Page 51 - Puţin, câte puţin
P. 51

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Orice  balanţă  are  un  foarte  mic  deze-
                              chilibru. Tocmai acesta este hotărâtor de multe
                              ori.
                              •  Despic firul în patru... O fac dintr-o cruntă
              necesitate: în nebunia ei, lumea a învăţat să împletească firele
              din adevăruri în care ascund o mare minciună. Aşa că eu fac
              drumul invers!
           •  Ploaia  coboară  norii  la  picioarele  celor  care  nu  pot  nicicum
              urca deasupra lor!
           •  Oricât de mare tulpină ar avea un copac, fără coroană nu face
              umbră. Iar când două coroane se îmbrăţişează, umbră odihni-
              toare este dată tuturor.
           •  Parametri care pot fi anulaţi duc la simplificarea ecuaţiei, la so-
              luţii rapide. Geneza, când vorbeşte despre cei doi ce trebuie să
              fie ca unul, face referire tocmai la o simplificare necesară.


                                              Cu certitudine, tu, eu...


                                       Nu ţi-am scris până acum, ştiu că a-
                                    cum, judecând după o realitate a certi-
                                    tudinii, te întrebi ce motiv am găsit ca să
                                    fac, asta, te întrebi de ce acum, când ai
                                    ajuns la convingeri pe care le consideri
                                    mult prea bune ca cineva, apărut de ni-
           căieri, să le redea gândului şi întrebărilor care le-au găsit ca şi răs-
           punsuri, şi, pe lângă astea, certitudinea vieţii de face să te întrebi
           de ce primeşti tu aceste rânduri, necunoscută fiindu-mi şi necu-
           noscut fiindu-ţi...
              Şi eu, ieri, când mi-a trecut prin faţa ochilor gândul de a pune
           cuvintele  să  se  rânduiască  aşa  cum  vin,  în  spuse,  necunoscută
           credeam  că-mi  eşti,  n-avem  nici  eu  cu  ce  justifica  acel  fugar
           gând... Apărusei de nicăieri, într-un drum al tău spre nicăieri pen-
           tru mine, spre undeva unde tu voiai să ajungi şi poate că ai şi a-
           juns, dar între timp te-ai întors, ori n-ai ajuns şi te-ai întors ca să
           poţi înţelege de ce nu ai ajuns... Concret, cu certitudinea la care
           faci şi tot faci referire când este vorba de oameni, în anii aceştia
           din urmă, în care ne puteam întâlni, nu ne-am întâlnit. Însă gân-
           dul n-a venit din senin, eu am învăţat să nu mai intru cu el în
                                                                       49
   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56