Page 126 - Puţin, câte puţin
P. 126

Daniel-Dumitru Darie


                                   Vorbe înspre îndreptarea lumii

                            •  Oamenii preferă mai degrabă să moară de-
                            cât să iubească pe cei asemeni lor!
                            •  Câţi  oameni  văd  ceea  ce  au  în  propria  o-
                            gradă când caută să arate ciulinii dintr-a altuia?
         •  Cel mai greu în viaţă este să te simţi vinovat de nevinovăţie!
         •  Am învăţat să rezolv ecuaţii matematice complexe, când eram
            student. Abia când am uitat de acelea am reuşit să rezolv ecuaţii
            ale vieţii. Deşi par simple, sunt pline de variabile şi parametri.
            Cine însă vrea să accepte că este o variabilă ce trebuie, înainte
            de toate bine definită? Această definiţie se numeşte regăsire de
            sine sau regăsirea Dumnezeului din noi!
         •  Cel ce poartă în suflet spiritualitatea şi în trăiri înţelepciunea an-
            cestrală, a ţăranului român, nu flutură steaguri! Oare de ce se
            văd atâtea steaguri?
         •  Adevărul rezistă oricărui uragan, oricărui val, oricărui cutremur,
            oricărui foc. Minciuna nu rezistă nici măcar unui început, unei
            porniri a acestora.


                                              Înainte de unu, doi...


                                     Dumnezeu  lucrează  printr-un  om,
                                  pentru alt om, pentru a-i face bine. Dia-
                                  volul de om se foloseşte, pentru ca omul
                                  să se distrugă pe sine, pentru a-şi face rău.
                                  Noi  am  îmbrăţişat  ideea  “Prin  noi  înşi-
                                  ne”...
            De unul singur, prin noi înşine... idei nobile la prima vedere,
         ucigaşe  ale  vieţii  într-un  final...  De  unul  singur  se  poate  orice,
         dacă e să vorbim de planul spiritului:un roman se scrie de unul
         singur, o pictură de unul singur se face, o compoziţie tot de unul
         singur este creată, însă nu şi ceea ce intră în caruselul vieţii reale,
         vieţii sociale, când, în orice formă, oricum, intervine şi altcineva:
         un loc de muncă – altcineva aprobă sau nu aprobă, o vânzare –
         altcineva cumpără sau nu cumpără, o călătorie – altcineva con-
         duce  mijlocul  de  transport,  altcineva  a  produs  autovehiculul
         ş.a.m.d. În viaţa socială, cu cât a devenit mai complexă, cu atât
         mai puţin “de unul singur” se mai poate să fie o deviză, cu atât
         mai puţin se mai poate face referire la singularul determinist al
            124
   121   122   123   124   125   126   127   128   129   130   131