Page 55 - Puţin, câte puţin
P. 55

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Un profet mincinos nu va spune niciodată
                              că  spusa-i  o  min-ciună,  va  pretinde  că  spune
                              adevărul.
                              •  Nu vă mai puneţi basma pe cap, dacă n-o
              ştiti purta!
           •  Răceala din interior totdeauna îmbolnăveşte!
           •  Pânza  de  păianjen  este  atât  de  rezistentă  pentru  că  nu  este
              gândită!
           •  Plânsul  pământului  nimeni  nu-l  ia  în  seamă.  Când  plânge  în
              hohote, cutremurul se porneşte. Atunci cercetătorii îşi dau cu
              părerea. Pământul este considerat rău!
           •  Când crocodilii râd e semn de război între soare şi ape!


                                     După începuturi şi sfârşituri

                                       Ceea ce încă nu este spus, se va face
                                    în curând ştiut, ceea ce nu este ştiut, va
                                    fi  în  curând  cunoscut, ceea  ce  nu  este
                                    cunoscut, se va arăta ca şi concretă re-
                                    alitate.  Doar  ceea  ce  a  fost  va  rămâne
                                    timpurilor în care au fost trăite, nevoie
           având doar de liniştea care să nu le dea avânt a mai lua timp din
           timpurile prezentului, acum, când mai mult decât altădată, îmi
           cer mie, cele care doar acum mai sunt ale mele, îţi cer ţie, cele
           care doar acum mai sunt ale tale, libertatea de a se putea urni
           spre viitorul timpurilor noastre. Tocmai pentru a mă înţelege pe
           mine, cel al prezentului, tac şi te ascult povestindu-mi, şi-ţi vor-
           besc fără să te întreb de tăcerea ce te cuprinde, ştiindu-ţi căutarea
           de a-ţi fi înţeleasă, tu, cea a prezentului pe care ştii, fără să spui,
           temelia viitorului care, cu fiecare tăcere, definitiv, se aşează.
              Începuturile  se  definesc  prin  ele  însele,  aşa  cum  sfârşiturile
           prin  ele  însele  se  fac  venite  şi  se  văd  a  fi  fost  cînd  deja  sunt
           trecute. Nici un început nu este la fel ca un alt început, nici un
           sfârşit nu este la fel ca un alt sfârşit şi nici un început nu seamănă
           cu un sfârşit, cum nici un sfârşit nu se poate privi prin începutul
           prin care i-a fost dat să fie. Doar oamenii, încrezându-se în ei, a-
           semenând totul cu ceea ce ei fac, a face ştiinţe, s-au grăbit, din a
           găsi şi începuturilor şi sfârşiturilor explicaţii, nevoind să accepte
                                                                       53
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60