Page 101 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 101

Sunt om, vreau să fiu liber...

              Dacă aş face o listă doar a acestor vorbe, ar fi uşor de arătat dru-
           mul spre cine trebuie arătat ca vinovat principal de multe situaţii
           ce nu se pot încadra în normal, de multe situaţii ce par desprinse
           din poveştile în care coşmarul a dat subiectul. Nu este însă cazul să
           merg pe această linie deoarece în lupta aceasta am fost chemat,
           dinspre omul-victimă şi trimis de Cel care ne îndrumă drumurile,
           nu pentru a arăta cine şi ce face, ci pentru a-i fi aliat în lupta sa de
           a anula şi anihila, pentru el şi pentru viitor, efectele, pentru împli-
           nirea sa întru arătarea adevăratei feţe şi a scânteii divine cu care a
           venit în această lume, într-un loc în care “nu avea ce să caute”. I-a
           fost  dorinţă  de  salt  evolutiv  şi  în  această  fiinţare  ştia  că  are  de
           împlinit  şi  acest  salt  şi  o  menire  divină.  Alianţa,  pecetluită  de  o
           “nuntă a sufletelor” nu era ceva ce s-a ivit prin legea hazardului ci
           o realitate pe care o ştia, ce Sinele său Superior o căuta, simţind că
           se apropie al doisprezecelea ceas, clipa adevărului şi a drumului
           adevărat.
                                            * * *
              Sunt un luptător, structura mea astrală nu mi-o pot nega, căci
           ea transpare şi în ceea ce sunt aici. Aş spune un războinic acolo,
           dar nu aş vrea să se înţeleagă faptul că sunt iubitor şi doritor de răz-
           boaie, că îmi place să le caut şi să le pornesc pentru că altceva nu
           am de făcut. Sunt un războinic în virtutea faptului că doar anihi-
           larea mea totală m-ar face să nu mai lupt. Anihilarea, căci nici pri-
           zonieratului nu i-aş ceda lupta, chiar lupta cu mâna goală. Luptele
           m-au surprins cu pieptul gol, de multe ori, fără nici un scut de pro-
           tecţie. Am luat şi lovituri, am simţit durerile din plin, dar erau ne-
           cesare ca să pot accepta, înţelege şi privi cu seninătate realitatea.
           Dar si pentru a-mi duce propria evoluţie acolo unde am spus că
           mi-o voi duce.
              Sunt un luptător ce nu-şi ţine sabia în teacă spre a nu fi văzută.
           Dar sunt un luptător cu sabia, nu mi-i drag nici şişul, nici suliţa,
           nici halebarda. Sabia este cea mai dreaptă, nu se ascunde, nu lo-
           veşte şi în altă parte, lupta se dă faţă în faţă, cinstit. Dar sunt un
           luptător care nu face parte dintr-o armată, ca un lup în haită, ci ca
           un lup alb, de unul singur. De aceea a trebuit să fac şi ceea ce face
           un luptător de unul singur, în lipsa structurii de comandă: să îmi a-
           dun informaţia şi să-mi fac strategia. Din această a doua latură, din
           această  necesitate,  sunt  aici,  cel  ce  sunt,  atent  la  toate  şi  cu  o
           memorie extinsă până la cele mai mici detalii. Doar aşa pot să nu
           mă trezesc, permanent pus în faţa unor situaţii neprevăzute. Iar in-
           formaţiile, care vin permanent, pe cale directă ori, în caz de nece-
           sitate de acolo de unde mulţi îşi doresc să le aibă. Şi pentru a putea
           duce  lupta,  toate  aceste  informaţii  trebuie  să  le  prelucrez,  să-mi
           pot extrage esenţa şi ideile cele mai utile luptei, pentru că tocmai
           de aici se pregăteşte victoria. Cum viaţa este dinamică, şi informa-
                                                                       99
   96   97   98   99   100   101   102   103   104   105   106