Page 101 - Puţin, câte puţin
P. 101
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Vântul se porneşte totdeauna dinspre locul
curat spre cel care trebuie curăţit.
• Zăpezile ne arată, mult mai repede decât
ploile, că suntem neputincioşi. Ele cad albe, di-
rect din cer!
• Câtă ură este necesară pentru a dărâma un munte de iubire?
• Dacă alegi calea siguranţei în locul căii fericirii, vei avea
siguranţa, însă preţul este fericirea.
• Celor ce ascund adevărul, Cerul le închide poarta. Cei ce se vor
în Ceruri trebuie să închidă poarta minciunii. Dacă se mint că ei
nu mint, ei sunt cei care zăvorăsc Poarta Cerului şi se
condamnă la suferinţă mare şi prelungită!
• Cât încă trăiesc eu nu pot fi pus sub tipar, nici chiar sub cel
tipografic!
• În logica dualităţii universale există pesimişti şi optimişti.
• Pesimistul spune că "nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită",
ascunzâd reversul: "Orice faptă rea nu rămâne nerăsplătită". Este
sim-plu să se înţeleagă astfel de ce pesimistul nu-şi poate şi nu
poate să facă un bine adevărat nicicui. Optimistul are ca deviză
ideea: "Orice faptă bună va fi răsplătită", ceea ce duce la deviza
complementară: "Orice faptă rea va fi pedepsită". Doar un opti-
mist va putea să îşi facă sieşi bine, şi la fel ca sieşi, altora!
• Câte case vor trebui dărâmate ca să facă loc vieţii... De ce oare
oamenii tot construiesc?
• Vinovaţii sunt uşor de ştiut. Ei ţipă cel mai tare, dorindu-şi
nevinovăţia pe care, ştiind că nu o pot avea, caută să o ia cu
forţa!
Repetând, între alb şi negru
Nici nu se poate, nici n-ai cum, dru-
mul să îl vezi, dacă întunericului îi laşi,
de la tine lăsând, să-ţi întunece vederea
şi să îţi pună sub tălpi gheaţă, când deja
pe tobogan aluneci. Dacă ţi-ai dori să
poţi, cumva, cândva, de sub acoperişul
lumii, de-acolo de unde se vede Soarele
mereu neadormit, să vezi unde altfel ţi-ai fi trăit adormirea trăiri-
99

