Page 99 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 99
Sunt om, vreau să fiu liber...
buie să ştie că, mai devreme sau mai târziu, efectele acelor energii se vor
întoarce la el şi la urmaşii lui (până la aş şaptelea neam!) dar, am-
plificate ceea ce înseamnă că efectele asupra lui pot fi devastatoare, pu-
tându-i produce decesul instantaneu, misterios, sau un deces prin care se
arată lumii adevărata-i faţă a vieţii. „Întotdeauna, ceea ce se
semăna aceea se culege”, cu menţiunea că, „Atunci când se sea-
mănă vânt, se va culege furtună”.
Formele „uşoare” de atacuri energetice involuntare, sunt: vor-
bele urâte, grosolane, jignirile, (prost, tâmpit etc.), mai „grave” in-
vidia, ura şi voluntare „mai puternice”, blestemele. Acestea sunt
doar câteva forme de atacuri energetice care sunt la îndemâna
oricui.
De reţinut pentru toţi: Energia Iubirii topeşte orice tip de ener-
gie malefică, iar Lumina Divină o dezintegrează definitiv, în totali-
tate şi pentru totdeauna. Dăruind Iubire şi Lumină se va primi ceea
ce s-a dăruit!
Pentru mine este arma cea mai puternică, arma cu care pot să
ţin în frâu efectele grave ce pot să apară, mai ales cele care sunt,
aşa cum am spus, efecte colaterale. În aceeaşi măsură, nefiind în
acord cu natura divină a omului, reuşesc să reduc şi efectele
scontate. Poate că sunt puţin în avantaj prin faptul că nu e uşor să
fiu luat prin surprindere şi că ştiu că ceea ce va urma poate să
înceapă mai repede decât s-a programat!
* * *
Cele ce se văd, se văd. Cele ce nu se văd nu înseamnă neapărat
că nu se văd. Se vede orice, chiar şi prin transparenţă sau prin re-
flexie. O oglindă îl ajută pe cel de la volan să vadă ceea ce se
întâmplă în spate fără a-şi întoarce capul. Pentru cel care poate să
vadă bine în întuneric, detaliile pot să scape vederii, dar formele
niciodată! Precum pe Pământ aşa şi în Cer...
* * *
De lungă durată a fost “ajutorul” permanent asupra vieţii. Dar u-
nul în care apropierea era absolut necesară ca efectele să fie certe
şi sigure. Şi nu a fost de un singur tip. Au fost cele de legare, as-
cunse sub nevinovate motivaţii de dorinţe împlinite, dar cele care
trebuiau să ţină în frâu orice zvâcnire ce putea să rupă lanţurile, s-a
sprijinit pe ceea ce ajungea, în formă fizică, să se integreze în struc-
tura ajutoratului. O formă uşor de tradus în realitate căci cine nu
mănâncă sau nu bea?
Era totul limpede, clar şi frumos, pentru că totul se desfăşura în
neştiinţă pentru cel ce aştepta, pândind, orice zvâcnire, orice miş-
care în afara traiectoriei dorite. Era cu adevărat linişte, nu era li-
niştea dinaintea furtunii. Liniaritatea era ascendentă şi se încadra
în tiparul de mult ştiut de Sine şi acum doar prindea contur fizic,
real. Dar, crezând că normalitatea şi-a făcut apariţia, cum ar fi fost
97

