Page 127 - Puţin, câte puţin
P. 127

Puţin, câte puţin


           celor ce preaslăvesc singurătatea şi îi fac drum prin lumea oa-
           menilor.
              Legea vieţii pe Pământ, până la urmă, este o lege care, pentru
           tot ceea ce înseamnă realitatea materială, n-are de-a face cu uni-
           citatea. Un bărbat sau o femeie nu pot avea copii de unul singur,
           ci doar împreună... avortul însă n-are nevoie de doi... Viaţa se
           naşte prin doi şi moare printr-unul. Un accidentat este salvat de
           altcineva, altfel, accidentatul, singur fiind, poate muri singur... Şi
           tot aşa, privind spre mai tot ce înseamnă a trăi, e uşor să se în-
           ţeleagă că viaţa înseamnă doi, moartea înseamnă unu... Viaţa în-
           seamnă forţarea morţii, crearea din nimic, viaţa înseamnă bine-
           le,  iar  moartea  înseamnă  răul,  pentru  lumea  materială.  Unde-s
           doi puterea creşte, nu-şi pierde, în lumea noastră, deloc esenţa.
              Ne-am înfumurat şi ne-am pervertit noi, şi am pervertit ideile,
           să nu ne dea de gol. Cu mâna, ostentativ pusă pe Biblie, mărturi-
           sim neadevărurile altor învăţături ce pun la zid acea scriere, în
           parte divină, în parte sfântă, dar în totalitate plină de înţelepciu-
           ne şi înţelesuri. Le-am pervertit cu multă inteligenţă şi cu multe
           argumente care să le întărească în forma lor pervertită, însă mic
           este bagajul argumentelor ce ar putea să şi combată ideile care
           ne-ar arăta mândria şi trufia pervertitorilor şi pervertiţilor. Cu un
           asemenea  bagaj  izgonim  repede  pe  cei  care  ne-ar  pune  o  o-
           glindă în faţă şi fugim de orice idee polemică, fugim de confrun-
           tarea argumentelor, nu doar a ideilor.
              Ne facem rău şi-i facem puternici pe cei care vor să facă rău.
           Ei ştiu că dezbinarea este cheia succesului lor. Cei împărţiţi uşor
           pot fi stăpâniţi, cei singuri uşor pot fi folosiţi. A-l ajuta pe cineva
           ca doar singur să fie în reuşită, nu este o faptă bună, este o crimă.
           Acela doar pe un singur drum, impus, va merge, şi reuşind se va
           simţi dator, va simţi necesitate de a plăti, negândind că a dărui
           este sublim, este înălţăţor, negând că a dărui este dumnezeiesc!
              Nici  ochii  nu  văd  realitatea  de  nu  privesc  amândoi,  nici  u-
           rechile nu aud ce trebuie să audă, de nu aud amândouă la fel de
           bine. Unu se poate multiplica cu el însuşi de oricâte ori, dar tot
           unu rezultă, Nici floarea nu face rod fără fluturi, nici fluturele nu
           trăieşte de nu ar fi floarea. De unul singur se pot face doar cele
           câteva care se pot face, în doi sau mai mult de doi, toate se pot
           face. Unu ţine doar de ceea ce nu se vede, de spirit, doi ţine de
           tot ce se vede, de tot ceea ce există în forma în care se vede. Pa-
           sărea de una singură zboară, dar pentru ca specia ei să nu dis-
           pară, de una singură nu stă. Şi nimeni altcineva dintre necuvân-
           tătoarele în lumină trăitoare. Unii poate se gândesc la râme, dar
           câţi pot să se vrea trăitori ca râmele?
                                                                       125
   122   123   124   125   126   127   128   129   130   131   132