Page 104 - Puţin, câte puţin
P. 104
Daniel-Dumitru Darie
drum fără urcuş, se vrea drum al schimbării de peste noapte,
pentru ca să rămână destul timp pentru vechile obişnuinţe, pen-
tru vechile îndeletniciri şi vechile năravuri, cu totul înstrăpânite.
Se vrea drum prin câmpuri cu flori, cu cer senin şi boare de vânt
răcoritor, care să însănătoşească ori să dea iarăşi puterea de dina-
intea bolilor ori pierderii puterii şi avântului. Şi dacă nu e uşor,
mai repede un altul, un drum plătit cu bani grei se preferă, pen-
tru ca năravului să nu i se pună căpăstru şi ambiţia să rămână a fi
a dorinţei imediat împlinite, a mofturilor, oricare ar fi ele, satisfă-
cute. Cel uşor este bun pentru mulţi, chiar dacă, după ce se do-
vedeşte a nu fi bun, întoarcerea, mai târziu, este singura şansă,
este tot ceea ce mai rămâne din visul de glorii şi falduri veşnice,
de podium sau şei pe cai albi...
Trecătoare sunt toate, şi trecători suntem şi noi, dincolo de a-
parenţele pe care ni le găsim ca dovezi că trecea noastră este
doar o aparenţă prin care ne ţin alţii seama, doar o punere în a-
ceeaşi linie cu alţii, trecători sau deja trecuţi. Fie că ne dăm, ori
nu ne dăm, seama, suntem trăitorii unui timp în care trecerea fi-
ecăruia dintre noi, ca şi trecerea tuturor, este anostă şi banală.
Fie că vrem, fie că nu vrem, dacă nu ne pasă de alţii, de noi nu
ne pasă, oricât ne-ar păsa doar de noi. Suntem de multe ori a-
proape de liman dat, dar, înviforaţi de propriul orgoliu, căutăm
calea naufragiului, de parcă acea cale ne-am dori-o, însă nu ne
dă mâna să recunoaştem că suntem ucigaşii propriului destin. În
hora trecerii ne prindem şi, cât jocul ei flutură steagul unor vic-
torii de o noapte, îi suntem lăudători, doar descoperind că hora
trecerii doar pe noi ne-a trecut, faptele putând fi aceleaşi, înce-
pem a o critica, dorind, de s-ar putea, o întoarcere înaintea prin-
derii în horă.
A repeta, spun unii, este cheia porţii către mai multă cunoaş-
tere, punând cunoaşterea pe acelaşi plan cu învăţătura, A repeta
spun ei, este necesar, uitând de îndemnul spre a învăţa. Năravul
este efectul obişnuinţei, al învăţării prin repetare, a repetării mo-
tivate în realitate de o mare necunoaştere, ori al falsei motivări
dată de neînţelegeri, fiind, în realitate, efect al neatenţiei ori al
dezinteresului. Năravul, la rândul lui, repetându-se, la alte şi alte
năravuri dă viaţă... Căutarea unui drum, căutarea drumului spre
lumină, prin încercări, neîncrederi, repetări şi dorinţe de sigu-
ranţă prin exemple de reuşită ori dovezi concrete, este calea cea
mai sigură spre nereuşită, chiar înspre un lamentabil eşec.
Drumul cel mai sigur, cel mai rapid, este cel al hotărârii, cel al
încredereii, cel al nerepetării.
17.11.13
102

