Page 77 - Puţin, câte puţin
P. 77
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Vântul îngheţat face mai mult bine decât
soarele dogoritor. În frig se hotărăsc sufletele
încotro merg, şi când nu mai pot se opresc!
Când e cald toţi uită că vine iarna pentru fieca-
re şi nu se gândesc la ideea că pot îngheţa!
• Spuneam cândva, într-o poezie, că numele meu va fi interzis de
primării. Dar nu îmi fac azi aceleaşi iluzii. Până să ajung la
primării, îmi interzic oamenii numele. Dar nu îmi interzic şi
ideile pe care le folosesc fără drept de autor!
• Oricât ai încălzi un cameleon, el nu-şi schimbă culoarea. Când
însă nu te uiţi la el îşi aminteşte că e cameleon!
• Oare care credinţă propăvăduieşte împotrivirea ca formă de în-
dumnezeire, loviturile din umbră ca formă de exprimare a cre-
dinţei în Dumnezeu, discuţiile pe la spate ca reală formă de om
drept?
• Prea multe iţe nu ţes covoare trainice, mai tare se încurcă ur-
zeala. Sforile printre sfori lunecă dacă se trage mereu de ele,
dacă una rămâne slabă, le încurcă pe toate. Şi tot ce-a fost ţesut
rămâne neterminat.
Între moarte şi nemoarte
Oare ce îi este mai greu omului să în-
ţeleagă? Oare să fie viaţa de neînţeles,
sau moartea să fie? Mai greu de înţeles
să fie nemurirea sau vieţuirea? Ce-i lip-
seşte oare spre a nu-şi mai avea neînţe-
legerile ce şi le ia drept scuze acelor ne-
putinţe cărora nu le face faţă şi nu-şi gă-
seşte curajul de a şi le recunoaşte?
Că după viaţă urmează moartea, omul ştie, după moarte nu
ştie ce urmează. După cum îi este puterea de înţelegere, dorinţa
de a trece dincolo de ceea ce la alţii vede, se caută a se da vieţii
înţeles sau conţinut, se caută a privi moartea ca pe un firesc al
continuităţii sau ca pe un firesc al suficienţei. Însă mai toţi cred
în viaţa ce o trăiesc, fără să îşi asculte vorbele pe care, la mânie
sau la necaz, câteodată şi la bucurie, fără a se avea gândul la a-
devăratul înţeles. Despre altă viaţă, următoare, despre amintiri
75

