Page 15 - Puţin, câte puţin
P. 15

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Când mă întreb de ce am curaj să mă pri-
                              vesc printre stele, îmi dau seama de ce las ur-
                              me atât de apăsate, de neşters, pe toate drumu-
                              rile mele.
           •  Dacă toate câte mi se întâmplă mi-ar face semne pe mâini, n-aş
              mai avea amprente!
           •  Figuranţii sunt mai bine plătiţi decât artiştii... Dar când nu vom
              mai avea artişti, ce vor face figuranţii?
           •  Viaţa este cel mai complex sistem ce se supune doar legilor ha-
              osului. Când dezordinea pătrunde în viaţă, mişcarea browniană
              devine dominantă şi soluţia este doar explozia... Adică finalul!
              Oare de ce atâţia bogaţi se sinucid?
           •  Întrebându-mă cât de departe este departele, am înţeles de ce
              unora le este frică de aproapele lor. Şi caută să-l împingă de-
              parte!
           •  Apele care se mişcă se pot limpezi singure. Celelalte, cele ce stau
              în contemplarea trecerii timpului, se băltesc, mor şi se împut!
           •  Călăuzindu-mă după stele, ştiu când răsare soarele.


                                                            Noi, urmaşii

                                       ...Ţi-aminteşti?  Îţi  aminteşti  vorbele
                                    cele vechi, vorbele bătrânilor, cei care nu
                                    ştiau ei multe, dar de mult mai multe ori
                                    pe cele neştiute, le cunoşteau? Dacă n-ar
                                    fi să nu ne fudulim, dacă nu ne-am aple-
                                    ca, dintr-o prea mare mândrie, doar spre
                                    cele ce în vremea noastră se numesc în-
           văţături, ba chiar de mare preţ şi foarte adevărate, mai adevărate
           decât adevărul, ne-ar fi nouă mai bine, bine şi altora ar fi. Şi chiar
           viitorul ar fi mai bun. Hai să căutăm prin lada cu zestrea ce ne-a
           fost lăsată... Aminteşte-ţi, dar, o vorbă, care poate că azi, ca mai
           toate vorbele, e ca şi palma: mângăie ori loveşte... „Copiii după pă-
           rinţi, ca roadele după pom”... care pe-nţelesul de acum al omului,
           în cuvinte diferite, acelaşi adevăr îl spune: „Copiii sunt oglinda pă-
           rinţilor”!
              N-ai mai auzit, de mult, aşa-i, oameni care să se caute pe ei de
           motive şi să se găsească pe ei vinovăţii, dar oameni care să-şi laude
                                                                       13
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20