Page 43 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 43
Sunt om, vreau să fiu liber...
fiecare “victimă”. De multe ori pot fi văzute femei (în general, dar
nu-i de mirare că sunt şi bărbaţi!) care ies din biserică având în
mâini două-trei batiste înnodate şi apoi prinse jurul unei lumâ-
nări...
De asemnea, există oameni care au lumina interioară mai mare
decât a îngerilor păzitori şi atunci îi pot lega; preoţii, chiar dacă nu
au o lumină aşa de mare, o pot face folosind Tainele Bisericii, pre-
cum mirul sfinţit o dată la cinci ani.
Când îngerul nu face faţă vieţii omului respectiv, fiind atacat de
multe ori, el poate fi schimbat de Ierarhia Cerurilor la rugămintea
celor care au căpătat acest har, chiar şi simpli oameni.
Un alt mod, asemănător furtului, este condiţionarea îngerilor ca
să nu îl asculte pe om, să nu îi fie omului de folos. De obicei, o face
cineva cu cunoaştere şi care, într-un fel sau în altul, are acces la
lumină.
Mi-am pus mereu o întrebare, pe care şi acum, fără să vreau,
mi-o pun: De ce oamenii nu se raportează, în ceea ce fac, la Dum-
nezeu, la planul divin? De ce preferă, de ce le este mai uşor să gre-
şească?
De cîteva ori mi s-a întâmplat să nu-mi mai simt îngerii aproa-
pe, când încercam să scriu ceva şi mai ales pe tema sau ideea
atacurilor date de anumite persoane pe care le identificasem. Îi gă-
seam în astral, stând precum nişte statui de lumină, în nemişcare.
Sunt unii care, din păcate, în nesomnul nopţilor, având oareca-
re cunoaştere spirituală, sau chiar, mai rar, unii inconştient, invocă
îngerii altora. Mie mi se întâmpla cu îngerii ce îmi erau de ajutor în
ale scrisului. Ajungeam să scriu ceva asemănător formei fără con-
ţinut, ori ceea ce scriam nu era recepţionat ca atare de către ci-
titori. Atacatorul încerca să-i folosească pentru a-i goli de infor-
maţii, pentru a-i informa cu altceva, ca, în final să scriu ceva care
să nu îi pună într-o lumină nefavorabilă. Mi-i legau, mă întârziau în
ceea ce aveam de făcut, de scris, de avertizat, dar cum aveam
dreptul meu de a deţine acele informaţii, “în exclusivitate”, deve-
neau statui, aşteptând eliberarea, aşteptând revenirea înspre mine.
Aici era vorba de ceea ce-mi era mie permis şi nu era lui, atacato-
rului, aşa că nu am de ce mă teme, dacă e vorba de pierderea
informaţiei. Ceea ce scriu este din propria-mi experienţă, aşa că
nimeni nu-mi poate lua acest drept. Bună sau rea, în curăţenie sau
în păcat este viaţa mea şi ceea ce fac ţine de meritul sau nemeritul
meu.
Am câteva idei la care ţin foarte mult, sunt mai mult decât nişte
principii. Este vorba de respectul pentru cuvânt, cerinţa pentru
gând bun şi curat, precum şi atenţia înspre fapte. Nu sunt idei pe
care să mi le fi format aici, vin cu ele şi ştiu că am să plec cu ele,
aşa cum am făcut-o de atâtea ori. Şi aceste idei sunt ale mele, înţe-
41

