Page 39 - Puţin, câte puţin
P. 39

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Când  te  trezeşti  cu  teamă  este  greu.  Când
                              emoţii asemenea marilor bucurii îţi sunt prima
                              trăire a zilei, este extrem de greu. Aşa pot muri
                              foarte repede oamenii...
           •  Am avut o mare şansă în viaţă: să vă dau toate motivele să mă
              judecaţi, să mă condamnaţi, să mă executaţi! De ce însă aţi făcut
              toate astea doar în contumacie, chiar dacă eram tot timpul în-
              tre voi şi mi-aţi lăsat posibilitatea să spun ceea ce spun acum?
           •  În pădurea de lumini şi umbre, pe întuneric, unii au săpat gropi
              adânci pe care le-au transformat în capcane. După ce eu le-am
              descoperit, cei ce n-au căzut în ele, mă vânează pe mine!
           •  Mă privesc unii cu uimire! Îi încurc în planul lor de cuceriri!
           •  Greu îi este omului să creadă adevărul altuia! Spune ca nu se
              poate sa fie chiar aşa! Doar pe-al lui şi-l crede, trăindu-l, însă
              tocmai el, cel care se îndoieşte de al altuia, se miră că nu este
              crezut.  Nici  nu-şi  aminteşte  că  alte  motive  căuta  altora  când
              aude că alţii alte motive îi găsesc!


                                                       Oglinda olarului


                                       În vremurile de demult, când din pă-
                                    mânt  se  făceau  toate  cele  de  trebuinţă
                                    vieţii, ca tot pământ să ajungă după ce
                                    vor  ajunge  de  netrebuinţă,  olarii  îşi  a-
                                    veau rostul lor, şi erau, unii mai cunos-
                                    cuţi, alţii doar de cei dimprejur cunos-
                                    cuţi, unii vindeau mult şi aveau de toa-
           te, alţii, nevânzând mare lucru, îşi duceau viaţa ca şi toţi ceilalţi,
           cu gânduri, cu vise, cu speranţe, cu năzuinţe şi năluciri
              Într-un sat pierdut de lume, undeva în lumea vremurilor, nici
           departe nici aproape de curtea unui rege, trăia un olar, care fă-
           cea oale pentru cei din satul lui. În satul lui era vestit, dar din al-
           te sate nimeni nu ştia de el. El muncea şi câştiga cât să-şi ducă zi-
           lele, dar năzuia că într-o zi va ajunge să-şi vândă oalele în cetatea
           în care îşi avea regele curtea, să fie cunoscut şi să şi câştige în
           măsura muncii şi a cât de vestit era. Însă totul era doar năzuinţă,
           căci n-avea ce să aştepte, de vreme ce lenea-l făcea să se mulţu-
           mească la a avea ce vinde celor din satul lui.
                                                                       37
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44