Page 129 - Puţin, câte puţin
P. 129
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Sunt aici unde sunt pentru că cel care m-a
chemat a avut menirea de a mă aduce aproa-
pe şi de nevoile altora, nu doar ale lui. Nu ăsta
e rolul oamenilor, de a se lucra prin ei pentru
alţii? Putem să înţelegem asta şi pentru noi?
• E greu să trăieşti printre oameni, findcă-i greu să tot asculţi fără
să spui nimic!
• Saltul de pe vârful munţilor înspre aripile norilor e semnul de
învingător în contra fricii.
• Oamenii au considerat mai mereu pe alţii, ţinând cont de
material. Cine nu a spus "e om de casă", "e femeie de casă". Dar
oare pentru orice casă?
• Mulţi apreciază ceea ce spun! Câţi au curajul să facă în viaţa
ceea ce spun eu?
• Sunt atâţia ce-l iubesc pe Dumnezeu şi cred în El, doar pentru
că le-a plăcut minciuna că Dumnezeu îi ajută să creeze orice,
doar prin forţa gândului lor. Nici nu le mai trebuie altceva. Dar,
de l-ar cunoaşte pe Dumnezeu, s-ar întreba totuşi, ce au ei de
gând să facă?
Fragment de scrisoare [1]
Dacă viaţa a vrut să ne întâlnim, ea a
ştiut de ce a făcut asta. Noi, căutându-i
motive, putem, din plin şi fără cale de
întoarcere, greşi. Noi încercăm fiecărui
motiv al ei, întrezărit, să-i dăm nume şi
argumente, ea însă nu a stat şi nu stă, şi
nici nu va sta vreodată să-şi caute expli-
caţii ori să ne dea explicaţii.
De-ar fi fost să ne aducă aproape pentru a ne da motive de ru-
şine ori de laudă, până acum le-ar fi mutat din motive în realităţi:
ne-am fi pus cenuşă în cap, ne-am fi ruşinat şi ne-am fi depărtat,
am fi aruncat cu noroi şi ne-am fi îndepărtat unul de celălalt.
După propria conştiinţă, şi inconţtienţi nu suntem azi deloc, ne e
uşor să vedem, să fim obiectivi... fiecare dintre noi are planuri pe
care este mai sus, mai jos, ori suntem într-o oarecare egalitate,
faţă de celălalt. Social tu eşti sus, eu sunt jos, pe al folosirii capa-
127

