Page 164 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 164

Daniel-Dumitru Darie

         copil intră în panică atunci când se pierde de părinţi, tot aşa in-
         dividul  modern,  sclavizat,  se  simte  pierdut  fără  puterea  ce  l-a
         (re)creat. Pentru a nu se simţi astfel, continuă să se supună. Frica
         este cea care face din omul liber un sclav şi tot ea îl menţine în a-
         ceastă condiţie. Înclinarea în faţa stăpânilor lumii, acceptarea a-
         cestei vieţi plină de umilinţe şi de mizerie, este doar efectul fricii.
            Şi totuşi indivizii sclavizaţi dispun de o forţă numerică în faţa a-
         cestei minorităţi care conduce, care guvernează. Însă forţa aces-
         tora nu vine de la armata sau poliţia care-i serveşte, ci de la con-
         simţământul individului, al fiecăruia dintre noi. Laşitatea de a în-
         frunta  legitim  forţele  de  ordine  ale  oprimatorilor  este  justificată
         prin discursuri pline de umanism moralizator. Refuzul violenţei re-
         voluţionare este bine ancorat în spiritele celor ce se opun siste-
         mului în numele unor valori pe care tocmai acest sistem l-a ino-
         culat. Însă puterea nu ezită niciodată în a utiliza violenţa atunci
         când se pune problema de aşi apăra şi conserva supremaţia. Ori-
         cum, nimic nu este nou sub soare, căci, sub un guvern care ares-
         tează şi închide pe nedrept, locul omului cinsit este, de asemenea,
         tot la închisoare!

                                     Există  totuşi  indivizi  care  scapă  con-
                                  trolului conştiinţelor, dar aceştia sunt sub
                                  supraveghere.  Orice  formă  de  răzvrătire
                                  sau  rezistenţă  este  definită  automat  ca
                                  activitate deviantă, antistatală sau teroris-
                                  tă. Libertatea nu există decât ca principiu
                                  sau  pentru  cei  care  apără  interesele  so-
                                  cietăţii de piaţă. Opoziţia reală contra re-
                                  gimului dominant este complet clandes-
         tină  şi,  de  cele  mai  multe  ori,  individuală.  In  lupta  cu  această
         opoziţie,  represiunea  este  regula  de  bază  a  do-minanţilor,  iar
         tăcerea  majorităţii  sclavilor  împotriva  acestor  opo-zanţi  este
         rezultatul  campaniilor  politice  şi  de  media  care  neagă  existenţa
         conflictelor din societatea reală, le dă altă motivaţie, ori direcţie,
         când acestea nu pot fi ascunse.
            Nietzche spunea atât de bine cândva: Ceea ce făceam odinioară
         din dragoste pentru Dumnezeu, facem acum din iubire pentru bani, a-
         dică din iubire pentru ceea ce ne dă sentimentul celei mai înalte puteri şi
         a unei conştiinţe curate.” Tot aşa ca oprimaţii din istorie, sclavul mo-
         dern are nevoie de mistică şi de un Zeu al său pentru a anestezia
         răul care-l invadează şi suferinţa ce-l striveşte. Dar, acest Zeu căruia
         şi-a vândut sufletul nu mai este nimic, este doar neant. Este o bu-
         cată de hârtie, un număr care are sens numai pentru că lumea a
         decis să-i dea unul. Pentru acest nou Zeu el studiază, munceşte, se
         luptă, se vinde... Pentru acest nou Zeu el abandonează orice alte
         162
   159   160   161   162   163   164   165   166   167   168   169