Page 140 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 140

Daniel-Dumitru Darie


                                               Azi totul se cumpără...

                                     Sub ochii noştri se dezvoltă clar, cert,
                                  fără dubii o filozofie şi o concepţie nouă.
                                  E nouă prin faptul că totul se reduce, fără
                                  remuşcări, la un simplu calcul matema-
                                  tic: investiţie şi profit.
                                     Este o lege foarte bună când este vor-
                                  ba de comerţ, nimeni nu o poate contes-
         ta, doar limitele i se pot pune în discuţie. Când am realizat că a-
         ceastă nouă concepţie domină, fiind cea mai întâlnită la parcă toa-
         tă lumea, am rostit, atât de tare de cred că s-a auzit în Ceruri: ”Am
         trăit să o văd şi pe asta! Asta mai lipsea!”...
            E o lege bună pentru comerţ dar viaţa în sine ar trebui plasată
         în această sferă ambiguă? Dar cum vremurile sunt tulburi şi lumea
         se schimbă pe zi ce trece, omul nu mai face distincţii, confundând
         de multe ori căminul propriu, casa proprie, cu locul de munca, s-a
         ajuns ca acestă nouă lege să fie prezentă pretutindeni. “Nimic nu se
         primeşte, nimic nu se dă, ci totul se cumpără”, răsună de cele mai mul-
         te ori în capul oricărui om… “totul e pe bani”! Chiar dacă e bine
         ştiut că banul este cel făcut de om şi nici un om nu este făcut de
         ban, totul la asta se rezumă. Omul, în loc să ia măsuri în revenirea
         pe calea normalităţii, a adoptat întru totul această concepţie, cu
         rol de lege, tot mai mult, şi mai mult, în viaţa sa.
            Dacă până la invenţia banului comerţul se făcea sub amprenta
         trocului, schimb pe schimb, odată cu invenţia banului, omul a fost
         prins în capcana întinsă de pofta de bani, de mai mulţi bani. Câţi
         în ziua de astăzi sunt auziţi spunând că-şi au viaţa în făgaşul nor-
         mal, că au tot ce le este necesar vieţii, că nu duc lipsă de nimic, că
         sunt multumiţi de ceea ce au făcut, de ceea ce sunt şi de ceea ce
         fac? Să recunoaştem, sunt mult prea puţini pentru a fi găsiţi. Toată
         lumea se plânge că banii sunt puţini şi că viaţa e grea.
            Niciodata viata nu a fost aşa cum omul a visat-o. Niciodată nu a
         fost, nu va fi, căci dacă ar fi atunci nu ar mai avea culoare şi omul
         nu ar mai şti cu adevărat să se bucure pentru micile bucurii ale
         vieţii. Ar fi prea mare monotonia zilnică. Odată cu invenţia sa, ba-
         nul a adus omului un nou viciu, o nouă dependenţă. Dar fenome-
         nul acesta se pare că este din ce în ce mai predominant şi a atins
         cote inimaginabile. Mai nou şi în dragoste a prins rădăcini şi a per-
         vertit-o în aşa fel încât cea autentică, cea în care cealaltă persoană
         e cea importantă, aproape că s-a pierdut. E greu să se mai găsească
         persoane care să iubească dezinteresat şi care cred în puterea dra-
         gostei, putere care poate schimba o persoană. E greu să se mai gă-
         138
   135   136   137   138   139   140   141   142   143   144   145