Page 19 - Puţin, câte puţin
P. 19

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Zăpezile ard ochii spre a nu le fi văzută stră-
                              lucirea!
                              •  Nu  exista  minciună  cu  scuza  de  a  fi  bun.
                              Cum poate fi considerat salvator cel care infige
              cuţitul,  fuge  şi  apoi  revine  ca  să  dea  primul  ajutor  muribun-
              dului?
           •  Mor de foame doar cei ce cred că vor muri de foame! Cei care
              cred că vor supravieţui vor găsi şi ce să mănânce!
           •  Cei ce vor să-mi asculte tăcerea se vor trezi auzind spusele sufle-
              tului.
           •  Pe scenele spectacolelor astăzi este atât de multă gălăgie dată de
              clopoţeii din coada cuvintelor, că şi instrumentele se dezacor-
              dează!
           •  "Să  fii  bun  cu  cine  trebuie!"  -  spun  unii.  Oare  un  asemenea
              prieten aş putea avea? m-am întrebat! Dacă l-aş avea, sigur mi-
              ar fi prieten doar până când mi-ar cere ceva şi eu nu aş putea
              să-i  fac  binele  pe  care  şi-l  doreşte!  Căci  bun  de  eşti,  cu  toată
              lumea eşti la fel! Ori de nu eşti, bun nu te poţi numi!
           •  Prin tăcere fac necesara pauza între cuvinte. Şi asta pentru a
              lăsa cuvântului timpul de a da semn că trăiesc.


                                     Deschis, închis, întredeschis...

                                       Lacătele  porţilor  le-au  făcut  oamenii,
                                    plecând nu de la faptele oamenilor con-
                                    trs altor oameni, aşa cum s-ar putea cre-
                                    de, întâi şi-ntâi, ci de la propriile gânduri
                                    şi de la proprile fapte împotriva lor şi mai
                                    apoi împotriva altora. De alţii le este fri-
                                    că, atât cât e să le fie, dar de pornirile lor
           şi mai frică le este, de aceea şi poarta, şi uşa, spre înăuntru se des-
           chid, spre a nu putea da, cei ce stau înăuntru, buzna spre lume, şi
           în lume să-şi dea-n petec gândurile ce nu-l lasă să aibă pace şi o-
           dihnă. Şi tot pe dinăuntru unii lacăte pun, pentru ca, spun, ca şi
           cum ar spune adevărul, să nu se vadă câte şi ce fel de lacăte stră-
           juiesc intrarea.
              Omul mai tot timpul ia, însă de-ar putea, nicicând n-ar da. Ar fi
           primul motiv pentru care se gândeşte la cum şi în ce fel alţii-şi pun
                                                                       17
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24