Page 152 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 152
Daniel-Dumitru Darie
aşteptat. N-a mers de multe ori urciorul la apă, iar vorba populară
spune ca dacă de două ori se întâmplă într-un fel, a treia oară sigur
se întâmplă altfel. Şi altfel a fost cu al treilea bărbat (în ordinea
vârstei) care n-a putut fi ţinut de soţ fiicei, cu toate boroscodelile din
miez de noapte de vineri ale mamei. Breşa făcută de cei care nu
acceptă jocul la nesfârşit. Cineva, venit din anonimat, care nu s-a
mai putut să fie legat la ochi, legat de mâini ori de picioare.
Cum se lucra? Se lucra permanent, folosindu-se aşa-zisul des-
cântec ce nu face rău: stingerea cărbunilor în apă pentru deochi...
Ritualul consta în stingerea cărbunilor sau chibriturilor. Astfel într-un
vas cu apă neîncepută se aruncă 3, 6 sau 9 carbuni/chibrituri aprin-
se, şi se rostesc diferite incantaţii sau rugăciuni, pentru deochi
Tatăl nostru, apoi se bea de trei ori din acea apă. Jocul gândurilor şi
al minţii a pervertit totul. Cu puterea gândului se poate face bine,
cu puterea gândului se poate face rău. Incantaţii sau chiar gându-
rile, spuse chiar la nivel mental, în timpul stingerii cărbunilor, face
ca acea energie, dependentă de cel care pregăteşte apa cu cărbuni
stinşi, să ajungă cuibărită pe cel tratat. Dureri simple are omul de
multe ori în viaţă... Cele trei înghiţituri le va lua chiar şi pe ideea e
apă nu-mi poate face rău... Durerea se calmează dar, pe de altă parte
în minte intră exact ceea ce vrea, acum trebuie să-i spunem, ataca-
torul. La fel de bine, în locul apei poate fi mâncarea. Câţi n-au pă-
ţit-o, simţindu-se rău, deşi din toate punctele de vedere mâncarea
era fără probleme? Dar s-a întrebat cineva ce stare avea cel care a
preparat mâncarea?
Pe locul acela, locul de casă, casa, focul a pus semnul ce trebuia
să fie ştiut. Focul arde doar acolo unde trebuie să ardă, acolo unde
nici apa, nici gerul, nu e de ajuns spre a spăla răul. Se ştie că focul
vine acolo unde sunt păcate, iar atunci când se apropie de oa-
meni, acolo răul este cuibărit. Focul poate fi trimis, dar atunci nu
sunt puşi în pericol oamenii. Iar când pericolul se apropie de co-
pii, când mor copii în foc, părinţii poartă toată vina răului. Iar aici
semnele focului au fost mai mult decât evidente: un copil putea
pieri în foc, un altul a fost pe deplin afectat, pierzând tot ceea ce
avea... Efectele focului fac parte din ceea ce rezultă din faptele de
magie, este parte din blestemul vrăjitoarelor... Iar dacă se ţine cont
că focul a mai atins încă odată, se înţelege că jocul cu focul sufle-
tului nu a luat sfârşit.
Dar blestemul propriu-zis a început să intre în linie dreată odată
cu naşterea următoarei generaţii pe care, o bunică grijulie o do-
reşte a continua. Firul însă s-a rupt. Şi s-a rupt şi prin lipsa uneia
dintre condiţii. S-a mers la extrem, alungând tatăl copilului, de
fapt doar o prelungire a agoniei.
Prelungire, da, căci urmează, şi voi enumera, fără să pun o or-
dine cronologică: decăderea psihică şi morală a mamei copilului,
150

