Page 46 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 46
Daniel-Dumitru Darie
terpuşi, dar cu o plată foarte mare, însă, în anumite momen-te i se
poate releva, total sau parţial.
Pentru spiritele cu totul şi cu totul speciale, rare, foarte rare
chiar, venite aici cu o misiune foarte clară, destinul nu este un se-
cret!
Spiritele înalte, speciale, venite aici cu un rol determinant la un
anumit moment, în mare îşi ştiu rolul şi aş putea să spun destinul.
De copii au manifestări, dar mai ales spuse, care par poveşti, pe ca-
re cei mari, spirite obişnuite le pun pe seama imaginaţiei de copil
(oare nu toţi ceilalţi copii sunt copii?) şi sunt lăsaţi în joaca lor.
Apoi, când manifestările se maturizează, aceste spirite dau veste,
într-un mod foarte modest, că ştiu ceea ce urmează în viaţa lor.
Uneori, chiar şi de către ei, spusele sunt trecute cu vederea şi se
aruncă în lupta existenţială. Au şi ei caracteristică umană, au de
învăţat, de recapitulat şi de verificat unele dintre cele ce le cunosc
dar nu cred suficient în ele. Li se relevă prin imagini, prin spuse,
prin percepţii şi senzaţii, viitorul. Dacă ar fi să conştientizeze, ar lua
calea directă, însă dotaţi fiind cu o forţă mare, rezistă drumului ce
şi l-au luat până când termină de acumulat ceea ce mai aveau de
acumulat. În acest timp însăă şi ei se nărăvesc în a se considera dic-
tatorii propriei vieţi. Atunci intervine “partenerul de contract” şi
prin fapte ce se întâmplă, prin contracţii de neimaginat, în scurt
timp, revin în drum, căci, în timpul acelor contracţii –probleme,
suferinţe, boli– li se relevă tot ceea ce au de făcut. Din acel moment
ei îşi cunosc destinul. Şi-l zugrăvesc, aparent fără suport real cu des-
tule argumente reale. Văd mulţi din cei ce-l înconjoară asta, văd şi
ştiu că de data asta ceea ce spun este un adevăr pur, doar ei con-
tinuă să nege, de cele mai multe ori din teama de a nu fi conside-
raţi “în afara lumii”, cel mai adesea de cei din propria familie, de
teama repercursiunilor sociale. Până când... nu mai pot opoziţi-
ona cu nimic...
Aceste spirite sunt cunoscute chiar de la venire şi de tabăra o-
pusă. Nimeni nu se poate îndoi că există aceeaşi ierarhie şi a întu-
nericului. Şi el îşi trimite aici spiritele sale. Ierarhia luminii ştie de
venirea lor, aşa cum cea a întunericului ştie de venirea spiritelor
înalte ale luminii. Diferenţele în acţiunile celor două tabere sunt
foarte mari; totdeauna tabăra întunericului acţionează dur, chiar
de la apariţia spiritului înalt pe Pământ. Aşa se pot recunoaşte spi-
ritele înalte, iar din vârsta la care începe acţiunea împotriva lor se
poate extrage informaţia despre înălţimea propriu-zisă a acestora.
Cu cât sunt mai înalte cu atât vârsta de la care sunt atacaţi este
mai mică; cu cât sunt mai puternice cu atât atacatorii sunt mai
apropiaţi (până la nivelul mamă, tată, fraţi, copii; atacatorii sunt u-
neori “recrutaţi” pe parcurs, înainte de apariţia acestor spirite ei fi-
44

