Page 126 - Puţin, câte puţin
P. 126
Daniel-Dumitru Darie
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Oamenii preferă mai degrabă să moară de-
cât să iubească pe cei asemeni lor!
• Câţi oameni văd ceea ce au în propria o-
gradă când caută să arate ciulinii dintr-a altuia?
• Cel mai greu în viaţă este să te simţi vinovat de nevinovăţie!
• Am învăţat să rezolv ecuaţii matematice complexe, când eram
student. Abia când am uitat de acelea am reuşit să rezolv ecuaţii
ale vieţii. Deşi par simple, sunt pline de variabile şi parametri.
Cine însă vrea să accepte că este o variabilă ce trebuie, înainte
de toate bine definită? Această definiţie se numeşte regăsire de
sine sau regăsirea Dumnezeului din noi!
• Cel ce poartă în suflet spiritualitatea şi în trăiri înţelepciunea an-
cestrală, a ţăranului român, nu flutură steaguri! Oare de ce se
văd atâtea steaguri?
• Adevărul rezistă oricărui uragan, oricărui val, oricărui cutremur,
oricărui foc. Minciuna nu rezistă nici măcar unui început, unei
porniri a acestora.
Înainte de unu, doi...
Dumnezeu lucrează printr-un om,
pentru alt om, pentru a-i face bine. Dia-
volul de om se foloseşte, pentru ca omul
să se distrugă pe sine, pentru a-şi face rău.
Noi am îmbrăţişat ideea “Prin noi înşi-
ne”...
De unul singur, prin noi înşine... idei nobile la prima vedere,
ucigaşe ale vieţii într-un final... De unul singur se poate orice,
dacă e să vorbim de planul spiritului:un roman se scrie de unul
singur, o pictură de unul singur se face, o compoziţie tot de unul
singur este creată, însă nu şi ceea ce intră în caruselul vieţii reale,
vieţii sociale, când, în orice formă, oricum, intervine şi altcineva:
un loc de muncă – altcineva aprobă sau nu aprobă, o vânzare –
altcineva cumpără sau nu cumpără, o călătorie – altcineva con-
duce mijlocul de transport, altcineva a produs autovehiculul
ş.a.m.d. În viaţa socială, cu cât a devenit mai complexă, cu atât
mai puţin “de unul singur” se mai poate să fie o deviză, cu atât
mai puţin se mai poate face referire la singularul determinist al
124

