Page 129 - Puţin, câte puţin
P. 129

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Sunt aici unde sunt pentru că cel care m-a
                              chemat a avut menirea de a mă aduce aproa-
                              pe şi de nevoile altora, nu doar ale lui. Nu ăsta
                              e rolul oamenilor, de a se lucra prin ei pentru
              alţii? Putem să înţelegem asta şi pentru noi?
           •  E greu să trăieşti printre oameni, findcă-i greu să tot asculţi fără
              să spui nimic!
           •  Saltul de pe vârful munţilor înspre aripile norilor e semnul de
              învingător în contra fricii.
           •  Oamenii  au  considerat  mai  mereu  pe  alţii,  ţinând  cont  de
              material. Cine nu a spus "e om de casă", "e femeie de casă". Dar
              oare pentru orice casă?
           •  Mulţi apreciază ceea ce spun! Câţi au curajul să facă în viaţa
              ceea ce spun eu?
           •  Sunt atâţia ce-l iubesc pe Dumnezeu şi cred în El, doar pentru
              că le-a plăcut minciuna că Dumnezeu îi ajută să creeze orice,
              doar prin forţa gândului lor. Nici nu le mai trebuie altceva. Dar,
              de l-ar cunoaşte pe Dumnezeu, s-ar întreba totuşi, ce au ei de
              gând să facă?


                                          Fragment de scrisoare [1]


                                       Dacă viaţa a vrut să ne întâlnim, ea a
                                    ştiut de ce a făcut asta. Noi, căutându-i
                                    motive,  putem,  din  plin  şi  fără  cale  de
                                    întoarcere,  greşi.  Noi  încercăm  fiecărui
                                    motiv al ei, întrezărit, să-i dăm nume şi
                                    argumente, ea însă nu a stat şi nu stă, şi
                                    nici nu va sta vreodată să-şi caute expli-
           caţii ori să ne dea explicaţii.
              De-ar fi fost să ne aducă aproape pentru a ne da motive de ru-
           şine ori de laudă, până acum le-ar fi mutat din motive în realităţi:
           ne-am fi pus cenuşă în cap, ne-am fi ruşinat şi ne-am fi depărtat,
           am  fi  aruncat  cu  noroi  şi  ne-am  fi  îndepărtat  unul  de  celălalt.
           După propria conştiinţă, şi inconţtienţi nu suntem azi deloc, ne e
           uşor să vedem, să fim obiectivi... fiecare dintre noi are planuri pe
           care este mai sus, mai jos, ori suntem într-o oarecare egalitate,
           faţă de celălalt. Social tu eşti sus, eu sunt jos, pe al folosirii capa-
                                                                       127
   124   125   126   127   128   129   130   131   132   133   134