Page 60 - Puţin, câte puţin
P. 60
Daniel-Dumitru Darie
a se lumina cele ţintuite în întuneric, a rodi ceea ce nu s-a vrut
rodi, a fi ceea ce nu ai putut fi. Să nu uiţi să îţi aminteşti că, de
fiecare dată când lucrare cerească pentru tine se face, nu prin
tine se face, ci prin cel asemenea ţie, când ceea ce îţi este de tre-
buinţă pentru tine, cea care lumii te arăţi este, prin tine doar
pentru ceea ce nu se vede altora se face, şi doar atunci când
nimeni în preajmă nu-ţi este, ori pentru că tu eşti departe de
lume, ori pentru că, de lângă tine, cei de lângă tine au fost a-
lungaţi. Nu căuta să vezi de-i pom lăudat, fiindcă pomul rodeşte
de-i prieşte locul şi nu poate să ştie nimeni, după roadele ce le-a
avut, de va rodi la fel şi de roadele îi vor fi de folos, dacă mutat
este din locul lui, ori de apa, care-l udă, o altă apă este, aşa cum
nimeni nu poate să ştie dacă pomul cel puţin roditor, dintr-o-
dată, apa cea care-i redă viaţă fiind cea potrivită, nu se face, pes-
te noapte, degrabă şi mai mult roditor decât cei lăudaţi şi, dacă,
din sămânţa roadelor lui, nu vor creşte pomi cu rod tot mai bo-
gat. Mai degrabă să te ai in grijă să fii apă curată, limpede, limpe-
zindu-ţi gândurile de toate cele ce, cândva, au reuşit sau au în-
cercat, să ţi le murdărească, sau de singură, prin judecată de om,
nu te-ai lăsat trasă şi atrasă de cei ce erau strălucitori în mască
poleită şi ascunzătoare de cele rele, ca să ai bucuria rodului şi
bucuria de a fi dătătoare de viaţă pomilor ce vor răsări din să-
mânţa rodului, fără altceva fiind nevoie a face, aşa spălându-se,
mâlul care, dacă a fost limpede să nu fii, s-a lăsat jos, aşteptând,
de va putea, să se ridice la vederea tuturor.
Rodnicia, trăinicia şi bucuria, oricui îi sunt date şi oricine a-
junge să le aibă, unii mai devreme, alţii mai târziu, dacă nu şi le
alungă singuri, sau dacă nu şi le primesc. Şi nu le primesc, când
e să le primească, ori ajung să nu mai aibă timp pentru a le avea
vie-ţii, nici cei care caută a afla când le vor primi şi cum vor fi
faptele şi oamenii drumului spre viitor ori înspre eternitate. Atât
i se cere omului, pentru a fi el însuşi, încredere, răbdare şi bună-
tate, pentru a nu ajunge la sfârşitul unei vieţi în care să nu aibă
ce lăsa în urmă, şi abia atunci unii ajung să ştie de ce au fost atât
de săraci într-ale împlinirii, atât de săraci în bucurii ale sufletului,
oricâte alte laude pentru cele văzute le-au fost aduse. Spune şi
altora, ţine şi pentru tine, că înainte de pragurile înălţării, greuta-
tea şi suferinţa tot mai greu îl încearcă pe om, tocmai pentru ca
el să vadă ce a făcut şi să facă fapte, şi faptele să-l aducă, întâm-
plător, faţă în faţă cu adevărul, dar şi că, dacă i-a fost adus adevă-
rul în cale, şi fuge de el, încrezându-se în cele foste alte fapte,
pierderea-i mare.
22.07.13
58

