Page 75 - Circumstante cu nuante
P. 75

Daniel-Dumitru Darie


        Chiar în decorul nopţii de-nceput,
        Pădurea va-nvăţa să ne păzească
        De umbrele prezentului trecut
        Şi temerea, puţin prea mult, firească.

        Dar fără temeri şi lipsiţi de trac,
        Clar simţitori de mare cutezanţă,
        Mă vei voi grăbit să te dezbrac
        Fiindu-mi drept atu de circumstanţă.

        Mă vei primi ca dar, fiindu-mi dar,
        Fiind, fireşte, cum e dat să fie,
        Uitând de vremea trecerii-n zadar,
        Trăind a-mpreunării bucurie.

        Pădurea-ţi va rămâne-n amintiri,
        Dovadă ce nimic n-o va înfrânge,
        Că ne-am avut motiv de cuceriri,
        Păstrându-mă, cu-nsemn distinct, în sânge.
                            28.06.22












        82
   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80