Page 112 - Puţin, câte puţin
P. 112
Daniel-Dumitru Darie
să revină promiteau, dar în spate altceva gândeau şi doar când
îşi aveau motive să revină, reveneau. Şi, uneori, aşteptarea era
lungă, fiindcă în altă parte le era gândul. Paznicii îşi ştiau împlinit
rostul. Casa devenea din ce în ce mai rece, alungându-şi singură,
ştiind că altfel nu vor fi bine, pe cei ce şi-ar fi vrut să locuiască în
ea...
Alte şi alte furtuni şi adieri de vânt loveau pereţii casei. Mai
loveau şi trăsnete, mai veneau şi hoţi căutându-i, pe la fereste,
bogăţiile, care nu lipseau, ori lucruri de folosinţă. Pereţii se clăti-
nau, stâlpii dădeau semne că prea multă greutate îi apasă, ori că
sunt împinşi să cadă, pereţii erau loviţi cu pietre dar, ştiindu-se
că ei făcuseră casa să fie aşa cum este, nicicui nu spuneau, doar
câteodată spre a se lăsa la pământ căutau, simţind că se slăbesc,
simţindu-se mai urâţiţi de fiecare bolovan sau piatră aruncată.
Casei i-ar fi trebuit căldură, iar fi trebuit meşter priceput şi înţe-
legător, dar ea căuta poleiala, căuta raza pieizişe care să îi
accentueze conturul, se voia înălţată şi bine văzută. Uşa însă, des-
chisă stând, fără să poată să stea închisă cum se cade, nu mai as-
culta de nimic, nici de întrebări, nici de răspunsuri, nici de po-
veţe. Începuse să se creadă că ea poate fi singura în măsură să în-
călzească pe cei înfriguraţi, nebăgând de seamă că unii, care se
plângeau de frig, erau prea înfierbântaţi, erau decăzuţi de pro-
pria mândrie. Paznicii deja puneau casei beţe-n roate de nu era
de ei ascultătoare, punând foc pe lângă pereţii ce nu se vedeau şi
nimeni nu-i putea cerceta de sunt cumva ei aprinşi, ori o pustiau
şi o lăsau în adormire.
Un prim uragan, după atâtea cîteva furtuni, un perete a lovit
cu furie. Şi l-a rupt de tot motivul ce-l avea, de perete şi stâlp al
casei, făcându-l să se încline până aproape de pământul pe care,
dacă-l atingea, pământ se făcea şi acolo rămânea. Uraganul şi
paznicii ieşiţi din casă, şi soldaţii dezertori din alte armate, aciuiţi
în ea, loviseră fără cruţare. Casa era vraişte, curtea casei la fel,
pereţii trosneau de ger, fiindcă oricâtă arşită şi foc ar fi fost, n-ar
fi putut să întreacă puterea frigului ce îngheţase fiecare loc al ca-
sei. Paznicii căutau soldaţi adevăraţi şi ieşiseră la drumul mare.
Soldaţii dezertori căutau alte case, oricât de mici, chiar şi crăpă-
turi de ziduri, să-şi găsească loc de odihnă şi petreceri. Nici un a-
devăr nu mai era adevăr. Uşa se tot închidea şi deschidea, cre-
zând că astfel poate să mai facă ceva să nu cadă cu totul casa.
Paznicii o tot trînteau, supăraţi cumva şi ei pe uragan, nemai-
avându-şi nici ei liniştea. Ei, din altă parte îşi voiau întăriri. Ei
aveau ordinele lor clare...
23.11.13
110

