Page 109 - Puţin, câte puţin
P. 109

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Când  pisica  nu-i  acasă,  adevărul  îl  dă
                              chiţcăitul  şoarecilor.  Unii  sunt  şoareci  de
                              bibliotecă şi spun multe cuvinte potrivite prin
                              ronţăit!
           •  Orice rău vei vrea să-i faci altcuiva, fă-l întâi ţie însuţi. Apoi vezi
              ce mai faci!
           •  Se nasc oamenii în păcat! Ca să nu îşi vadă vinovăţia, ei spun că
              sunt născuţi din păcat. Şi spun asta ca să se ştie liberi de a face
              păcate. În vremurile de acum chiar şi păcatul numit de ei cred
              oamenii  că-l  pot  face  mai  mic,  punându-şi  vrerea  împotriva
              fireştii veniri a celor ce le-ar fi dar de preţ.
           •  Cele mai precise măsurători se fac, pentru un sistem fizic, în vid.
              Asta explică şi de ce oamenii cărora le lipsesc multe din cele
              nece-sare simt mai bine realităţile!
           •  Când sunt împins pe un drum şi nu mă duc pe el, unii cred că-
              mi e frică. Am avut însă atâtea aventuri în timpul în care mer-
              geam fără oprire pe drumul meu, pe care nu vreau să-l părăsesc!
              Aşa că n-ar mai fi o provocare. Frica e a lor!


                                                   Revelări în lumina

                                                          relevatoare [1]

                                       Oricâtă  strădanie,  cei  ce  vor  să  facă
                                    plăcut  vederii  ceea  ce  neplăcut  vederii
                                    este,  cei  ce  vor  să  facă  a  fi  văzut  curat
                                    ceea ce murdar este, ceea ce a fost mur-
                                    dărit ca fiind ceva ce n-a fost de murdă-
           rie atins, ceea ce nu este alb imaculat ca totdeauna fiind imacu-
           lat, ori ceea ce nu e alb, ba chiar e negru, ca fiind alb, oricât se
           vor acoperi urmele şi se vor spăla zidurile, când ziduri de case se
           vor vrea arătate, dacă se vor spăla rufele la vederea tuturor, când
           rufele sunt ca dovadă, sau dacă oamenii, împinşi în faţă, cât mai
           în faţă, sunt motivul strădaniei, tot rămâne, pe colţuri, în cute,
           ori în umbra privirilor, mai greu vederii tuturor, mai greu înţeles
           celor care se lasă orbiţi de strălucirea asemenea a ceva ce-i nouă
           a celei ce-i veche şi nu poate, nu mai poate fi nouă, cea mai de
           netăgăduit dovadă a adevărului, cel care nu poate şi fardat, ori
           schimbat,  ori  înlocuit,  fiind  pecetluit  de  trecerea  timpului,  cu
                                                                       107
   104   105   106   107   108   109   110   111   112   113   114