, teama are o mulţime!


                                                      Repere de adevăr

                                       Loc pentru toate în viaţă se poate gă-
                                    si, loc pentru orice se poate face, şi toa-
                                    te pot fi mutate, după cum e vrerea, sau
                                    conjunctura necesară, omului. Se găseş-
                                    te  loc  pentru  esenţe,  însă,  pentru  cine
                                    mai ştie care motiv, se face loc şi absur-
                                    dului. În toate nevoile vieţii le găsim, şi
           dacă ale vieţii nu sunt, le facem să fie şi le numim ca fiind ale ei,
           prin  firescul  sau  nefirescul  faptelor.  Şi  le  punem  când  mai  a-
           proape, mai la suprafaţă, când mai departe, mai adânc, de ajun-
           gem să nu ne mai fie de folos ori chiar să ne fie piedică. Avem
                                                                        9
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16