Page 8 - Puţin, câte puţin
P. 8

Daniel-Dumitru Darie

         Acestei cărţi i-am pus între coperţi povara de a duce în lumea
         de acum şi cea de mai târziu, o parte din ceea ce se poate numi
         experienţa mea de viaţă, culegerea de fapte şi întâmplări, prin
         argumentele care să dea consistenţă întregului.
            Despre lumea aceasta, o lume cu reperele pierdute, o lume
         care, crezând că se poate revoluţiona prin dezertarea de la cele
         câteva principii care au făcut-o să ajungă la ceea ce este astăzi,
         îşi caută echilibrul prin experimente pe care le crede ca deri-
         vând din ceva ce a existat, căci, necrezând, nici măcar nu s-ar
         gândi la ele, ori experimente care, cumva, să-i redea speranţa,
         ori curajul, de a merge mai departe, sau pentru pentru a-şi jus-
         tifica şi demonstra sieşi alegerea din ultimul timp, nu am vorbit
         eu primul, nu am lansat eu ideea lumii în derivă. Şi nici cineva
         care, stând într-un turn de fildeş, un turn de control în care e-
         taloanele şi reperele sunt bine ştiute şi păstrate, cineva care stă
         de veghe şi observă drumul oamenilor şi drumul lumii, n-a fă-
         cut-o, un asemenea turn de veghe neexistând. Semnalul de a-
         larmă, primii l-au tras cei care au simţit prăbuşirile şi dezechi-
         librul, cei care, mai întotdeauna fără motiv, s-au trezit bolnavi
         fără a avea vreo boală, s-au trezit suferinzi fără ca leacurile lu-
         mii noi să le fie de folos. Apoi s-a început a se vorbi, dar după
         chiar primele vorbe, rătăcirile s-au făcut şi mai mari, şi chiar şi
         cei  fără  motive,  ca  şi  cum  se  voiau  asemenea  celor  suferinzi,
         dar fără suferinţă, sau apucat de a se da, de a învăţa, de a fi tăl-
         maci a ceea ce netălmăcit era mai uşor de înţeles, dacă acele
         câteva idei, acele principii, erau ţinute ca reper, ca dicţionar ce
         are toate explicaţiile, pe înţelesul tuturor.
            În mai multe scrieri, din cele şapte cărţi “Altfel”, am folosit
         cuvântul “Acasă” inclus în sintagma “întoarecerea Acasă”, înţe-
         leasă, după cum fiecare a putut să înţeleagă, ceva legat de viaţa
         de aici, de materialul vieţii de pe Pământ, ori ceva legat de o
         lume de dincolo, acea lume care omului, ca făptură, nu s-a lă-
         sat cunoscută, tocmai acea lume în care mulţi, viteji fără lupte,
         şi-o închipuie după dorinţele lor de a fi ceea ce nu pot să fie,
         minţindu-se, dorindu-şi ca prin aceasta să le fie atestată noble-
         ţea şi genealogia pe care, ca trup, ca făptură, şi-o neagă, nepu-
         tincioşi. Am folosit sin-tagma aceea, cu ambele înţelesuri, dar
         am folosit-o şi cu un înţeles de care nimeni nu a vorbit, de par-
         că frica, teama de ceva ce dă fiori, făcea furori. Şi, sub masca
         ideii  că  nu  trebuie  să  existe  trăire  în  trecut,  o  altă  idee  răstăl-
         măcită, la fel ca şi cea a judecăţii, amintirea trecutului lumii şi a
         trăirilor oamenilor din trecut, a fost ignorată, s-au arătat doar
         cele ce pe plan material au lăsat urme, ca şi cum, singur, doar
             6
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13