Page 119 - Puţin, câte puţin
P. 119

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Viaţa e o minune. După ce s-a consumat e
                              uşor de a fi siguri de asta!
                              •  Prietenii au şi calităţi nu doar defecte.
                              •  Timpul care trece are valoare doar după ce
              face parte din trecut.
           •  Toate  ale  omului  pornesc  de  la  gândul  omului.  Nu  se  face
              nimic din viaţa omului care nu trece prin gând. De aceea toată
              grija celui care vrea să-şi aibă sufletul trebuie să fie grija de a-şi
              curăţi mintea de gândurile cele rele şi de toate înfăţişările răului
              ce le poate aduna în gand. Aici este toata cheia vieţii sufleteşti,
              toată cheia curăţirii sufleteşti: să-ţi faci rânduială în minte. Cine
              îşi face rânduiala în minte îşi face rânduială în viaţă.
           •  Mondenitatea este mai importantă decât sănătatea sufletească a
              oamenilor. Cei ce cred asta, chiar cred, spunând că se vinde!
              Nu au curajul de a face un test pentru că ei înşişi sunt bolnavi!
           •  Oamenii  ştiu  ce  este  rău  şi  ce  este  bine!  Când  însă  e  vorba
              despre ei, trec uşor cu vederea. La bătrâneţe se plâng că le-a slă-
              bit vederea şi nu găsesc ochelarii potriviţi!


                                               Clipa infinităţii, noi...

                                       Ai  clipei  suntem,  adevărul  ce  ne  fa-
                                    cem  să  existăm  este  legat  de  clipă,  de
                                    străfulgerarea căreia nimeni nu-i dă va-
                                    loare, celei care, fiind mai mică decât cea
                                    mai  mică  parte  ce  o  putem  măsura,  a
                                    timpului, nu ne dă mâna să ne-o luăm ca
                                    definitorie,  pentru  orice  am  făcut,  pen-
           tru tot ceea ce facem, ori pentru ceea ce vrem să ni le ştim făcute.
           Oricare ar fi mărimea timpului, infinită de e să fie comparată cu
           acea  nedefinibilă  clipă,  nu  este,  pentru  om,  mai  importantă  în
           ceea ce aduce, decât clipa. Începutul şi sfârşitul, a ceea ce e bine
           sau a ceea ce este rău, oricâtă strădanie s-ar pune în a le găsi ră-
           dăcinile,  oricâte  minţi  luminate  ar  răsuci  şi  ar  învârti,  pe  toate
           părţile, pe cele ştiute ori pe cele neştiute, oricât s-ar  dori o un
           răspuns pe măsura calendarelor ori ceasornicelor, la ceea ce pare
           strivită de măsura calendarelor, de tic-tac-ul ceasornicelor, clipa,
           în cele din urmă, este cea binecuvântată ori cea blestemată.
                                                                       117
   114   115   116   117   118   119   120   121   122   123   124