Page 16 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 16

Daniel-Dumitru Darie

            Iubirea  nu  are  aşteptări.  Teama  este  plină  de  aşteptări.  Atunci
         când te temi, faci tot ceea ce faci pentru că te aştepţi să fii nevoit,
         dar te aştepţi ca şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. Aşa se explică de ce
         teama răneşte atât de uşor, în timp ce iubirea nu răneşte pe ni-
         meni. Noi avem aşteptări, iar dacă acestea nu se împlinesc, ne sim-
         ţim răniţi – nu ni se pare drept. Îi condamnăm pe cei din jur pen-
         tru că nu ne-au împlinit aşteptările. Cine iubeşte nu are aşteptări. El
         face ceea ce face pentru că doreşte şi nu este deranjat dacă alţi
         oameni nu doresc să facă la fel, căci el nu interpretează faptele al-
         tora la modul personal. Întrucât nu se aşteaptă să se întâmple ceva
         anume, dacă lucrul respectiv nu se întâmplă, nu se simte deranjat.
         Orice s-ar întâmpla, el nu suferă, căci tot ceea ce se întâmplă este
         în regulă pentru el. Aşa se explică de ce îndrăgostiţilor viaţa li se
         pare “în roz”; ei nu se aşteaptă ca partenerii lor să facă ceva anume
         şi nu simt obligaţii faţă de aceştia.
            Iubirea  este  bazată  pe  respectul  reciproc.  Teama  nu  respectă  pe
         nimeni, nici măcar nu se repectă pe sine. Dacă îmi pare rău pentru
         tine înseamnă că nu te respect, că nu te las să iei propriile tale de-
         cizii. Când eu iau deciziile în locul tău, înseamnă în mod evident că
         nu  am  încredere  în  tine.  Lipsa  respectului  conduce  automat  la
         tentativa de a controla viaţa celuilalt. În marea majoritate a cazuri-
         lor, atunci când le spunem copiilor cum să-şi ducă viaţa, noi fa-
         cem acest lucru pentru că nu îi respectăm. Ne pare rău pentru ei şi
         încercăm să facem în locul lor ceea ce ar trebui să facă ei înşişi.
         Dacă nu ne respectăm pe noi înşine, ne va părea rău pentru noi, ni
         se va părea că nu suntem destul de buni ca să reuşim în această
         lume.  Cum  ne-ar  putea  respecta  alţii  în  aceste  condiţii?  Atunci
         când spunem: “Bietul de mine, nu sunt su-ficient de puternic, nu
         sunt  suficient  de  frumos,  nu  sunt  suficient  de  inteligent,  nu  am
         cum să reuşesc”, înseamnă că nu avem nici un pic de respect pen-
         tru  propria  noastră  fiinţă.  Autocompătimirea  se  naşte  din  lipsa
         respectului de sine.
            Iubirea este nemiloasă, ei nu-i pare rău pentru nimeni; în schimb,
         este plină de compasiune. Teama este foarte miloasă. Celui care se
         teme îi pare rău pentru toţi cei din jur. Lui îi pare rău de alţii pen-
         tru că nu îi respectă, pentru că nu îi crede suficient de puternici
         pentru a reuşi. Pe de altă parte, iubirea respectă pe toată lumea.
         Cine iubeşte pe altcineva crede că acesta poate reuşi prin propriile
         sale forţe. El crede că acesta este suficient de puternic, de inteli-
         gent, de bun pentru a-şi stabili propriile sale decizii. Nu se grăbeşte
         în nici un caz să ia decizii în locul celuilalt.
            Iubirea este complet responsabilă. Teama evită responsabilitatea.
         Asta nu înseamnă că ea nu este responsabilă pentru faptele ei. În-
             14
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21