Page 89 - Puţin, câte puţin
P. 89
Puţin, câte puţin
Vorbe înspre îndreptarea lumii
• Reporturile categoriilor mari sunt înda-
torate celor ce au pierdut!
• Fizica este o ştiinţă exactă, cât încă este sim-
plă. Când devine complexă nu mai place. Când
mai şi trânteşte un rezultat despre ce omul consideră a fi secre-
tul propriu, este diavolească. Atunci de ce oamenii se mai cân-
tăresc?
• Oare dintre cei ce înşiră vorbe cu esenţă de suflet spre a atrage
atenţia spre ei, ca mari păsători de alţii, au mustrări de
conştiinţă că mint, ascunzându-şi firea adevarată în spatele
clopoţeilor care tac imediat ce scopul a fost atins?
• Falşii profeţi sunt urmaţi de milioane de oameni spre ruina lor
veşnică, deşi ei se bat cu pumnul în piept că merg spre Lumină.
Ce repede neascultători şi întorsători de spate devin când nu li
se recunoaşte dreptatea lor şi adevărul lor...
• Eu pot avea un sens existenţial doar atunci sensul există. Altfel
este totul doar un gând. Când mă lipsesc de el înţeleg motivaţia
existenţei sensului.
• Gândurile sunt bune pentru ceea ce nu trăieşte. Când omul
gândeşte că lemnul pădurii e bun de foc trebuie mai întâi să-l
omore şi apoi să-l pună pe foc. De nu aşteaptă să moară, nu în-
călzeşte.
• Sunt mulţi, mulţi ce-şi cred soarele strălucind pe cer şi se căz-
nesc să sting felinarele altora. Doar că se vor revolta felinarele şi
în loc să se stingă, vor aprinde lumea... Iar soarele lor, speriat de
aşa revoltă, îşi va întoarce faţa de la ei, cei care şi-au pierdut
unica şansă de a avea parte de lumină!
Sfârşit de ieri
Gata! Toate sunt acolo unde trebuie
să fie, în spate, într-un trecut mărginit
doar de prezentul pentru care trecutul
nu mai are nici o importanţă! Gata! În-
toarce-i spatele şi mergi, liberă, mai de-
parte. Chiar şi soarele întoarce spatele
zilei care a trecut, după ce doar o clipă
priveşte în urmă, ca să aibă ce povesti zilelor următoare, dar nu
87

