Page 90 - Circumstante cu nuante
P. 90

Circumstan e cu nuan e










           Cutume în repetare

           Mi-e greu să mă repet, să tot îţi spun
           Mereu, mereu, că-mi este dor de tine,
           Când gândul, cu grăbire, tot revine
           De-ajung să cred că cineva-i nebun.

           Nebun cu gândul sau nebun de dor
           Ajung să cred că sunt, fără tăgadă,
           Că nu îţi spun şi nu las să se vadă
           Că fanteziei sunt tăinuitor.

           Mă-ntorc în timp, încerc să regăsesc
           Ceva ce-mi pare linişte pierdută,
           Dar tot de tine dau, suspect tăcută,
           Ştiind ce va urma în mod firesc.

           Parcă te ştiu din timpul viitor,
           Din ceea ce va fi continuare
           A tot ce s-a voit o întâmplare
           Ivită dintr-al visului decor.
                                                    97
   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95