Page 10 - Puţin, câte puţin
P. 10

Daniel-Dumitru Darie

         păşească efemeritatea clipei, de bucurie sau satisfacţie, pentru
         ca,  trăind  bucuria  sau  satifacţia  perenităţii,  să  redea,  celor  ce
         sunt făptuitori şi generatori de fapte şi trăiri, puterea de a putea
         continua, dacă de bine se arată continuarea, ori, de bine nu es-
         te, de a schimba.
            Acolo, înainte de toate celelalte ce pot ţine loc de contra-ar-
         gumente,  am  încercat  să  identific  motivaţiile  derutei  şi  stării
         contradictorii, din toate punctele de vedere, ale oamenilor lu-
         mii de azi. Şi am încercat să privesc detaşat de ideile ultra-mis-
         tice, ori de ale celor care se numesc pe ei înşişi terapeuţi, cău-
         tând leacuri, dar găsind doar paliative pentru problemele ce-l
         fac, pe omul zilelor acestor vremuri, bolnav fără boli şi, de mul-
         te ori, luptător pentru supravieţuire, otrăvindu-şi viaţa cu diver-
         se aberaţii materiale sau spirituale. Şi va fi vorba, în carte, des-
         pre credinţă, într-un fel în care oamenilor le este teamă să vor-
         bească despre credinţă, identificând-o doar cu divinitatea, nici-
         decum cu el însuşi sau cu semenii lui, despre mândrie, prejude-
         cată, curaj, ambiţie, despre po-zitiv şi negativ, despre un alt în-
         ţeles al relaţionării ca pereche şi a ceea ce înseamnă faptele a-
         cestei relaţionări. N-am căutat nici conflictul nici confruntarea
         cu promotorii altor idei, dar ştiu că se vor găsi, dintre ei şi nu
         dintre cei neangrenaţi în susţinerea unor idei susţinute din um-
         bră de unii ce vor ca tocmai acele idei să se propage, asemenea
         unui adevăr absolut, că vor declanşa critici conflictuale, rar ar-
         gumentate cu idei din erudiţia lor ce-i face ştiutori de toate dar
         cunoscători de mai nimic. Şi asta fiindcă unele idei le pot lua
         din aşa-zişii pacienţi ce le dau lor satisfacţii materiale, pe faţă, şi
         satisfacţia de a râde, sau măcar zâmbi, prin spate. Ştiu şi îmi cer
         de pe acum iertare de asta e o greşeală, cartea aceasta nu se
         vrea a fi împotriva cuiva!
            Şi  mai  este,  pe  de  altă  parte,  această  carte,  o  provocare  la
         respect  pentru  uitatele  principii  care,  puţine fiind,  până  când
         nu s-a început dezmăţul ideilor care să le contrazică, să le arate
         cu degetul a fi nedemne de prezent şi, mai ales, de viitor, au ţi-
         nut lumea şi au lăsat pe om sănătos, bolnav doar de bolile care
         aveau motive să fie boli. Doar cine nu vrea nu vede nu vede
         bolile ce sunt din om pornite şi din el fiind, leac de la alţii nu
         au. Şi tot cine nu vrea nu vede lenea, în forma ei generalizată şi
         nu  vede  iresponsabilitatea  spălată  prin  şcoli  de  evoluţie  spi-
         rituală, şcoli în care de toate se învaţă, dar despre omenie doar
         se  vorbeşte,  fiindcă  reiniţieri  în  omenie  nimeni  nu  face,  mai
         degrabă regăsindu-se fapte în contradicţie...
                                                                    15.07.13
             8
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15