Page 56 - Puţin, câte puţin
P. 56

Daniel-Dumitru Darie

         că motivele pot să pună în corzi prea multele dorinţe ale gându-
         rilor  care  pe  toate  le  văd  reducându-se  la  ele,  ele  simţindu-se
         mai presus de orice, adevăr mai adevărat decât adevărul a tot şi
         a toate cuprinzător.
            Trecute  sunt  trecuturile  şi  s-au  trăit  în  începuturi  şi  în  sfâr-
         şituri, ca să-şi poată afla odihna şi liniştea pentru care s-au lăsat
         începute, fiecare aşa cum a trebuit să înceapă, chiar dacă unele
         au fost mai grăbite şi grăbite fiind, altele au lăsate mult să aştepte,
         chiar dacă unele erau să fie şi au fost, altele cerute au fost, s-au
         întâmplat, altele din dorinţe s-au pornit şi s-au arătat doar pen-
         tru a da înţelesul ce trebuia dat dorinţei, iar altele de cine trebu-
         ia ori de cine nu trebuia făcute să fie, cele cândva alese, fiind ce-
         le care trebuiau, prin adevăr, să se împlinească, ori cele din ale-
         geri ale timpurilor vieţii, ca plată, ca răsplată ori ca încercare, fi-
         ind cele de învăţare şi învăţătură a minţii, dar şi cele ce, ca ale-
         gere s-au arătat, de nebunia celor răi fiind gândite şi trimise, prin
         cine ştie ce căi, în timpul drumurilor sau al somnului, când mul-
         te rămân nedesluşite. Şi s-au trecut, fiind acum neputincioase în
         a  mai  da  binelui  putere,  şi,  chiar  dacă  se  zvârcolesc  când  po-
         menirea lor prin gânduri şi vorbe se face, nu au puterea de a-i
         cere gândului să se oprească, ştiindu-l şi pe el, de multe ori, ne-
         putincios, a se lepăda de cele fără de trebuinţă, ştiindu-l, uneori,
         leneş şi înfricoşat de cele care, bogate în luminile înălţimilor fi-
         ind, crede că l-ar da de gol în nimicnicia sa, în mândria sa de a
         se  şti  lăudat  ca  singurul  hotărâtor  al  drumurilor  vieţii,  fie  că  e
         vorba de a lui, fie că e vorba de a altora.
            Ţie, acum, în aşteptare găsindu-te, pornită fiind pe drumul re-
         găsirii înţelegirilor despre mersul lumii şi înţelesurilor despre ros-
         tul tău, al drumului tău de până acum şi de acum încolo, al fap-
         telor şi al atâtor întâmplări care s-au lăsat de tine cunoscute, cu
         cele bune ori cu cele rele, împinsă de la spate de timpurile care
         vor să vină, dar se simt ţinute în loc, pentru a le da dreptul să-şi
         lase, asupră-ţi, toată bogăţia de măreţe făptuiri, despre ceea ce se
         ştie, pentru a-ţi aduce aminte, pentru a lăsa la o parte ceea ce al-
         ţii te-au făcut să crezi că e adevărat, îţi las câteva vorbe doar, ca
         să poţi să vezi, fiindcă tu poţi să vezi, ca mai multe să cunoşti, fi-
         indcă tu poţi să cunoşti, ca mai multe să ştii, fiidcă tu poţi să ştii.
         Despre ceea ce se ştie, fiind de oamenii de acum şi de altădată
         trăite, îţi spun, tocmai pentru că acum multe ţi-au spus, unii şti-
         ind că nu spun adevărul, alţii neştiind că nu spun adevărul, dar
         lăudându-se că mărturisitori ai adevărului sunt, tocmai pentru că
         acum, când lumea trăieşte într-un amestec pe care îl numeşte
         când credinţă, când cunoaştere, când cercetare ori, de către unii
             54
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61