Page 109 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 109
Sunt om, vreau să fiu liber...
Şi totuşi sufletul, lovit, parţial furat, îşi manifestă adevărul. O-
mul, în afara stărilor de criză, dezvoltă o atitudine duplicitară, tră-
ind sincer ceea ce îi este dat, însă minţind pe agresor, pe cel care
controlează şi monitorizează. Se comunică locaţii diferite, fapte di-
ferite, motive diferite, se inventează o poveste care place agreso-
rului pentru a-i adormi vigilenţa. Pentru că altfel de ar fi, in-
conştientul ştie la ce se poate aştepta. Copilul care face altfel decât
vor părinţii, de frică, minte. Îi e frică de a fi certat, de a fi pedepsit
fizic. Şi omul matur face la fel, sufletul fiind cel care guvernează şi
dictează această alterare a comportamentului, din instinct de
apărare, chiar dacă ştie că bătaia nu mai este posibilă (uneori însă
există), dar alte pedepse fiind şi mai dureroase.
Şi oare cine vrea să stea o clipă să se gândească la faptul că totul
se întâmplă doar pentru că orice om vrea să trăiască în libertatea
pe care nici Dumnezeu nu vrea să i-o îngrădească ci doar unii oa-
meni care se cred mai presus de Dumnezeu, motivându-şi com-
portamentele prin faptul că ei deţin Marele Adevăr prin însăşi fap-
tul că există sau prin faptul că sunt ascendenţi ai victimei?
* * *
Dreptul de a alege e al oamenilor. Justiţia Divină dă acest drept,
dar nu disculpă. Vor trece ani, taine noi vor deveni taine vechi;
poate şapte ani, poate mai mulţi, poate mai puţini. Aduce se va
simţi şi resimţi totul. Atunci se vor căuta cu adevărat soluţiile. Dar
atunci, în târziul anilor trecuţi, se va realiza că procesul acum deja
este judecat şi nu există nici o cale excepţională: nici Contestaţia în
anulare, nici Revizuirea. Şi nici premierea pentru alegerea unei
pedepse mai mari. Cerurile dau omului, după ce judecata se face,
libertatea de a face, din cele ce nu îl aduc iarăşi la judecată, orice.
Peste ani, o altă carte, cu alte taine vechi, se va scrie. Atunci ştiu că
voi scrie şi despre un final fericit. Până atunci însă cuazele vor
produce efectele neştiute omului. Şi nu doar lui, şi celor de după
el. Nedrept se poate spune, despre Justiţia Divină. Nedrept, da, dar
doar du-pă înţelesurile omului de aici, de acum...
107

