Page 97 - Circumstante cu nuante
P. 97

Daniel-Dumitru Darie


        Tristeţi ne bat, din obicei, pe prag
        Ştiind că pot, din viaţă, să ne fure,
        Ştiind că încă mai pot da-n vileag
        Motive efemere şi obscure.

        Şi-a fost aşa cum datul este dat,
        Cu treceri prin idei şi amănunte,
        Concretul devenind prea limitat
        De gânduri evidente şi mărunte.

        Suntem acum aceeaşi ce am fost
        Cu ceva timp pierdut fără motive,
        Mereu căutători ai unui rost,
        Lipsit de alternanţe relative.

        Tot ce am vrut să-ţi spun e neschimbat,
        Dar multe sunt acum în completare,
        Destinul ce ni-i dat e relevat
        În trecerea deloc la întâmplare.

        Şi te iubesc şi-acum, la fel de mult,
        Precum a fost la prima întâlnire
        Când despre tine m-ai lăsat s-ascult,
        Numindu-te fireasca-mi nemurire.
                            20.12.22





        104
   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101   102