Page 127 - Puţin, câte puţin
P. 127
Puţin, câte puţin
celor ce preaslăvesc singurătatea şi îi fac drum prin lumea oa-
menilor.
Legea vieţii pe Pământ, până la urmă, este o lege care, pentru
tot ceea ce înseamnă realitatea materială, n-are de-a face cu uni-
citatea. Un bărbat sau o femeie nu pot avea copii de unul singur,
ci doar împreună... avortul însă n-are nevoie de doi... Viaţa se
naşte prin doi şi moare printr-unul. Un accidentat este salvat de
altcineva, altfel, accidentatul, singur fiind, poate muri singur... Şi
tot aşa, privind spre mai tot ce înseamnă a trăi, e uşor să se în-
ţeleagă că viaţa înseamnă doi, moartea înseamnă unu... Viaţa în-
seamnă forţarea morţii, crearea din nimic, viaţa înseamnă bine-
le, iar moartea înseamnă răul, pentru lumea materială. Unde-s
doi puterea creşte, nu-şi pierde, în lumea noastră, deloc esenţa.
Ne-am înfumurat şi ne-am pervertit noi, şi am pervertit ideile,
să nu ne dea de gol. Cu mâna, ostentativ pusă pe Biblie, mărturi-
sim neadevărurile altor învăţături ce pun la zid acea scriere, în
parte divină, în parte sfântă, dar în totalitate plină de înţelepciu-
ne şi înţelesuri. Le-am pervertit cu multă inteligenţă şi cu multe
argumente care să le întărească în forma lor pervertită, însă mic
este bagajul argumentelor ce ar putea să şi combată ideile care
ne-ar arăta mândria şi trufia pervertitorilor şi pervertiţilor. Cu un
asemenea bagaj izgonim repede pe cei care ne-ar pune o o-
glindă în faţă şi fugim de orice idee polemică, fugim de confrun-
tarea argumentelor, nu doar a ideilor.
Ne facem rău şi-i facem puternici pe cei care vor să facă rău.
Ei ştiu că dezbinarea este cheia succesului lor. Cei împărţiţi uşor
pot fi stăpâniţi, cei singuri uşor pot fi folosiţi. A-l ajuta pe cineva
ca doar singur să fie în reuşită, nu este o faptă bună, este o crimă.
Acela doar pe un singur drum, impus, va merge, şi reuşind se va
simţi dator, va simţi necesitate de a plăti, negândind că a dărui
este sublim, este înălţăţor, negând că a dărui este dumnezeiesc!
Nici ochii nu văd realitatea de nu privesc amândoi, nici u-
rechile nu aud ce trebuie să audă, de nu aud amândouă la fel de
bine. Unu se poate multiplica cu el însuşi de oricâte ori, dar tot
unu rezultă, Nici floarea nu face rod fără fluturi, nici fluturele nu
trăieşte de nu ar fi floarea. De unul singur se pot face doar cele
câteva care se pot face, în doi sau mai mult de doi, toate se pot
face. Unu ţine doar de ceea ce nu se vede, de spirit, doi ţine de
tot ce se vede, de tot ceea ce există în forma în care se vede. Pa-
sărea de una singură zboară, dar pentru ca specia ei să nu dis-
pară, de una singură nu stă. Şi nimeni altcineva dintre necuvân-
tătoarele în lumină trăitoare. Unii poate se gândesc la râme, dar
câţi pot să se vrea trăitori ca râmele?
125

