Page 60 - Puţin, câte puţin
P. 60

Daniel-Dumitru Darie

         a se lumina cele ţintuite în întuneric, a rodi ceea ce nu s-a vrut
         rodi, a fi ceea ce nu ai putut fi. Să nu uiţi să îţi aminteşti că, de
         fiecare dată când lucrare cerească pentru tine se face, nu prin
         tine se face, ci prin cel asemenea ţie, când ceea ce îţi este de tre-
         buinţă  pentru  tine,  cea  care  lumii  te  arăţi  este,  prin  tine  doar
         pentru  ceea  ce  nu  se  vede  altora  se  face,  şi  doar  atunci  când
         nimeni  în  preajmă  nu-ţi  este,  ori  pentru  că  tu  eşti  departe  de
         lume,  ori  pentru  că,  de  lângă  tine,  cei  de  lângă  tine  au  fost  a-
         lungaţi. Nu căuta să vezi de-i pom lăudat, fiindcă pomul rodeşte
         de-i prieşte locul şi nu poate să ştie nimeni, după roadele ce le-a
         avut, de va rodi la fel şi de roadele îi vor fi de folos, dacă mutat
         este din locul lui, ori de apa, care-l udă, o altă apă este, aşa cum
         nimeni  nu  poate  să  ştie  dacă  pomul  cel  puţin  roditor,  dintr-o-
         dată, apa cea care-i redă viaţă fiind cea potrivită, nu se face, pes-
         te noapte, degrabă şi mai mult roditor decât cei lăudaţi şi, dacă,
         din sămânţa roadelor lui, nu vor creşte pomi cu rod tot mai bo-
         gat. Mai degrabă să te ai in grijă să fii apă curată, limpede, limpe-
         zindu-ţi gândurile de toate cele ce, cândva, au reuşit sau au în-
         cercat, să ţi le murdărească, sau de singură, prin judecată de om,
         nu te-ai lăsat trasă şi atrasă de cei ce erau strălucitori în mască
         poleită şi ascunzătoare  de cele rele, ca să ai bucuria rodului şi
         bucuria de a fi dătătoare de viaţă pomilor ce vor răsări din să-
         mânţa rodului, fără altceva fiind nevoie a face, aşa spălându-se,
         mâlul care, dacă a fost limpede să nu fii, s-a lăsat jos, aşteptând,
         de va putea, să se ridice la vederea tuturor.
            Rodnicia, trăinicia şi bucuria, oricui îi sunt date şi oricine a-
         junge să le aibă, unii mai devreme, alţii mai târziu, dacă nu şi le
         alungă singuri, sau dacă nu şi le primesc. Şi nu le primesc, când
         e să le primească, ori ajung să nu mai aibă timp pentru a le avea
         vie-ţii, nici cei care caută a afla când le vor primi şi cum vor fi
         faptele şi oamenii drumului spre viitor ori înspre eternitate. Atât
         i se cere omului, pentru a fi el însuşi, încredere, răbdare şi bună-
         tate, pentru a nu ajunge la sfârşitul unei vieţi în care să nu aibă
         ce lăsa în urmă, şi abia atunci unii ajung să ştie de ce au fost atât
         de săraci într-ale împlinirii, atât de săraci în bucurii ale sufletului,
         oricâte alte laude pentru cele văzute le-au fost aduse. Spune şi
         altora, ţine şi pentru tine, că înainte de pragurile înălţării, greuta-
         tea şi suferinţa tot mai greu îl încearcă pe om, tocmai pentru ca
         el să vadă ce a făcut şi să facă fapte, şi faptele să-l aducă, întâm-
         plător, faţă în faţă cu adevărul, dar şi că, dacă i-a fost adus adevă-
         rul în cale, şi fuge de el, încrezându-se în cele foste alte fapte,
         pierderea-i mare.
                                                                    22.07.13
             58
   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65