Page 105 - Puţin, câte puţin
P. 105

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Dacă dai altora peste picioare nu te întreba
                              de ce pe tine picioarele te dor.
                              •  Minciuna  are  picioare  scurte  şi  nu  se  a-
                              junge, mergând, repede, prea departe... Aşa că
              îmi permit să spun că eu voi trăi mai mult decât oricine...
           •  Prea rar mi-a fost dat să fiu eu o soluţie, şi de aceea am fost şi
              neîncrezător. Nici acum nu ştiu cum să arăt asta... Să sar în faţă?
           •  Nu-ţi  întreba  trecutul  despre  amintiri.  El,  în  mod  sigur,  le-a
              uitat.  Doar  tu  vrei  să  le  ţii  minte,  neacceptând  definirea  prin
              prezent!
           •  Toată lumea spune că Iisus a fost bun... Dar nimeni nu poate
              afirma că Iisus a spus doar cuvinte blânde şi blajine. El a fost
              bun pentru că, prin ceea ce a spus, a căutat să îndrepte lumea!
              Azi oamenii preferă pe cei mincinoşi, cu vorbe mângâietoare,
              laudative, contra celor ce aduc adevărul în faţă. Aceştia acum
              însă sunt răi! Oare cum ar fi fost lumea dacă Iisus minţea?
           •  Privit de aproape, orizontul are detalii concludente!


                                       Departe înainte sau departe
                                                                   înapoi...


                                       S-au găsit oamenii, dintr-o prea mare
                                    osârdie de a şti, după ce s-au văzut ne-
                                    maiputând  a  cunoaşte,  neavând  cu  ce
                                    se  mândri  cei  ce  îşi  căutau  motive  de
                                    mândrie, să-şi măsoare trecerea, să mă-
           soare timpul, şi să-l ia pe el, astfel, ca martor al agoniselii lor, mai
           mult  sau  mai  puţin  bogată,  mai  mult  sau  mai  puţin  săracă  în
           fapte, cea care dacă ea ar fi fost măsurată, putea arăta micimea
           unui om mare.
              Şi după ce măsură timpului au găsit, şi-au făcut legi, nestator-
           nice, după mărimea ce şi-o aveau, de a împărţi, separând prin
           site duble, binele de rău, fiind bine doar ceea ce prin amândouă
           sitele putea să treacă. Dar cum puţin trecea, ca să nu se vadă cât
           de mare era grămada restului, a doua sită i-a fost de folos, şi doar
           ceea ce nu mai trecea prin ea numit rău a fost, fiindcă cernu-
           tului, trecut de prima sită, i-a spus mai puţin bine ori mai puţin

                                                                       103
   100   101   102   103   104   105   106   107   108   109   110