Page 62 - Puţin, câte puţin
P. 62

Daniel-Dumitru Darie

         de pentru a lua aparea unora. O mai fac şi părinţii, când este
         vorba despre copiii lor sau o fac, la fel, copiii, când este vorba de
         părinţi, dintr-un alt motiv, din alte obişnuinţe ale oamenilor, de
         a crede ceva altfel decât altceva, oricât ar fi de asemănător acel
         altceva cu acel ceva, cel de mai aproape prin obişnuinţă şi firea
         lucrurilor. Şi mai că s-ar putea aşa crede, dacă n-ar fi să fie văzute
         comportamentele şi auzite vorbele, când despre aceleaşi fapte,
         vorbele  altele  sunt,  după  cum  sunt  făcute  de  cineva  sau  altci-
         neva. Fiindcă omul ştie ce este păcatul, omul, fără să fi învăţat,
         ştie, doar că nu-l conştientizează, nu îl poate, nu îl acceptă, ori
         nu îl vrea pune în faţa a ceea ce îi place sau ştie că place. Omul
         ştie, dar superficialitatea îl face să se creadă neştiutor, sau, la al-
         ţii, lipsa de respect şi încredere în propria persoană, lipsa dem-
         nităţii prin fuga de asumare a responsabilităţii, îi face să găsească
         paliativul neştiinţei, necunoaşterii, ca alibi. Şi se mai vede uşor
         că ştie când vorbeşte despre faptele altora, necunoscuţi, cei pe
         care nu-i judecă ci faptele lor le judecă.
            Pentru oricine, pentru cei care caută să înţeleagă ce este păca-
         tul, ce motive şi cauze duc la păcat şi mai ales ce efecte au păca-
         tele, orice cale de cunoaştere ar apuca, nu este deloc greu să nu
         mai rătăcească prin lumea întrebărilor. Nici de ştiinţă, nici de stu-
         diu şi cercetare, nici de învăţare şi învăţături nu este nevoie pen-
         tru a descoperi şi întregi înţelesul, ci doar de voinţă, de respect
         pentru sine şi de atentă privire în jur, în lumea cu viaţă ori fără
         viaţă, cea cuvântătoare ori necuvântătoare, mai mică sau mare
         mare. Fiindcă peste tot, oricând, se vede uşor că orice cauză are
         un efect şi orice efect este urmarea unei cauze. La fel de uşor e
         să se ia aminte, trecând peste dorinţa omului de a da nume dife-
         rite aceleiaşi fapte, după cum este ea, rea sau bună, că păcatul şi
         binecuvântarea vin pe acelaşi drum, se spune că e păcătos cel ce
         face un rău şi binecuvântat cel ce face bine. Şi răul şi binele, îm-
         preună stau, aşteptând răsplata, care nu poate fi decât pe măsu-
         ră, oricât ar spune unii, cei prea dornici de răzbunări, că nu se
         prea întâmplă. Doar pentru ei, grăbiţi fiind, de multe ori timpul
         vieţii, scurtat de-atâta grabă, nu este de ajuns ca să vadă clipa în
         care dreptatea îşi face loc şi răului cu rău i se răspunde, binelui
         cu bine. Niciodată altfel, niciodată după dorinţa oamenilor nea-
         dăpaţi la izvorul dreptăţii. Nu i se dă urii iubire, fiindcă iubirea
         este pentru ea un rău şi se va face alt război. Fiindcă cei ce iubesc
         pe cei care vor să pornească războaie, nu vor opri războiul, nici
         războinicii pacea nu o vor cauta-o, oricât s-ar vorbi despre cău-
         tarea ei, oricât ei ar spune că luptă împotriva războiului pentru a
         fi pace...
             60
   57   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67