Page 15 - Puţin, câte puţin
P. 15
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Când mă întreb de ce am curaj să mă pri-
vesc printre stele, îmi dau seama de ce las ur-
me atât de apăsate, de neşters, pe toate drumu-
rile mele.
• Dacă toate câte mi se întâmplă mi-ar face semne pe mâini, n-aş
mai avea amprente!
• Figuranţii sunt mai bine plătiţi decât artiştii... Dar când nu vom
mai avea artişti, ce vor face figuranţii?
• Viaţa este cel mai complex sistem ce se supune doar legilor ha-
osului. Când dezordinea pătrunde în viaţă, mişcarea browniană
devine dominantă şi soluţia este doar explozia... Adică finalul!
Oare de ce atâţia bogaţi se sinucid?
• Întrebându-mă cât de departe este departele, am înţeles de ce
unora le este frică de aproapele lor. Şi caută să-l împingă de-
parte!
• Apele care se mişcă se pot limpezi singure. Celelalte, cele ce stau
în contemplarea trecerii timpului, se băltesc, mor şi se împut!
• Călăuzindu-mă după stele, ştiu când răsare soarele.
Noi, urmaşii
...Ţi-aminteşti? Îţi aminteşti vorbele
cele vechi, vorbele bătrânilor, cei care nu
ştiau ei multe, dar de mult mai multe ori
pe cele neştiute, le cunoşteau? Dacă n-ar
fi să nu ne fudulim, dacă nu ne-am aple-
ca, dintr-o prea mare mândrie, doar spre
cele ce în vremea noastră se numesc în-
văţături, ba chiar de mare preţ şi foarte adevărate, mai adevărate
decât adevărul, ne-ar fi nouă mai bine, bine şi altora ar fi. Şi chiar
viitorul ar fi mai bun. Hai să căutăm prin lada cu zestrea ce ne-a
fost lăsată... Aminteşte-ţi, dar, o vorbă, care poate că azi, ca mai
toate vorbele, e ca şi palma: mângăie ori loveşte... „Copiii după pă-
rinţi, ca roadele după pom”... care pe-nţelesul de acum al omului,
în cuvinte diferite, acelaşi adevăr îl spune: „Copiii sunt oglinda pă-
rinţilor”!
N-ai mai auzit, de mult, aşa-i, oameni care să se caute pe ei de
motive şi să se găsească pe ei vinovăţii, dar oameni care să-şi laude
13

