Page 160 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 160

Daniel-Dumitru Darie

            Habitatul în care se înghesuie această populaţie devenită masă
         servilă este imaginea vieţii fiecărui individ: aceasta seamănă cu o
         cuşcă, cu o cavernă, cu o închisoare. Spre deosebire însă de sclavii
         vechilor epoci, noii sclavi trebuie să-şi plătească cuşca pe care o lo-
         cuiesc, în conformitate cu principiile epocii moderne. Mai trebuie
         să se audă cumva întrebarea dacă omul a devenit anormal, sau lu-
         mea în care trăieşte?
            Când eram prin liceu m-am apucat, împins de dorinţa de a afla
         cum şi de ce Capitalul lui Marx era cartea de căpătâi a societăţii so-
         cialiste. Existau mari diferenţe între ceea ce trăiam şi ceea ce era
         scris acolo. Mi s-a părut că era doar o carte agăţată de coada acelui
         sistem.  Acum  însă  realitatea  este  alta,  căci  acum  trăim  în  epoca
         mărfurilor şi, spunea Marx că „o marfă poate părea, la primă vedere,
         un lucru trivial ce se înţelege de la sine. Analiza noastră a arătat că, din
         contră, este un lucru foarte complex, plin de subtilităţi metafizice şi de
         justificări tehnologice.”
            Privind prin orice locuinţă, chiar strâmtă şi lugubră, se găsesc în-
         ghesuite mărfuri care ar trebui, în conformitate cu mesajele pu-
         blicitare omniprezente, să aducă locatarului împlinirea şi fericirea.
         Însă cu cât această acumulare, de mărfuri noi, devine mai mare,
         cu atât posibilitatea ca într-o zi acesta să atingă aceste obiective se
         îndepărtează de el. Căci la ce „foloseste unui om să aibă de toate, dacă
                          2
         îşi pierde sufletul?
            Marfa, fiind în esenţă ideologică, deposedează de munca sa pe
         cel care a produs-o şi deposedează de viaţa sa pe cel care o fo-
         loseşte, pe cel care o consumă. Acum trăim în epoca în care nu ce-
         rerea este cea care condiţionează oferta, ci oferta induce şi deter-
         mină cererea. Aşa că, sistematic, periodic, alte nevoi sunt create
         pentru ca, rapid, acestea să fie considerate nevoi vitale, strict vita-
         le, pentru majoritatea populaţiei. Aşa a fost la început radioul (sus-
         ţinut de ideea de informare rapidă), apoi automobilul (deplasarea
         rapidă şi comodă), televizorul, calculatorul, iar acum cea mai ma-
         re găselniţă: telefonul mobil!
            Individul din societatea de indivizi, de sclavi, are încă trăsăturile
         fiziologice ale omului din care provine. Starea de decrepitudine în
         care a ajuns este ilustrata cel mai bine de momentele în care aces-
         ta se hrăneşte. Cum timpul de care dispune pentru a-şi prepara şi
         îngurgita hrana este mereu tot mai limitat el a fost redus la consu-
         mul de gen quick sau hai-repede-repede al unor produse agro-chi-
         mice. Prin super-market-uri mereu rătăceşte în căutarea unor pro-
         duse – a hranei – de o calitate tot mai îndoielnică pe care industria
         societăţii falsei abundenţe consimte să i-o ofere, bineînţeles con-
         tra-cost. Şi chiar dacă pare a avea posibilitatea de a alege, această

            2  Marcu 8:36
         158
   155   156   157   158   159   160   161   162   163   164   165