Page 7 - Puţin, câte puţin
P. 7

Puţin, câte puţin



                                                     Puţin, câte puţin,
                                          pe drumurile înţelesurilor


                                       Între  coperţile  unei  cărţi,  multe  se
                                    pot cuprinde. Pot fi spuse poveşti des-
                                    pre  fapte  şi  întâmplări  adevărate,  prin
                                    cuvinte calde şi multe sensuri, precum
                                    au  poveştile,  ori  prin  cuvinte  reci,  cu
                                    sens unic, aşa cum pot fi spuse de cine-
           va ce doar descrie ceea ce vede. Tot la fel de bine, pot fi spuse
           poveşti despre fapte şi întâmplări ce niciodată n-au fost de oa-
           meni văzute. Se pot spune adevăruri şi se pot spune minciuni
           pe care oamenii, după cum pot, după cum ei însuşi sunt şi vor,
           le iau adevăruri sau minciuni. De cele mai multe ori cărţile vor-
           besc despre trecut, despre istorii şi istoria, scrisă totdeauna de
           învingători, învinşii neavând cum să mai şi scrie, ei, prin lacrimi
           rămânând  viitorimii  cunoscuţi.  Iar  unele  cărţi,  mai  puţine  de
           cândva, mai multe din vremurile noastre, sunt pline de poveşti
           despre viitor, de poveşti despre fapte şi întâmplări pentru care
           unii autori se bat cu pumnul în piept că spusele lor sunt ade-
           vărurile de care nu se pot înşela.
              Am scris şi eu poveşti, despre adevărul realităţilor şi despre
           realitatea adevărurilor pe care le-am avut eu a le şti, a le cu-
           noaşte şi, uneori, a le trăi. Le-am scris după cum a fost dat să le
           scriu, literă cu literă, cuvânt cu cuvând, rînd cu rând, dându-şi
           singure forma ce trebuiau să o aibă pentru a fi mai uşor citite şi
           pentru a putea mai uşor ajunge să fie de folos la vremea când
           vor fi celor ce le găsesc adevărate, de folos. Pretenţia de a fi,
           pentru oricine, oricând, adevăr indiscutabil, n-am avut-o, nu o
           am şi nu o voi avea-o, niciodată. Sunt, chiar de poezie s-au lă-
           sat, rândurile scrise, de oameni văzute, ori dacă paginile cărţilor
           s-au umplut de rânduri ce greu îşi găseau punctul de final, po-
           veşti, amintiri din trecut sau din viitor, ori întâmplări ale pre-
           zentului. Câteodată, toate s-au adunat la un loc, pentru a fi răs-
           puns care să mulţumească pe cei care, răspunsuri având, caută
           întrebările,  în  dorinţa  lor  de  a  se  putea  lăuda  că  m-au  putut
           contrazice, ori le-am confirmat ideile pe care le aveau.
              De  această  dată,  prin  această  carte,  nu  mai  dau  cuvintelor
           puterea de a-şi face legea, le dau pe mâna înţelesurilor ce le
           am, aici, acum. Această carte este altfel decât celelalte, alfel ele
           fiind, prin cum am spus poveştile şi ce am spus în acele poveşti.
                                                                        5
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12