Page 64 - Puţin, câte puţin
P. 64

Daniel-Dumitru Darie

         Chiar dacă omul nu este un simplu balon, cine poate să ştie că
         balonul, atunci când se compară inteligenţa şi conştiinţa sa cu a
         omului, nu este o reflectare a comparaţiei ce se poate face între
         om şi creatorul său?
            Şi tot privind ceea ce se vede, ceea ce există prin creaţia de
         dintotdeauna,  spre  ceea  ce  se  crează  de  viaţa  care  sub  ochii
         noştri îşi are împliniri, spre ceea ce omul crează, mai toate se pot
         găsi ca fiind explicaţii pline de înţelesuri şi învăţături, fără de în-
         doieli, mai multe decât cele care sunt scrise în cărţi. Doar omul,
         fie tânăr sau fie de mult trecut de tinereţe, să aibă puterea şi vo-
         inţa de a le înţelege. Şi toţi au puterea de a o face, de-şi lasă su-
         fletul deschis, fiindcă şi mintea îi este dată de Dumnezeu, după
         cum îi este sufletul. De şi-l are închis spre ceea ce îi este aproape,
         spre ceea ce vede şi cu mâna atinge, atât va putea să priceapă,
         puţinul care-i poate fi aproape, din infinitatea care-i rămâne de-
         parte.
            Aşa cum zis deja este, şi scris înainte de exemplul cu balonul,
         totul este prins într-o lege firească a vieţii, aici şi peste tot, în a-
         cest univers în care trăim toţi oamenii, în universul mai mare,
         cel de care nu ştiu toţi oamenii, în universul cu nemărginire de
         care puţini oameni sunt conştienţi. Însă şi dincolo de ele, în a-
         cele universuri paralele, pe care poate foarte puţini oameni le
         percep, sau încă nu există oameni care să le perceapă, legea este
         aceeaşi: cauzele au efect şi efectele au cauze. Multi-versul, mul-
         ţimea tuturor universurilor, are toate însuşirile părţilor ce-l fac
         întreg, părţile au însuşirile întregului din care fac parte. Dezor-
         dinea este efectul neliniştii, iar explozia efectul dezordinii. Neli-
         niştea face să se încalce legea, finalul, după ce lege după lege se
         încalcă, este pedeapsa ce se dă celor ce încalcă legile. Precum în
         Cer aşa şi pe Pământ...
            Şi mai simplă este legea de înţeles dacă se ţine cont de măsura
         a orice există: de  ceva-i gol,  va  trebui umplut,ca măsura să fie
         păstrată, iar dacă ceva este mai mult, acel mai mult trebuie dat,
         fiindcă este peste măsură. De unde ceva se ia, trebuie să se pună
         la loc, unde se pune prea mult, trebuie luat, fiindcă nu doar că
         nu este de folos, ci poate mai mult rău, să facă, tulburând apele
         liniştii. O bilă, rotundă, asemenea balonului umflat, linişte fiind
         în jurui, stă pe locul ei. De cineva-i rupe o bucată, oricât de bine
         ar aşeza-o să stea la fel ca înainte, o zbatere de aripă a unui flu-
         tur, o face să plece în căutarea a ceea ce i s-a luat, pentru că doar
         aşa îşi poate avea liniştea. Şi lung îi poate fi drumul căutării, în
         faţă şi în spate, în stânga şi în dreapta, fiindcă ştie ce motive o
         duc să caute, ştie ce caută, dar nu suficient încât să ştie ce trebuie
             62
   59   60   61   62   63   64   65   66   67   68   69