Page 10 - Puţin, câte puţin
P. 10
Daniel-Dumitru Darie
păşească efemeritatea clipei, de bucurie sau satisfacţie, pentru
ca, trăind bucuria sau satifacţia perenităţii, să redea, celor ce
sunt făptuitori şi generatori de fapte şi trăiri, puterea de a putea
continua, dacă de bine se arată continuarea, ori, de bine nu es-
te, de a schimba.
Acolo, înainte de toate celelalte ce pot ţine loc de contra-ar-
gumente, am încercat să identific motivaţiile derutei şi stării
contradictorii, din toate punctele de vedere, ale oamenilor lu-
mii de azi. Şi am încercat să privesc detaşat de ideile ultra-mis-
tice, ori de ale celor care se numesc pe ei înşişi terapeuţi, cău-
tând leacuri, dar găsind doar paliative pentru problemele ce-l
fac, pe omul zilelor acestor vremuri, bolnav fără boli şi, de mul-
te ori, luptător pentru supravieţuire, otrăvindu-şi viaţa cu diver-
se aberaţii materiale sau spirituale. Şi va fi vorba, în carte, des-
pre credinţă, într-un fel în care oamenilor le este teamă să vor-
bească despre credinţă, identificând-o doar cu divinitatea, nici-
decum cu el însuşi sau cu semenii lui, despre mândrie, prejude-
cată, curaj, ambiţie, despre po-zitiv şi negativ, despre un alt în-
ţeles al relaţionării ca pereche şi a ceea ce înseamnă faptele a-
cestei relaţionări. N-am căutat nici conflictul nici confruntarea
cu promotorii altor idei, dar ştiu că se vor găsi, dintre ei şi nu
dintre cei neangrenaţi în susţinerea unor idei susţinute din um-
bră de unii ce vor ca tocmai acele idei să se propage, asemenea
unui adevăr absolut, că vor declanşa critici conflictuale, rar ar-
gumentate cu idei din erudiţia lor ce-i face ştiutori de toate dar
cunoscători de mai nimic. Şi asta fiindcă unele idei le pot lua
din aşa-zişii pacienţi ce le dau lor satisfacţii materiale, pe faţă, şi
satisfacţia de a râde, sau măcar zâmbi, prin spate. Ştiu şi îmi cer
de pe acum iertare de asta e o greşeală, cartea aceasta nu se
vrea a fi împotriva cuiva!
Şi mai este, pe de altă parte, această carte, o provocare la
respect pentru uitatele principii care, puţine fiind, până când
nu s-a început dezmăţul ideilor care să le contrazică, să le arate
cu degetul a fi nedemne de prezent şi, mai ales, de viitor, au ţi-
nut lumea şi au lăsat pe om sănătos, bolnav doar de bolile care
aveau motive să fie boli. Doar cine nu vrea nu vede nu vede
bolile ce sunt din om pornite şi din el fiind, leac de la alţii nu
au. Şi tot cine nu vrea nu vede lenea, în forma ei generalizată şi
nu vede iresponsabilitatea spălată prin şcoli de evoluţie spi-
rituală, şcoli în care de toate se învaţă, dar despre omenie doar
se vorbeşte, fiindcă reiniţieri în omenie nimeni nu face, mai
degrabă regăsindu-se fapte în contradicţie...
15.07.13
8

