Page 107 - Puţin, câte puţin
P. 107
Puţin, câte puţin
amănunte şi categorisit altfel decât adevăr. S-au dat legi, s-au re-
tălmăcit poveşti, s-au biciuit şi s-au omorât oameni, pentru doar
pentru ca noua ordine a adevărului şi minciunii să fie luată ca
bună şi fără nici un motiv de a mai fi schimbată, în sensul celei
de mai înainte.
Nimic n-a oprit această lume, prin cei care s-au ajuns să se
creadă întâi-stătători şi chiar stăpâni nemuritori ai lumii la înce-
put, prin cei ce-au renunţat la libertate, devenind supuşi cerşe-
tori de favoruri şi dregătorii la cei deja mai-mari ai lumii lor, mai
apoi, şi, până la urmă şi de cei mai mulţi dintre cei care, de bună
voie şi fără să-i silească cineva, să se schimbe, să siluiască înţelesul
adevărului şi, în egală măsură al minciunii. I-au dat grade, i-au
inventat măsuri, scuze şi justificări, când a ajuns să se confunde
cu minciuna şi l-au băgat, cu forţa sau pe la spate în vorbele lu-
mii, făcându-l ori adevăr adevărat ori un adevăr cât de mic, chiar
şi o fărâmă de adevăr. Şi, ca să poată să se folosească, de aveau
nevoie, au găsit că minciuna poate fi foarte mare ori doar o scă-
pare, o minciună nevinovată, o minciună necesară, o parte de a-
devăr. De la vorbe pornind, tot cu vorbe, puse pe tiparul noii mă-
suri, s-a-nceput schimbarea lumii, a celor dntâi legi, a minţii şi
mai apoi a sufletelor oamenilor. Nici azi nu s-a încheiat schim-
barea, şi nici nu se văd semnele sfârşitului acestei schimbări, ba,
şi mai mult, acum adevărurile sunt, de multe ori văzute ca min-
ciuni iar minciunile sunt date ca adevăruri, şi, mai toţi, cei cu
pâinea şi cuţitul în mână, ori cei ce îndură lipsa ei, spre minciună
caută cu osârdie, spre a-şi avea tot mai multe foloase, spre a nu
ajunge altceva decât au în dorinţele scornite de minte.
Nemaiavând înţelesul binelui şi al răului, al luminii şi întuneri-
cului şi nici al adevărului sau minciunii, toate înţelesurile s-au
dat peste cap, toate s-au lăsat separate după voia de moment a
fiecăruia, după dorinţă şi năzuinţă, plăcutul devenind util, chiar
dacă în cea mai curată formă a lui, nu era deloc util, absurdul a
putut să fie luat ca o certitudine, dizgraţiozităţii să i se găsească
circumstanţe înţelegătoare, dezordinii i s-a găsit o explicaţie prin
care să fie lăsată să-şi facă legea, fărădelegea a fost pusă în drep-
turi depline în numele unor circumstanţe de moment, fără ca ci-
neva să se îngrjească a o corecta când momentul circumstan-
ţelor era ceva din trecut. Cu toate înţelesurile date peste cap, la
întrebări sau la hotărâri, s-au găsit, pentru Da şi pentru Nu, în-
locuitorii prin Poate nu, Poate da, şi atotcuprinzătorul, cel nicio-
dată înţeles, Poate, cel prin care totul se exprimă incert, cel prin
care se fuge de orice responsabilitate, şi ea fiind incertă, cel prin
care şi speranţa, şi hotărârea, şi puterea, se topesc, fiind plămada
105

