Page 77 - Puţin, câte puţin
P. 77

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Vântul  îngheţat  face  mai  mult  bine  decât
                              soarele  dogoritor.  În  frig  se  hotărăsc  sufletele
                              încotro  merg,  şi  când  nu  mai  pot  se  opresc!
                              Când e cald toţi uită că vine iarna pentru fieca-
              re şi nu se gândesc la ideea că pot îngheţa!
           •  Spuneam cândva, într-o poezie, că numele meu va fi interzis de
              primării.  Dar  nu  îmi  fac  azi  aceleaşi  iluzii.  Până  să  ajung  la
              primării,  îmi  interzic  oamenii  numele.  Dar  nu  îmi  interzic  şi
              ideile pe care le folosesc fără drept de autor!
           •  Oricât ai încălzi un cameleon, el nu-şi schimbă culoarea. Când
              însă nu te uiţi la el îşi aminteşte că e cameleon!
           •  Oare care credinţă propăvăduieşte împotrivirea ca formă de în-
              dumnezeire, loviturile din umbră ca formă de exprimare a cre-
              dinţei în Dumnezeu, discuţiile pe la spate ca reală formă de om
              drept?
           •  Prea multe iţe nu ţes covoare trainice, mai tare se încurcă ur-
              zeala.  Sforile  printre  sfori  lunecă  dacă  se  trage mereu  de  ele,
              dacă una rămâne slabă, le încurcă pe toate. Şi tot ce-a fost ţesut
              rămâne neterminat.


                                           Între moarte şi nemoarte


                                       Oare ce îi este mai greu omului să în-
                                    ţeleagă?  Oare  să  fie  viaţa  de  neînţeles,
                                    sau moartea să fie? Mai greu de înţeles
                                    să fie nemurirea sau vieţuirea? Ce-i lip-
                                    seşte oare spre a nu-şi mai avea neînţe-
                                    legerile ce şi le ia drept scuze acelor ne-
                                    putinţe cărora nu le face faţă şi nu-şi gă-
           seşte curajul de a şi le recunoaşte?
              Că după viaţă urmează moartea, omul ştie, după moarte nu
           ştie ce urmează. După cum îi este puterea de înţelegere, dorinţa
           de a trece dincolo de ceea ce la alţii vede, se caută a se da vieţii
           înţeles sau conţinut, se caută a privi moartea ca pe un firesc al
           continuităţii sau ca pe un firesc al suficienţei. Însă mai toţi cred
           în viaţa ce o trăiesc, fără să îşi asculte vorbele pe care, la mânie
           sau la necaz, câteodată şi la bucurie, fără a se avea gândul la a-
           devăratul  înţeles.  Despre  altă  viaţă,  următoare,  despre  amintiri
                                                                       75
   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81   82