Page 11 - Puţin, câte puţin
P. 11
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Adevărul, pur şi simplu, e singura moda-
litate de a suda fractura vieţii. Orice altceva es-
te echivalentul punerii în atele.
• Dumnezeu mi-a luat bogăţia, oamenii mi-au
luat drepturile. Eu mi-am permis luxul de a privi înspre lumină.
• Nimeni nu se poate opune răsăritului de soare!
• Mai mult decât atrăgător este negrul făcut să fie sclipitor, căci de
luminat este, pare a fi el însuşi lumina. Când însă lumina dis-
pare, negrul se vede cât este de negru... Uneori însă e prea târ-
ziu!
• Când sunt vinovaţi, oamenii îşi ascund faţa. Când însă se simt
superiori, ei nu se tem să-ţi râdă în faţa!
• Pereţii verticali ai munţilor nu pot fi ascunşi de zăpezi. Chiar şi
viscolul se teme de ei pentru că-l pot opri!
• Când vor ajunge corbii să cânte imnurile dimineţii, uşile caselor
vor fi ferecate!
• De la vlădică la opincă ştie azi că cea mai bună cale de a
controla un om, o familie, o comunitate, un popor este sărăci-
rea. Şi fac asta nu doar cei bogaţi ci şi cei care vor să arate că ei
pot face asta.
• În curând vom merge la teatru să privim personajele jucând
rolul de actori. Noi oamenii deja mimăm rolul de oameni, căci
de fapt suntem spectatori în rolurile vieţii.
• Iubirea nu are condiţii, teama are o mulţime!
Repere de adevăr
Loc pentru toate în viaţă se poate gă-
si, loc pentru orice se poate face, şi toa-
te pot fi mutate, după cum e vrerea, sau
conjunctura necesară, omului. Se găseş-
te loc pentru esenţe, însă, pentru cine
mai ştie care motiv, se face loc şi absur-
dului. În toate nevoile vieţii le găsim, şi
dacă ale vieţii nu sunt, le facem să fie şi le numim ca fiind ale ei,
prin firescul sau nefirescul faptelor. Şi le punem când mai a-
proape, mai la suprafaţă, când mai departe, mai adânc, de ajun-
gem să nu ne mai fie de folos ori chiar să ne fie piedică. Avem
9

