Page 73 - Puţin, câte puţin
P. 73

Puţin, câte puţin



                                     Vorbe înspre îndreptarea lumii

                              •  Doar cel care a petrecut o noapte în ger, ştie
                              ce căldură are sufletul!
                              •  Bărbaţii adevăraţi nu fug de rup pământul la
                              primul  răgnet  al  umbrelor.  Cei  ce  tremură  la
              primul zvon despre un posibil cutremur nu sunt "în acord cu
              Divinitatea", cum au răspândit zvonul mari spirituali certaţi cu
              însăşi curajul lor; laşitatea nu este însemn Divin!
           •  Cele mai dure lovituri le dau mediocrii când li se aduce la lu-
              mină mediocritatea. În mediocritatea lor nu sunt conştienţi de
              duritatea loviturii.
           •  Am primit sfaturi pe care, de câte ori le-am urmat, am greşit...
              Am primit idei care m-au scos la liman. Dar cum ştiu să greşesc
              şi singur, nu mai vreau să primesc sfaturi, nu mai accept sfaturi.
              De-aceea eu prefer să dau idei!
           •  Când se topeşte zăpada ştie câtă apă va curge înspre mare?
           •  Mulţi nu mă vor! Dar dacă Unul mă vrea, e de ajuns să ştiu că
              am de ce să ramân pe aici, chiar printre cei ce nu mă vor!
           •  Am învăţat multe... Ştiu acum cum se pot desface nodurile gor-
              diene. Cunosc însă acum şi cum şi cine le-a înnodat!


                                                           Alb, doar alb


                                       În vremurile vechi, când nici timpul
                                    nu-şi  avea  încă  lege  pentru  toţi,  şi  nu
                                    fusese înstăpânit peste Pământ, undeva
                                    în  nemărginitele  păduri  hiperboreene,
                                    într-o haită de lupi s-a născut un lup alb,
                                    cu  ochii  albaştri,  ca  seninul  cerului  de
           vară. Neobişnuit şi altfel fiind, ceilalţi lupi l-au privit îndelung, cu
           neîncredere, văzându-i imaculata podoabă albă, blană ce nu se
           asea-măna cenuşiului blănii lor, nici ochii lor, ruginii, cu ochii
           lui, ca lacrima zeilor, nici privirea lor, haină, cu privirea lui ce
           trecea noaptea, dincolo de nori, până la bolta cerească a nop-
           ţilor înrourate de ploile de stele.
              Au trecut zile, şi au trecut nopţi, şi lupul cel alb a crescut fru-
           mos şi puternic. Vâna cât şapte dintre semenii lui şi atunci când
           zorii dimineţii puneau plumb în pleoapele celorlalţi, el era sin-
           gurul care rămânea de strajă. Niciodată în sufletul lui n-a cugetat
                                                                       71
   68   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78