Page 73 - Puţin, câte puţin
P. 73
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Doar cel care a petrecut o noapte în ger, ştie
ce căldură are sufletul!
• Bărbaţii adevăraţi nu fug de rup pământul la
primul răgnet al umbrelor. Cei ce tremură la
primul zvon despre un posibil cutremur nu sunt "în acord cu
Divinitatea", cum au răspândit zvonul mari spirituali certaţi cu
însăşi curajul lor; laşitatea nu este însemn Divin!
• Cele mai dure lovituri le dau mediocrii când li se aduce la lu-
mină mediocritatea. În mediocritatea lor nu sunt conştienţi de
duritatea loviturii.
• Am primit sfaturi pe care, de câte ori le-am urmat, am greşit...
Am primit idei care m-au scos la liman. Dar cum ştiu să greşesc
şi singur, nu mai vreau să primesc sfaturi, nu mai accept sfaturi.
De-aceea eu prefer să dau idei!
• Când se topeşte zăpada ştie câtă apă va curge înspre mare?
• Mulţi nu mă vor! Dar dacă Unul mă vrea, e de ajuns să ştiu că
am de ce să ramân pe aici, chiar printre cei ce nu mă vor!
• Am învăţat multe... Ştiu acum cum se pot desface nodurile gor-
diene. Cunosc însă acum şi cum şi cine le-a înnodat!
Alb, doar alb
În vremurile vechi, când nici timpul
nu-şi avea încă lege pentru toţi, şi nu
fusese înstăpânit peste Pământ, undeva
în nemărginitele păduri hiperboreene,
într-o haită de lupi s-a născut un lup alb,
cu ochii albaştri, ca seninul cerului de
vară. Neobişnuit şi altfel fiind, ceilalţi lupi l-au privit îndelung, cu
neîncredere, văzându-i imaculata podoabă albă, blană ce nu se
asea-măna cenuşiului blănii lor, nici ochii lor, ruginii, cu ochii
lui, ca lacrima zeilor, nici privirea lor, haină, cu privirea lui ce
trecea noaptea, dincolo de nori, până la bolta cerească a nop-
ţilor înrourate de ploile de stele.
Au trecut zile, şi au trecut nopţi, şi lupul cel alb a crescut fru-
mos şi puternic. Vâna cât şapte dintre semenii lui şi atunci când
zorii dimineţii puneau plumb în pleoapele celorlalţi, el era sin-
gurul care rămânea de strajă. Niciodată în sufletul lui n-a cugetat
71

