Page 47 - Circumstante cu nuante
P. 47

Daniel-Dumitru Darie


        Emoţiei nu-i sunt prizonier
        Şi nu îi cer în vers să se prefacă,
        Dar când privesc spre stele, înspre cer,
        Uit că am vrut cuvântul scris să tacă.

        Aşa ajung să las a fi ştiuţi
        Paşii ce-i fac ca trăitor în fapte,
        Când mă confund cu cei necunoscuţi,
        La ceas de seară ori în miez de noapte.

        N-am cum de adevăr să mă dezic,
        Şi nici ideii să-i croiesc o mască,
        Chiar dacă mulţi, venind în faţă-mi zic
        Că sunt, ca alţii, mulţi, un gură-cască.

        Nu sunt poet... Tot spun şi tot repet,
        Nu-s demn de noua tagmă literară,
        Că nu-s capabil de-a vorbi încet
        Când demnitatea pare să dispară.

        Nu ştiu, ca om, cum să accept, să mint,
        Să laud şi principii inversate,
        Şi-n faţa mea curat să mă prezint,
        Ştiind că-mi am trăirile uitate.
                            05.07.22





        54
   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52