Page 118 - Puţin, câte puţin
P. 118
Daniel-Dumitru Darie
Şi după toate acestea, s-au văzut semnele, dar nu doar Cerurile
le-au văzut, şi întunecatele adâncuri le-au văzut, şi de la paznici
au auzit, fiindcă ei de-acolo fuseseră trimişi şi de acolo cereau
ajutor când nu puteau să facă faţă. Se vedeau umiliţi de Înaltul cel
înalt şi se plângeau de frica de a pleca precum câinii cu coada
între picioare, după atâta timp în care, prin vicleşuguri şi năluciri,
ajunseseră până aproape de limanul dorit de cei care, cândva, cu
de la ei putere şi viaţă îi plătiseră. Încercau chiar a găsi o cale de a
se uni cu singurul în stare să mai vrea să lupte, căci lupta pentru
a-şi apăra furtişagurile, înşelăciunile şi mândria, pusă la pământ
după aşa pierdere, ce nu şi-o închipuia, după aşa scăpare printre
degete a unei sigure victorii. Jucau pe singura lor carte ce o mai
aveau...
Zarurile au fost aruncate, înţelegerile s-au făcut, semnele lup-
tei, date sub masca îmblânzirii uraganului, sunt deja văzute, fiind
deja cunoscute de la prima încercare. Cunoscut e şi ce poate şi ce
nu poate acel uragan, ce chingi foloseşte şi unde loveşte. Casei
doar îi lipseşte curajul de a-i sta în cale şi, din lipsă de curaj, nu-şi
lasă luminile noaptea aprinse, încurajând astfel pe cei ce bat doar
noaptea la în geamuri, sting candelele, se furişează în vise, înfri-
gurează ori înfierbântează, fură adevăratele gânduri pentru mâi-
ne, punând în locul lor altele, îmbrăcate în alb dar de un gri negri-
cios înăuntrul lor. Luminii nu i se mai pot ascunde detaliile, doar
amănuntele sunt ascunse sub motive de tot felul, motive de ocolit
ori de neocolit. Dar sunt ştiute dinainte urmările, şi chiar dacă a-
jung pietrele să se mai lovească de acoperişul care e încă provi-
zoriu, care încă nu poate să fie bună acoperitoare, neavând înve-
litoare, a ceea ce sub acoperiş îşi are locul. Pietrele ajung şi acolo
încă nu e linişte deplină, nelinişte şi nesigranţă fiind, încă, în toată
casa.
Lupta cea de pe urmă e începută. De la-nceput nimeni nu poate
fi văzut ca învingător. Între Lumină şi Întuneric, între Adevăr şi
Neadevăr, motivul luptei, este tocmai casa, nicidecum uşa casei...
Va învinge Casa Luminată, dacă nu va ceda greutăţii drumului
spre Lumină sau va câştiga Întunericul o Casă care, încet dar si-
gur, se va dărăpăna, lăsând în urmă pereţii duşi, de ape murdare,
în pământ, înrobiţi durerii de a nu fi avut parte de împlinirea de a
fi pereţii unei case pe care şi-au dorit-o şi au susţinut-o totdea-
una, chiar când orbecăia prin întuneric. Lupta e în toi, nimeni şi
nimic nu e cruţat! Pentru un suflet, oricum ar fi, mare sau mic,
lupta e mare. Pentru un suflet mare e şi mai mare. Căci un suflet
mare e un trofeu mare!
24.11.13
116

