Page 26 - Puţin, câte puţin
P. 26

Daniel-Dumitru Darie

         vorbi, că nu poţi să te încrezi în nici un nod şi dacă nodul se va
         desface, se va dezlega sau rupe uşor, sfoara rămâne sfoară, dar
         rostul nu şi-l mai are acelaşi. Iar dacă ajunge să se înnoade, fără
         rost, doar ca să se ştie înnodată, nodurile nu o întăresc ci doar o
         scurtează.
            Aici, pe Pământ, aşa e viaţa.. Aşa e şi adevărul acesta nu-l pu-
         tem ascunde în minciună, minciuna ar însemna moartea înainte
         ca omul să moară. Şi, ca adevărul, care curge, de la început până
         la sfârşit, drept, ca un fir prins undeva sus, în ceruri, atunci când
         s-a început, şi până jos, unde oamenii pot să-l vadă, aşa e şi viaţa.
         Ea este un fir care, dacă vrem să ne fie frumoasă, nu-l putem da
         după  deget,  nu-l  putem  înnoda  şi  nici  nu  ne  putem  juca,  aşa
         cum vrem de multe ori, cu el, nu-l putem depleti dinainte ca să
         ne fie cunoscut ce va urma. Ca orice fir, se îndoaie, dar îndoin-
         du-l, răsucindu-l sau mototolindu-l, întîi de toate se murdăreşte,
         apoi se subţiază şi mai apoi ori se rupe, ori se scurtează. Doar
         lăsându-l să fie drept, să stea prins bine, şi de Cer, şi de Pământ,
         nici  vânturile  cele  mai  puternice  nu-l  ating,  fiind  el  tăietor  şi
         îmblânzitor de furtuni.
            Mai multe, mai puţine, mai mult, mai puţin avem... Aşa spu-
         nem noi, poftitori la toate, fără să gândim că le-am avea pe toate
         cele de trebuinţă dacă pe cele de trebuinţă am vrea să le avem şi
         nu ne-ar fugi mintea la a avea de toate, cu sau fără folos, cu sau
         fără merite. Şi le-am avea şi pe cele care nu le avem, dacă am da,
         din cele noi le avem fără a ne gândi că dând ni se va da, ci pen-
         tru a putea dărui bucurie celor ce nu au. Azi, vezi bine, cel ce dă
         vrea să se ştie că dă, şi dă ca să se ştie, pentru că, zice el, ştiindu-se
         că el dă, să i se dea. Îţi spun ţie că de nu ai, nu te gândi să dai, dar
         dacă ai dă, dă celui care nu are, căci dacă dai celui care are nu
         dai  nici  destul  pentru  a  mulţumi,  nici  pentru  a  răsplăti.  Dă  cu
         sufletul neîndoit, fără să aştepţi vorbe, sau fapte, dă când simţi că
         e bine să dai şi nicicui, de e cerut sau eşti obligată să dai, nu da.
         Nu da celor care spun că n-au, aceia sunt doar cei care doresc să
         aibă, şi poate chiar au dar vor mai mult. Şi mai ai grijă şi la da-
         ruri, nu doar la ceea ce dai. Dăruieşte-te, dăruieşte, fără să ceri la
         schimb, fără să fii mâhnită. De nu ţi se dă nimic la schimb, aşteap-
         tă-te mai repede la o mare schimbare în viaţa ta. Iar cui a fost
         darnic sau ţi-a dăruit ceva fără să ceară, tu răsplăteşte, ca să fii
         împăcată, fără să spui, fără să arăţi, că e o răsplată. Ceea ce e bine
         să ştii e că cei ce dăruiesc au ce dărui, dar nici ei nu le au pe
         toate. Caută ce nu au, de acelea dăruieşte. Puţinul aşa se va face
         mult.
                                                                    05.06.13
             24
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31