Page 55 - Puţin, câte puţin
P. 55
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Un profet mincinos nu va spune niciodată
că spusa-i o min-ciună, va pretinde că spune
adevărul.
• Nu vă mai puneţi basma pe cap, dacă n-o
ştiti purta!
• Răceala din interior totdeauna îmbolnăveşte!
• Pânza de păianjen este atât de rezistentă pentru că nu este
gândită!
• Plânsul pământului nimeni nu-l ia în seamă. Când plânge în
hohote, cutremurul se porneşte. Atunci cercetătorii îşi dau cu
părerea. Pământul este considerat rău!
• Când crocodilii râd e semn de război între soare şi ape!
După începuturi şi sfârşituri
Ceea ce încă nu este spus, se va face
în curând ştiut, ceea ce nu este ştiut, va
fi în curând cunoscut, ceea ce nu este
cunoscut, se va arăta ca şi concretă re-
alitate. Doar ceea ce a fost va rămâne
timpurilor în care au fost trăite, nevoie
având doar de liniştea care să nu le dea avânt a mai lua timp din
timpurile prezentului, acum, când mai mult decât altădată, îmi
cer mie, cele care doar acum mai sunt ale mele, îţi cer ţie, cele
care doar acum mai sunt ale tale, libertatea de a se putea urni
spre viitorul timpurilor noastre. Tocmai pentru a mă înţelege pe
mine, cel al prezentului, tac şi te ascult povestindu-mi, şi-ţi vor-
besc fără să te întreb de tăcerea ce te cuprinde, ştiindu-ţi căutarea
de a-ţi fi înţeleasă, tu, cea a prezentului pe care ştii, fără să spui,
temelia viitorului care, cu fiecare tăcere, definitiv, se aşează.
Începuturile se definesc prin ele însele, aşa cum sfârşiturile
prin ele însele se fac venite şi se văd a fi fost cînd deja sunt
trecute. Nici un început nu este la fel ca un alt început, nici un
sfârşit nu este la fel ca un alt sfârşit şi nici un început nu seamănă
cu un sfârşit, cum nici un sfârşit nu se poate privi prin începutul
prin care i-a fost dat să fie. Doar oamenii, încrezându-se în ei, a-
semenând totul cu ceea ce ei fac, a face ştiinţe, s-au grăbit, din a
găsi şi începuturilor şi sfârşiturilor explicaţii, nevoind să accepte
53

