Page 91 - Circumstante cu nuante
P. 91

Daniel-Dumitru Darie


        În nebunia mea nu mai disting
        De văd trecutul în urmări de fapte
        Sau viitorul ce, sub fald de noapte,
        Ne va uni pe-al vieţii clasic ring.

        Apari mereu cu un normal îndemn
        De-a te avea redută cucerită
        În care eu, ca formă definită,
        Să-ţi fiu însemn şi, mai mereu, consemn.

        De adevăr nu pot să mă dezic,
        Chiar dacă văd că-n faţa mea eşti goală,
        Oricât îi cer, privirii socoteală,
        Nu pot, ce va urma, să contrazic.

        Şi uit de orice urmă de regret
        Trezit de vorba lumii ori cutume,
        Ştiind că nu mai vrei să ne consume
        Decât al faptei consistent concret.
                            09.11.22












        98
   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96