Page 8 - Puţin, câte puţin
P. 8
Daniel-Dumitru Darie
Acestei cărţi i-am pus între coperţi povara de a duce în lumea
de acum şi cea de mai târziu, o parte din ceea ce se poate numi
experienţa mea de viaţă, culegerea de fapte şi întâmplări, prin
argumentele care să dea consistenţă întregului.
Despre lumea aceasta, o lume cu reperele pierdute, o lume
care, crezând că se poate revoluţiona prin dezertarea de la cele
câteva principii care au făcut-o să ajungă la ceea ce este astăzi,
îşi caută echilibrul prin experimente pe care le crede ca deri-
vând din ceva ce a existat, căci, necrezând, nici măcar nu s-ar
gândi la ele, ori experimente care, cumva, să-i redea speranţa,
ori curajul, de a merge mai departe, sau pentru pentru a-şi jus-
tifica şi demonstra sieşi alegerea din ultimul timp, nu am vorbit
eu primul, nu am lansat eu ideea lumii în derivă. Şi nici cineva
care, stând într-un turn de fildeş, un turn de control în care e-
taloanele şi reperele sunt bine ştiute şi păstrate, cineva care stă
de veghe şi observă drumul oamenilor şi drumul lumii, n-a fă-
cut-o, un asemenea turn de veghe neexistând. Semnalul de a-
larmă, primii l-au tras cei care au simţit prăbuşirile şi dezechi-
librul, cei care, mai întotdeauna fără motiv, s-au trezit bolnavi
fără a avea vreo boală, s-au trezit suferinzi fără ca leacurile lu-
mii noi să le fie de folos. Apoi s-a început a se vorbi, dar după
chiar primele vorbe, rătăcirile s-au făcut şi mai mari, şi chiar şi
cei fără motive, ca şi cum se voiau asemenea celor suferinzi,
dar fără suferinţă, sau apucat de a se da, de a învăţa, de a fi tăl-
maci a ceea ce netălmăcit era mai uşor de înţeles, dacă acele
câteva idei, acele principii, erau ţinute ca reper, ca dicţionar ce
are toate explicaţiile, pe înţelesul tuturor.
În mai multe scrieri, din cele şapte cărţi “Altfel”, am folosit
cuvântul “Acasă” inclus în sintagma “întoarecerea Acasă”, înţe-
leasă, după cum fiecare a putut să înţeleagă, ceva legat de viaţa
de aici, de materialul vieţii de pe Pământ, ori ceva legat de o
lume de dincolo, acea lume care omului, ca făptură, nu s-a lă-
sat cunoscută, tocmai acea lume în care mulţi, viteji fără lupte,
şi-o închipuie după dorinţele lor de a fi ceea ce nu pot să fie,
minţindu-se, dorindu-şi ca prin aceasta să le fie atestată noble-
ţea şi genealogia pe care, ca trup, ca făptură, şi-o neagă, nepu-
tincioşi. Am folosit sin-tagma aceea, cu ambele înţelesuri, dar
am folosit-o şi cu un înţeles de care nimeni nu a vorbit, de par-
că frica, teama de ceva ce dă fiori, făcea furori. Şi, sub masca
ideii că nu trebuie să existe trăire în trecut, o altă idee răstăl-
măcită, la fel ca şi cea a judecăţii, amintirea trecutului lumii şi a
trăirilor oamenilor din trecut, a fost ignorată, s-au arătat doar
cele ce pe plan material au lăsat urme, ca şi cum, singur, doar
6

