Page 55 - Circumstante cu nuante
P. 55

Daniel-Dumitru Darie


        Privirile-mi ţinteau cu mângâiere
        Oprindu-se pe doritoriu-ţi pântec
        Ce se-arăta, lipsit de-ntârziere,
        Un leac izbăvitor ca un descântec.

        Te-acoperea cămaşa transparentă
        Ce nu îmi ascundea, de fapt, nimic,
        Mi-era mai mult chemare evidentă
        Şi-ndemn, spre sâni, încet să o ridic.

        Aşa a fost... lipsindu-ţi întrebarea,
        Ştiind ce vreau, ştiam şi eu ce vrei,
        Urmând, fără-ndoială întâmplarea
        Cu tot firescul ei, concret, temei.

        Iar coapsele, în forma lor, rotundă,
        Al dezrobirii drum îmi defineau,
        Sânii-ţi striviţi uitau să se ascundă,
        Şi gustul freneziei mi-arătau.

        Tu mi te-ai dat, păstrându-mă în tine,
        Se dovedea firescul, transparent,
        Ca, peste vieţi, să ştim că ne-aparţine
        Un adevăr firesc şi elocvent.
                            21.05.22





        62
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60