Page 46 - Puţin, câte puţin
P. 46

Daniel-Dumitru Darie

         inţa, oricât de vizionară şi de imaginativă ar fi, ştiinţele care nu
         demonstrează nimic, fiind făcute să demonstreze ceva ce crede
         cineva, ceea ce vrea el să creadă că este adevărat. Ştiinţă nu poa-
         te  fi  numită  acea  înşiruire  de  orice,  nume,  cifre  sau  idei,  care
         trag de clopotele bisericilor şi aprind claiele de paie ca să pară că
         tună şi fulgeră cerurile, ştiinţă nu este ceea ce doar unul poate
         gân-di spre a o duce mai departe. Greu, sau niciodată, se naşte o
         ştiinţă când fură înţelesurile altei ştiinţe şi când ea nu se înţelege,
         în nici un fel cu argumentele pe care făcătorii de ştiinţe şi le a-
         duc lor, dar nu le pot da altora, când e să spună celor care nu
         stau cu gura căscată la ei, despre ceea ce poate sau ceea ce nu
         poate ştiinţa lor. Tocmai faptul că n-am auzit, decât rar, spunân-
         du-se ceea ce nu se poate spune, acum mă oboseşte. Mă oboseş-
         te, ştiind ce înseamnă ştiinţa oamenilor şi auzind vorbindu-se de
         ştiinţa pe care oamenii nu o pot încă pătrunde, mă întreb ce no-
         bleţe au ideile, dacă ceea ce spun ei este doar o răstălmăcire a
         ceea ce oamenii au cuprins deja. Şi-am obosit să-i văd pe cei ce
         se lasă. fără să  le pese,  ori fără să crâcnească, traşi de lanţ, sau
         traşi pe sfoară.
            Am obosit să văd banii măsura sufletului, şi trupuri vândute
         spre a se sări în vârful catargului dorit de de acel “vreau”, la care
         omul este momit cu vorbe sau cu poveşti, la care omul se dedă
         fără întrebări şi fără acele înţelesuri, pe care dacă şi le-ar lăsa a-
         vute, nici moarte a nevinovaţilor, nici hoţie, nici desfrânare n-ar
         mai fi, căci fiecare ar şti ceea ce îi este dat şi ceea ce cu adevărat
         ar avea, cât va putea să fie stea sau doar foc de paie, şi acelea
         cumpărate la suprapreţ. Am obosit să văd oameni alergând, în
         stânga şi în dreapta, doar pentru a găsi pe cineva care să-i vor-
         bească de alte înţelesuri şi motive, decât cele pe care le vede şi
         nu şi le vrea. Şi tot obosit mă face să fiu, simpla vedere a celor
         care fură bucuria altora doar pentru a şti că cei furaţi nu o vor
         avea-o.
            Am obosit... Am obosit şi parcă îmi doresc să mor puţin, spre a
         mă putea renaşte, liber de toate etichetele şi liber de toate înţele-
         surile pe care acum le am, care mereu se completează cu altele,
         care  alte  etichete  completează,  nemaiavându-şi  contraziceri,
         doar confirmându-se unele pe altele şi arătându-mi o lume să-
         racă, sărăcită şi luptând pentru a se sărăci, o lume murdară, mur-
         dărită  şi  ţinând  morţiş  să  se  murdărească  peste  măsură...  Dar,
         cum morţii nu îi prea sunt dator, aştept o ploaie, cum n-a mai
         fost văzută, o ploaie care să spele şi, de-i nevoie, să ardă toată în-
         cărcătura ce oboseşte pe toţi cei care mai ştiu de ei...
                                                                    20.06.13
             44
   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51