Page 37 - Puţin, câte puţin
P. 37
Puţin, câte puţin
să poată să ştie. Fiindcă e greu să mergi dinspre departe înspre
departe, nicicui nu cer să încerce depărtarea să şi-o asume. N-ar
avea de învăţat ceea ce ar vrea să înveţe şi cele care le-ar avea
de învăţat, nefiindu-i clipei de care se teme de folos, şi-ar da li-
bertate judecăţii după măsuri nepotrivite făcându-şi drum toc-
mai prin hăţişurile de care vrea să scape, spre margini de pră-
păstii luminate, amăgitor, în culori vii şi jucăuşe. De-ar fi să în-
veţe, ar avea de învăţat răbdarea, ar avea de învăţat ce înseamnă
mal, şi ar avea de învăţat diferenţa dintre sus şi jos, cea pe care
şi-o închipuie, fiindcă sus sau jos, în apropierea absolutului, ni-
ciodată nu le-au mers paşii pe drumul ce şi-l simt acum fără măr-
giniri şi fără parapeţi.
După socoteala lumii, plec aşa cum vin, nimic mai mult. Fără
de înţeles, chiar mie, de mă las de lume socotit, de socotesc aşa
cum poate chiar mai bine decât unii am învăţat să fac socoteli şi
pe care, pentru ei, când socoteli trebuie făcute, le fac fără să mă
abat de la adevărul pe care şi ei ştiu că ar trebui să fie. Numai că
eu am uitat de vrednicia socotelilor, nici acasă, nici în târg, nici
pe drum fiind, nu socotesc. Ştiu lumea, şţiu ce preţ pune pe fap-
te, ştiu ce preţ pune pe vorbe şi ştiu ce preţ pune pe lucruri. Şi
ştiu că pe gânduri şi trăiri, pe toate cele de care ei au mai auzit
din când în când, dar n-au ajuns, încă nu au ajuns sau niciodată
nu vor ajunge, preţ nu au să pună niciodată, chiar dacă vor da
ceea ce li se cere, cu gândul că fără motiv au dat. Ştiind nu cer,
căci nu dau nimic şi nu fac nimic din cele ce au azi preţ. Câte-o
vorbă de mai spun, o aud că supără, nefiind pe plac. Alteori se
crede că aştept fapte asemenea răspunsurilor la vorbele mele şi
ropote de cuvinte însoţesc privirile ce taie şi spintecă precum
securea călăului, punând oprelişte altor vorbe care-ar putea fi
culoarea ce sare în ochi pe tabloul vieţii. Nedând nu primesc,
fiindcă ceea ce pot da eu: trăiri, stări şi chiar picături de suflet,
nici în galantare nu pot sta, nici pe lista de preţuri nu au loc, nici
haină, nici podoabă nu-i, sprea a fi la vederea altora şi a primi
laudele cuvenite. Şi nici nu spun că dau, ca să nu se creadă că
cer...
Mă întorc pe mine lumii mele, aşteptat fiind de pregătiri ce
trebuie să le fac întru folosinţa altor dusuri şi întorsuri, dator mie
şi propriei mele alegeri de a exista acum, aici, pentru a-l arăta pe
astfel şi altfel, de oricâte ori astfel se pune de-a curmezişul vieţii,
de oricâte ori se încăpăţânează a fi piedică sau doar prea sedu-
cător în deznădejde ori înfumurare. Şi mă întorc şi pentru a avea
de unde pleca, pentru a se şti unde pot fi găsit, de cumva sunt
căutat.
35

