Page 93 - Puţin, câte puţin
P. 93

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Sunt unii ce au ani mai puţini, dar aşteaptă
                              pensia cu mult înaintea mea!
                              •  Apele îngheţate nu strălucesc dacă oamenii
                              din jurul lor nu sunt frumoşi!
           •  Şi munţii plâng în ger. Dar lacrimile lor îngheaţa iar primăvara,
              când se dezgheaţă, mulţi spun că-s torente.
           •  Cel mai greu îmi este să mă copiez!
           •  Va  veni  o  noapte  în  care  va  trebui  sa  învăţaţi  că  orice  este
              construit de om poate să dispară. Veţi descoperi că doar pădu-
              rile mai freamătă! Că şi izvoarele au secat acolo unde oamenii
              au fost răi. Învăţaţi de pe acum să căutaţi apa!
           •  Pietrele nu pot ucide pe cei ce-s de neclintit în mijlocul furtunii!
           •  Azi poate suntem departe. Mâine vom fi mai aproape cu o zi!
           •  Cel ce găseşte un izvor, cât de mic, poate să spună că e în stare
              să iubească! Sufletul apei e semn că sufletul omului trăieşte!
           •  Doar brazilor nu le este dor de vară. În viaţa lor ştiu prea bine ce
              înseamnă că cerul să-şi scurgă focul prin ei!
           •  Am învăţat să nu mă mint. Am învăţat să nu mint! Am învăţat
              cum e să stai în frig şi să nu îngheţi. E simplu: spiritul nu îţi în-
              gheaţă dacă ţi-l poţi urca în cer. Laşi trupul să ţi se purifice în
              ger şi te întorci cu multe cunoascute, la el. Gerul te curăţă de
              năravurile vechi. N-ai cum să mai minţi, căci minciuna nu îţi
              mai poate îmbu-jora obrajii!


                                                 Din faţă, din spate...


                                       Mi-e  teamă  spuneam,  şi-am  spus  de
                                    mai multe  ori, în  timpul când învăţam
                                    cum se simte teama, în timpul când în-
                                    ţelesul faptelor, altfel, cunoscute, mi-era
                                    pe dos, le tălmăceam cu puţina-mi înde-
                                    mânare în cunoaşteri. Iar după ce m-am
                                    învăţat cu propriile simţiri, încă nedor-
           nic de a mă avea liber, îmi spuneam doar la început, apoi spu-
           neam, fără să mă mai ruşinez, că mi-e teamă, că mă tem... Şi une-
           ori, din teamă, ori poate din frica de teamă, aş fi vrut să ştiu dina-
           inte dacă am de ce mă teme. Să ştiu ce urmează, ca să ştiu ce să
           fac fără teamă, aş fi vrut, şi chiar am vrut. Din atâta vrut, am şi
                                                                       91
   88   89   90   91   92   93   94   95   96   97   98