Page 84 - Puţin, câte puţin
P. 84
Daniel-Dumitru Darie
rea dată îi este tocmai de această împotrivire. Sau mai se zice că
ceea ce uşor se deschide odată, mereu uşor se va deschide şi al-
tădată, fără să se ţină seama că strânsă de încheietură, cartea nu
se vrea deschisă şi, când se deschide, sare de primele rânduri, pe
acolo unde toate începuturile sunt deja spuse şi nu se mai
înţelege nimic. La fel şi cartea care se lasă greu deschisă, în-
ceputurile sau capitole întregi vrea să le lase ascunse, şi se îm-
potriveşte, pentru ca cel ce vrea să ştie tot, pierzându-şi răb-
darea, să accepte că, doar frunzărindu-se, cartea lasă toate înţe-
lesurile citite, restul fiind banalităţi fără importanţă. Doar cartea
ce de la începuturi se lasă deschisă, nimic nu are ce să-şi ţină
pentru ea, fiind cea care s-a completat singură cu note şi expli-
caţii care să nu lase nimic să scape. Dar, de multe ori, am văzut
cărţi care, mi s-au deschis la întâia atingere, deşi de-abia că au
putut fi întredeschise de alţii, strânse cu prea multă putere, ştiind
că vor fi repede închise şi cu mâzgălituri şi pete urât mirositoare
se vor alege. Şi de-aceea ştiu să nu mă mai las, aproape nicio-
dată, înşelat.
De citit, cei mai mulţi citesc, pe fugă, la vremuri nepotrivite,
cărţi pe care le văd ca potrivite, doar pentru că ştiu că trebuie să
citească, aşa cum şi alţii, în aceleaşi vremuri, citesc alte cărţi,
care celorlalţi le sunt potrivire. Din această nepotrivire unii a-
jung să înveţe ceea ce n-are nici în clin, nici în mânecă, cu ceea
ce ei aveau de învăţat şi se aleg cu alergătura după alte şi alte
cărţi, adesea chiar ajung să pună mâna pe o carte de colorat, ca-
re-şi face sensuri după cum este culoarea aleasă, doar pentru a
nu se arăta celorlalţi ca fără carte. Însă la orice examen, repetenţi
sunt, chiar dacă nici în ruptul capului nu recunosc, dând vina
ori pe carte, ori pe cei care l-au îndemnat a fi cititor, crezînd ei
că a citi e tot una cu a se juca, mai degrabă, cu formele literelor,
chiar şi cu focul, de nu le iese socoteala aşa cum şi-o fac dina-
inte.
Câte unii, plini de ifose, care, citind ori necitind, se dau drept
adevărat tălmăcitori ai unor înţelesuri care de oricine se pot în-
ţelege, sau, dacă nu sunt crezuţi, ori vor să fie cu totul crezuţi,
răstălmăcesc propria tălmăcire, dând cărţii sensuri care o fac să
se vrea citită de câţi mai mulţi, ori de nimeni atinsă, dacă se lasă
convinsă de răstălmăcirile scrise în cuvinte frumoase, cuvinte de
laudă, care, separat luate, au valoare dar nu dau valoare de n-au
nici reazem, nici sprijin, nici motiv, ci sunt spuse doar ca să ia o-
chii prin scânteieri care se pot împrăştia şi se pot pierde, fără ur-
mă. Şi-aşa se face că se găsesc unele cărţi cu mult prea multă va-
loare care pe ele însele se găsesc, crezându-se ca putând fi citite
82

