Page 113 - Puţin, câte puţin
P. 113
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• De sus, din Ceruri, Pământul nu e albastru. E
mai mult o forfota de puncte gri!
• Chiar şi când câinii sar la gâtul cailor fără
şei, aceştia nu pot fi opriţi să fie liberi.
• Iubirea e veşnică! Nici Cerul, nici Pământul nu o poate îngropa!
• Dacă iarna bate vântul, stelele tremură şi îşi doresc să poată
dormi. Dar vântul fluieră şi nu le lasă să adoarmă! Când s-a
scufundat Atlantida au scăpat omizile ce s-au grăbit să se trans-
forme în fluturi?
• Cruciaţii din vechime au ucis în numele crucii; ei nu înţelegeau
ce înseamnă crucea. Acum cei ce înţeleg asta sunt vânaţi, dar
nu ucişi. Crucea le este scut.
• Costul unei prestaţii şi eventual un proces îţi dau prestanţă!
Vrăjitorii au întâietate!
• Crimele împotriva umanităţii sunt doar vârful ice-bergului ce
pluteşte acum deasupra noastră.
• Hapurile vindecătoare omoară ceea ce nu pot vindeca.
Revelări în lumina
relevatoare [2]
Venise, pe nepregătite, vremea lor, vre-
mea de a-şi face jocul, vremea de a acapa-
ra ceea ce trebuiau să acapareze, vremea
de a distruge tot ceea ce putea să urce
deasupra a ceea ce fusese pus ca limită,
venise vremea să oprească cu totul ceea ce nu fusese oprit, aşa cum,
în alte condiţii dăduseră greş, nefiind uşor de deschis uşa deznădej-
dii şi decăderii. Doar întâmplarea potrivită era aşteptată...
Erau deja lupte pierdute, erau siguri pe victoria deplină, căci
erau deja ferestrele sparte, pietrele intraseră şi prin ferestre, pe-
reţii dinauntru aveau urme, drept nimic nu mai era. Bogăţia încă
exista şi ei pe asta o păzeau, puteau pleca liniştiţi de era golită ca-
sa de toate, şi dacă împrejuru-i se puteau mărăcinii simţi liberi la
a cuprinde totul. Şi-acel perete, proptit să stea în picioare, ştiin-
du-l că fără proptele s-ar fi putut dărâma, la proptele se gândeau
când apărea câte-o rafală de vânt, ori când şuiera viscolul. Dacă e-
le cădeau, peretele s-ar fi prăbuşit şi treaba cu hoţia o ştiau ca re-
111

