Page 31 - Puţin, câte puţin
P. 31
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Eu nu vreau să inventez filosofii. Mă stră-
duiesc să o înţeleg pe cea care nici o alta, pe
acelaşi plan, nu a contrazis-o.
• Timpul încă nu s-a obişnuit cu dorinţa
oamenilor. El trece chiar dacă ei nu vor să-i măsoare trecerea.
• Mi-am ales calea? Poate... dar în nici un caz drumul! E al meu
pentru că mi s-a dat!
Tu, eu, timpul...
Timpul trece, trece, dar cine crezi tu
că trecerea adevărată i-o măsoară? Ştii
tu dacă acelaşi timp trece pentru fiecare
dintre noi, dacă e mult sau puţin? Chiar
poţi să te încrezi atât de mult în calen-
dare şi în ceasornicele ce-ţi numără pâ-
nă şi bătăile inimii? Ce-ar fi dacă ţi-ai măsura timpul după inima
şi trăirile tale... Crezi că l-ai mai simţi tot aşa de apăsător, te-ai
mai cutremura de fiecare dată când a-cele lui se arată ca şi cum
ar fi unul?
Trece timpul... da, trece timpul şi aud şi eu osiile lumii scâr-
ţâind, dar de ce ţie ţi se par deja rupte, de ce îţi este teamă că zi-
ua de mâine va face ca mâine să fie mai tîrziu? Te miră atât de
tare că eu trecerea o văd apropiind iar tu doar depărtând nu
doar faptele, ci chiar şi gândurile?
Da, eu văd trecerea timpului ca un pas înainte pe drum, eu
văd că mâine, când va fi azi, îmi este o şansă, la fel de mare ca
cea de azi, o zi care poate să dea nuanţă vieţii, fără să mă întrebe
de ziua de ieri, cea care astăzi trece şi poate nu are nimic sur-
prinzător, deşi până la ceasul trecerii multe se pot întâmpla. Te
aud spunând că trecerea timpului, pentru tine, înseamnă o zi în
plus, înseamnă încă o şansă pierdută, îmi spui că mâine n-are
cum să fie mai bună, nepregătită fiind de întâmplările zilei de
azi... De ce să lăudăm ziua înainte de a se face seara. Şi dacă nici
noaptea n-a trecut, de ce trebuie să îi spunem că e deja trecută?
Oamenii spun, şi ţie la asta îţi fuge gândul, că trecerea
timpului ne face să îmbătrânim. Dar tot timpul, trecând, ne face
să învăţăm mai multe. Şi cum timpul nu cunoaşte limite, pentru
29

