Page 109 - Puţin, câte puţin
P. 109
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Când pisica nu-i acasă, adevărul îl dă
chiţcăitul şoarecilor. Unii sunt şoareci de
bibliotecă şi spun multe cuvinte potrivite prin
ronţăit!
• Orice rău vei vrea să-i faci altcuiva, fă-l întâi ţie însuţi. Apoi vezi
ce mai faci!
• Se nasc oamenii în păcat! Ca să nu îşi vadă vinovăţia, ei spun că
sunt născuţi din păcat. Şi spun asta ca să se ştie liberi de a face
păcate. În vremurile de acum chiar şi păcatul numit de ei cred
oamenii că-l pot face mai mic, punându-şi vrerea împotriva
fireştii veniri a celor ce le-ar fi dar de preţ.
• Cele mai precise măsurători se fac, pentru un sistem fizic, în vid.
Asta explică şi de ce oamenii cărora le lipsesc multe din cele
nece-sare simt mai bine realităţile!
• Când sunt împins pe un drum şi nu mă duc pe el, unii cred că-
mi e frică. Am avut însă atâtea aventuri în timpul în care mer-
geam fără oprire pe drumul meu, pe care nu vreau să-l părăsesc!
Aşa că n-ar mai fi o provocare. Frica e a lor!
Revelări în lumina
relevatoare [1]
Oricâtă strădanie, cei ce vor să facă
plăcut vederii ceea ce neplăcut vederii
este, cei ce vor să facă a fi văzut curat
ceea ce murdar este, ceea ce a fost mur-
dărit ca fiind ceva ce n-a fost de murdă-
rie atins, ceea ce nu este alb imaculat ca totdeauna fiind imacu-
lat, ori ceea ce nu e alb, ba chiar e negru, ca fiind alb, oricât se
vor acoperi urmele şi se vor spăla zidurile, când ziduri de case se
vor vrea arătate, dacă se vor spăla rufele la vederea tuturor, când
rufele sunt ca dovadă, sau dacă oamenii, împinşi în faţă, cât mai
în faţă, sunt motivul strădaniei, tot rămâne, pe colţuri, în cute,
ori în umbra privirilor, mai greu vederii tuturor, mai greu înţeles
celor care se lasă orbiţi de strălucirea asemenea a ceva ce-i nouă
a celei ce-i veche şi nu poate, nu mai poate fi nouă, cea mai de
netăgăduit dovadă a adevărului, cel care nu poate şi fardat, ori
schimbat, ori înlocuit, fiind pecetluit de trecerea timpului, cu
107

