Page 85 - Puţin, câte puţin
P. 85

Puţin, câte puţin


           asemenea  celor  spuse  de  acei  care  le-au  sucit  minţile  cu  răs-
           tălmăcirile lor atrăgătoare în vârtejul focurilor ce le vor arde co-
           perţile şi doar o minune le va mai fi salvare, prin cel care se va
           încumeta, ori milostivi, a le mai da un titlu, originalul ori altul o-
           riginal, de se găseşte motiv pentru a li se şterge urma.
              Nici o carte care se poate citi, de greşeli nu este lipsită, aşa
           cum nici unul dintre cei cărora dat le este în cărţi să scrie, fără de
           greşeli o pot face. Unele în înţelesuri lasă totul neschimbat, altele
           schimbă mult prea mult ca să mai poată cineva, ceva, înţelege.
           Cărţile, uneori, singure, fără îndemnul cuiva, fără să le ceară ori
           ademenească cineva, neavând stare, sar, din locul ce-l au, în sus
           şi apoi cad, neavând nici cum, nici puterea, de a nu se lăsa căl-
           cate în picioare de cei ce trec, în drumurile lor, în căutarea căr-
           ţilor  potrivite,  cu  ştiinţă  sau  doar  din  simplă  obişnuinţă,  mur-
           dărite fiind într-o măsură în care apa unui ocean nu-i cu putinţă
           să spele praful şi noroiul ce le îngălbenesc şi rup foile, mototolite
           şi  şterse  de  toate  înţelesurile  celor  ce,  binevoitori  chiar,  nu  le
           mai pot reda nici un fel de înţeles. Cărţi neîncepute am văzut,
           astfel săritoare, cărţi care abia de fuseseră începute, dar s-au plic-
           tisit de a fi doar de un cititor citite şi alţi cititori, pe nume chiar
           strigau şi nu se mirau că aceştia răspundeau, dar nici că pe grabă
           frunzăreau şi plecau, nezăbovind nici cât să se întrebe de ştiu ori
           nu ştiu ce carte au citit.
              Am citit cărţi, am scri în cărţi, am lăsat înţelesuri, şi am price-
           put înţelesuri. Ştiu, citindu-le, de câte feluri sunt şi ce folos aduc
           celor ce le vor citi după mine, ştiind şi ele ce au adus celor care
           le-au citit...
                                            ***
              O  altă  carte  încep  să  o  citesc,  ultimul  ei  capitol  încep  să  îl
           scriu. Tot ceea ce a fost până acum, acum este îndeajunsul ne-
           cesar  pentru  a-mi  desăvărşi  scrierea  cărţii  vieţii  mele,  cu  toate
           cele ce se vor şti, cândva, de cei ce vor putea şi voi, întru totul,
           să  o  ştie,  să  o  cunoască,  să  o  înţeleagă.  Mai  mult  nu  mai  este
           nevoie pentru tot ceea ce am avut de făcut şi pentru ceea ce voi
           avea de făcut. Am citit, am scris, de acum încolo scriu şi privesc
           şi scrierile altora, ştiind ceea ce este bine şi ceea ce este rău, şti-
           ind că le-aş putea spune, de mă vor întreba şi când mă vor în-
           treba, când e bine şi când e rău, de scrisul este pe măsura cărţii
           sau dacă , ea, cartea poate fi scrisă cu acele înţelesuri de care cel
           care scrie, nu se teme că, ştiute fiind, priviri şi vorbe de tot felul,
           grele,  îşi  va  atrage  de  la  mulţi  privitori  lipsiţi  de  scrupule...  Şi
           cărţi multe mai am de scris şi de citit...
                                                                      26.07.13
                                                                       83
   80   81   82   83   84   85   86   87   88   89   90