Page 115 - Puţin, câte puţin
P. 115
Puţin, câte puţin
se gândi la ea. Apoi, când au început să fie, de ai lor înştiinţaţi de
uraganul cel negru, când vedeau carele cu soldaţi veniţi la ceas de
seară şi puşi la ospăţ, râzând de soarta casei, când în casele lor
simţeau mirosul deloc plăcut al acestor îmbuibaţi, ce-şi lăsau
urmele peste tot, prin jurul casei, chiar şi pe pereţii care, ştiind că
dacă se vor cutremura, casa poate oricând să cadă.
N-a mai fost, de-atunci, deloc pace. Ziua paznicii căutau să-şi
împlinească ordinele, noapte uraganul se arunca năpăstuitor. Zi-
ua uşa ba se închidea, ba se deschidea, după cum paznicii găseau
de cuviinţă, după cum ei spuneau casei că-i este de folos ori de
trebuinţă, noaptea se dădea singură la o parte, nemaiputincioasă,
văzând puzderia de nimicuri ce-i bat fără încetare pragul, cău-
tând să nimicească totul în cale. Ştia, simţea, că n-are nici o şansă
de a sta închisă atunci când i se cerea să se deschidă! Stând la
perete, se minţea singură că este mai bine aşa, că aceea-i este po-
ziţia adevărată, aşa fiindu-i rostul, că trebuia să vină şi un aseme-
nea uragan care să o facă să înţeleagă ce motiv îşi are. În podul
casei era numai fum, pucioasa făcând să se taie orice respiraţie.
Ferestrele nu mai aveau nici o strălucire, lumină nu se vedea, ori-
cine, în juru-i orbecăia, învârtindu-se în cerc, fără spor şi fără să
poată face un pas înainte, dar oricâţi înapoi.
Zile întregi cu burniţă şi ploaie rece, nopţi la rând cu vântul ca-
re tăia puterea oricărei încheieturi, ferestrele crăpau, tocurile lor
trosneau de frigul care nu-şi găsea, prin nici un fel, leac. Mersul
de zi era somn de noapte şi somnul de noapte era cumplită a-
lergătură şi căutare. Căutările se opreau la căderea întunericului
şi începeau, fără a avea continuare, când pleca întunericul nopţii
să-şi adune puterile pentru a altă noapte, în care să poată ascun-
de pe cei care, râzând prin spate de casă, prefăcându-se, pe faţă,
interesaţi de pereţii care se cojeau şi se putrezeau văzând cu o-
chii. Pe lângă casă începeau să crească bălării, pelin şi mătrăgună,
tătăneasa sub praguri creştea şi sub praguri se usca, ca şi cum,
1
sub praguri câmp pustiiz era. Şi ca acasă, în câmp, prin scorburi,
ori la adăpost, sălbăticii trăiau. Dincolo de gardul casei era primă-
vară, ori vară, ori toamnă ori iarnă, cam toate la vremea lor, doar
casa în care cuib îşi făcuse frigul întunecat al vântului, nu mai
avea de ce se bucura, nu-şi mai avea decât timp de aşteptare fără
rost şi trecere de timp fără nici o schimbare. Orice schimbare
1
Denumiri populare: albăstrioare, buruiana de făcut copii, ciocănaşi, ciocul-
berzei, ciocul-ciocârliei, cizma-cucului, cârligei, clonţul-nagâţului, clonţul-
cocostârcului, coada-rândunicii, cornul-plugului, creasta-cocoşului, cununio-
are, doselnică-mica, floare domnească, gheata cătanei, gâlceava, mărariul câm-
pului, pintenaşi, somnoroasă, surguci, tatnici, tătăneasa, toporaşi de câmp.
113

