Page 34 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 34

Daniel-Dumitru Darie

         pierdere de viteză – cu toate implicaţiile psihologice ale ideii cui-
         bărite în psihicul respectivului – şi dorinţa de supunere şi control
         în vederea satisfacerii propriilor interese.
            Lipsa experienţei de viaţă şi credulitatea – apanaj al sufletului
         curat, nededat la aspectele lumii – fac din tânăra respectivă un vâ-
         nat mult dorit şi ceva mai uşor – spun unii – de prins în capcană.
         Este într-adevăr mai uşor de prins în capcană dacă există cel puţin
         o breşe, cauzată, în majoritatea cazurilor din familia din care pro-
         vine, cea mai frecventă fiind aprecierea incorectă: dacă este o su-
         praapreciere apare teribilismul iar dacă este vorba de o sub-apre-
         ciere apare normala dorinţă de recunoaştere a meritelor. Ori, vâ-
         nătorii, “unşi cu toate alifiile”, au destulă abilitate pentru a iden-
         tifica această necesitate şi a o folosi. Şi vânătoarea începe...
            Vânătoarea nu începe cu surle şi trâmbiţe, este o vânătoare cu
         hăitaşi foarte tăcuţi, ba chiar ademenitori şi blânzi. Orice şovăire,
         orice piedică, mică, greu perceptibilă este monitorizată şi în limite
         mici se schimbă chiar metoda sau tipologia. Cum orice suflet este
         venit aici cu o misiune şi un destin clar, şi pentru aceasta are acel
         ghid – înger – ce face totul pentru a păstra nearterată traiectoria,
         cei mai mulţi vânători ajung să se lase păgubaşi. Dar cel puţin unul
         din o mie dintre vânători, având o legătură specială cu cei care se
         opun existenţei concordante cu divinitatea, trec peste liberul arbi-
         tru, peste “dreptul de proprietate” asupra destinului, şi scot la atac
         armele ascunse pe care le au la îndemână sau le închiriază. Arme
         imbatabile, într-adevăr dacă nimeni nu ia seama la ele, la utilizarea
         lor, dublată de tăcerea celor tineri privitoare la viaţa lor dar şi de
         vorba plină de minciuni a vânătorilor.
            Iar vânătoarea devine o simplă hoţie, căci începe să se fure, pas
         cu pas, sufletul victimei, ca să poată fi avut, la un moment dat şi
         corpul victimei, cu o indiferenţă înfricoşătorare.
            Ca şi în realitate, pentru a fura ceva, este necesară anihilarea
         pazei; paza sufletului omului este tocmai îngerul personal. Cum
         acesta  nu  poate  fi  anihilat,  singura  soluţie  este  furtul  îngerului.
         Efectul imediat este scă-derea puterii de apărare, şi lipsa oricărei
         şanse  de  a  fi  avertizat  cu  privire  la  ceea  ce  se  întâmplă.  Odată
         deschisă calea, în scurt, chiar foarte scurt, timp, urmează cel de-al
         doilea pas: furtul a o parte din suflet şi înlocuirea sa cu o ceva su-
         rogat.
            Dar, pentru asigurarea succesului garantat, atacul cel mare este
         precedat de stabilirea unor corzi, sau stringuri; punţi prin care se
         transmit mesaje şi îndemnuri către dorinţele atacatorului, ideea de
         stare de completitudine, pas care deschide calea legăturii directe –
         şi fără de sfială trebuie spus pe nume că este vorba de legătura cre-
         eată de relaţia sexuală – legătură ce poate fi comparată cu un larg
         bulevard pentru informaţiile viitoare ce urmează să circule nestin-
         32
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39