Page 96 - Circumstante cu nuante
P. 96

Circumstan e cu nuan e










           Netrecere de presimţire

           Am vrut, de mult, să-ţi spun că te iubesc,
           Prin vorbe simple, implicit sumare,
           Esenţialul devenind firesc,
           Pus în tipar sub forme de răbdare.

           Privirii tale mă simţeam dator,
           Simţind-o căutând înspre departe,
           Şi mult prea răvăşită de-un decor
           Pus ca hotar spre viață şi spre moarte.

           Dar te priveam tăcut şi ţintuit,
           Ştiind că toate-ţi sunt convingătoare
           Şi, după un alt pas nelămurit,
           Vei şti că viaţa nu-i întâmplătoare.

           Nimic nu mă oprea să înţeleg
           Cât de-mpăcată va veni o noapte
           Când vei voi mistere să-ţi dezleg
           Lăsându-mi-te-n forme şi în fapte.
                                                   103
   91   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101