Page 13 - Puţin, câte puţin
P. 13

Puţin, câte puţin


           tănite aşa cum se cade. Şi tocmai de aceea l-ar lua pe sus vântul
           furtunii,  sau  boala  celuilalt  l-ar  omorî,  chiar  înainte  să  moară
           celălalt, cel bolnav. Iar dacă nici vântul nici boala nu l-ar doborî,
           şi-ar sluţi măreţia coroanei, ca mai apoi să îl împingă într-o parte
           pe celălalt, ca diferenţa să nu fie văzută.
              Nu de întrebări ai nevoie de cauţi răspunsuri spre a-ţi avea ne-
           înţelesul înţeles, sau măcar posibilitatea de a-l înţelege. Nimeni,
           în afară de gândul tău, nu-ţi va răspunde. Al tău fiind, chipul şi a-
           semănarea ta o va lua şi înţelesul va fi mereu acelaşi cu ceea ce
           tu îţi laşi ca înţeles. Şi nici vorbele al-tuia de le asculţi, înţelesul
           tot nu se face pe deplin înţeles. Orice nevăzut greu de înţeles, ca-
           ută dar să vezi ca să poţi să înţelegi. Eu ţi-am arătat ca să vezi de
           ce un început nu e început de ceva a-semenea nu sfârşeşte. De
           vrei  stejar  falnic  să  crească,  într-un  cu  totul  alt  loc  pe  cel  nou
           pune-l. Nici un motiv nu poţi avea ca să te încrezi în devreme
           sfârşitul ce falnic e, chiar dacă îl vezi clătinat de câte-o răbufnire
           de vânt. Şi nu te poţi încrede nici în tăişul securii, căci tăindu-l
           nu poţi fi sigură că nu se va prăbuşi, rupându-l, peste cel pe care
           abia l-ai dăruit vieţii sale. Şi chiar dacă e stejar, nu-l pune cu po-
           mii sau cu buruienile la un loc. Vor şti să se teamă de umbra lui
           şi nu se vor da înapoi, înainte de a-şi avea rădăcini, de a-l alunga
           ori a-i înţeleni dedesubtul, spre a nu i le lăsa să crească şi să se
           prindă bine, ca el mai apoi să crească.
              Ia-ţi cuvintele înapoi... cum ţi s-ar părea de ţi-aş spune vreo-
           dată asta? Se poate muta un lucru.., dar, cum să muţi o faptă,
           ştii? Crezi că poţi să îţi iei vorbele înapoi sau să le retragi? Arunci
           o săgeată... de-a lovit ce-ai vrut să lovească, ori de-a lovit altceva,
           tot înfiptă o găseşti. De tras poţi să o tragi, dar înţepătura rămâne
           ca semn, pe totdeauna, al săgeţii aruncate. N-ai decât să vindeci
           rana, dacă se poate vindeca, dar n-ai ce să mai faci, nu poţi să as-
           cunde lovitura, pentru că înapoi, înainte de început n-ai cum să
           găseşti drum să te întorci, că urmele nu le poţi acoperi ca să nu
           fie acolo, aşa cum înainte nu erau. Ca săgeţile sunt vorbele, tot-
           deauna ajung şi nici o clipă n-au spre a se-ntoarce. Nimic nu le
           opreşte  a  ajunge,  nimic  nu  le  opreşte  a  fi  auzite,  nimic  nu  le
           opreşte a stârni furtuna sau uraganul. Iar de le-ai pus otravă, o-
           trăvesc, de le-ai pus leacuri, lecuiesc. Ai tras... arcul în mâna ta a
           fost, nimeni altcineva nu e răspunzător. N-ai cum să spui că alt-
           cineva e răspunzător... Că ar fi vinovat cel lovit, de lovitura ce ai
           dat-o... Te poţi crede, îţi poţi face credinţa pavăză, dar când să-
           geata ce va veni înspre tine dinspre altcineva, de alcineva trasă,
           îţi vei găsi la fel de uşor vinovăţia, aşa cum altă dată ai găsit un
           vinovat? Îţi vei putea întoarce ţie spatele, aşa cum ai întors, pe
                                                                       11
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18