Page 89 - Puţin, câte puţin
P. 89

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Reporturile  categoriilor  mari  sunt  înda-
                              torate celor ce au pierdut!
                              •  Fizica este o ştiinţă exactă, cât încă este sim-
                              plă. Când devine complexă nu mai place. Când
              mai şi trânteşte un rezultat despre ce omul consideră a fi secre-
              tul propriu, este diavolească. Atunci de ce oamenii se mai cân-
              tăresc?
           •  Oare dintre cei ce înşiră vorbe cu esenţă de suflet spre a atrage
              atenţia  spre  ei,  ca  mari  păsători  de  alţii,  au  mustrări  de
              conştiinţă  că  mint,  ascunzându-şi  firea  adevarată  în  spatele
              clopoţeilor care tac imediat ce scopul a fost atins?
           •  Falşii profeţi sunt urmaţi de milioane de oameni spre ruina lor
              veşnică, deşi ei se bat cu pumnul în piept că merg spre Lumină.
              Ce repede neascultători şi întorsători de spate devin când nu li
              se recunoaşte dreptatea lor şi adevărul lor...
           •  Eu pot avea un sens existenţial doar atunci sensul există. Altfel
              este totul doar un gând. Când mă lipsesc de el înţeleg motivaţia
              existenţei sensului.
           •  Gândurile  sunt  bune  pentru  ceea  ce  nu  trăieşte.  Când  omul
              gândeşte că lemnul pădurii e bun de foc trebuie mai întâi să-l
              omore şi apoi să-l pună pe foc. De nu aşteaptă să moară, nu în-
              călzeşte.
           •  Sunt mulţi, mulţi ce-şi cred soarele strălucind pe cer şi se căz-
              nesc să sting felinarele altora. Doar că se vor revolta felinarele şi
              în loc să se stingă, vor aprinde lumea... Iar soarele lor, speriat de
              aşa revoltă, îşi va întoarce faţa de la ei, cei care şi-au pierdut
              unica şansă de a avea parte de lumină!


                                                          Sfârşit de ieri


                                       Gata! Toate sunt acolo unde trebuie
                                    să  fie,  în  spate,  într-un  trecut  mărginit
                                    doar  de  prezentul  pentru  care  trecutul
                                    nu mai are nici o importanţă! Gata! În-
                                    toarce-i spatele şi mergi, liberă, mai de-
                                    parte.  Chiar  şi  soarele  întoarce  spatele
                                    zilei care a trecut, după ce doar o clipă
           priveşte în urmă, ca să aibă ce povesti zilelor următoare, dar nu
                                                                       87
   84   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94