Page 66 - Circumstante cu nuante
P. 66
Circumstan e cu nuan e
Coerenta elocvenţă
Un suflet există şi-n piatra inertă
Cât dor de-mplinire lăuntrică poartă,
Dar omul nu vede, ideea nu-i certă,
Când el nu îşi vede menirea ca soartă.
Cât el vede viaţa prin propria-i minte,
Şi-i dă ca valoare un şir de dorinţe,
Se pierde pe sine, prin multe cuvinte,
În rugul trăirii cu false credinţe...
Când nu-şi înţelege nici drumul ce-l merge,
Şi crede departe mai tot ce-i aproape,
Nici urme nu lasă, mereu şi le şterge,
Sperând că se poate de moarte să scape.
Trăind tot cu frică, nicicând spre departe
Privirea nu poate real să mai vadă,
Că valul de ceaţă e pragul spre moarte,
Iar pragul îl face prea mic să se creadă.
73

