Page 11 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 11
Sunt om, vreau să fiu liber...
Cerurile libertate cer
Pe drumurile către mâine, sirenele a-
muţesc. Mai mult decât a păstra tăcerea
nicicând nu pot face. Uraganele ocea-
nelor sunt mai calde, mai reci, uneori în-
gheţate, alteori arzânde ca şi ale ţărmu-
rilor care le ţin în matcă. Valurile apelor,
de peste tot, sunt mai mari, sunt mai
mici, coboară sau urcă, odată cu vocea mărilor, ea fiind când şop-
tită, când asemenea tunetului furtunilor.
Plânsul pământului mişcă prăpăstiile adâncimilor şi greu îşi
poate opri tremurul. Şi începe să se cutremure... Ploile şterg la-
crimi şi înrâuresc munţii. Şi se cobor către câmpurile dornice de li-
niştea înălţimilor...
Pământul este azi cheia recreaţiei universale. E tras în jos sau în
sus, e blamat, e lăudat, e dus sub ghilotină, e pus pe muchiile cuţi-
telor sau e mângâiat blând de cei veniţi să vadă, să trăiască, să înţe-
leagă. Pământul este azi exemplul ce va fi dat, exemplul ce va fi
luat, cel ce poate să moară încă o dată şi încă o dată să renască. În
voia întâmplării stă chiar întâmplarea de a fi formă de existenţă a
chipului şi asemănării celui ce pe El s-a lăsat a fi în întruparea de
Om. Pământul este un tot, fiind doar un tot care doar prin toate se
defineşte întru deplină-tatea realităţii sale.
Spre mâine merg toate şi acest mâine a început cu începutul. Şi
toţi am început cândva, venind întâia oară aici, în creuzetul desă-
vârşirii, fie el întru trai bun sau unul al frământărilor, de tot felul, al
frământărilor menite a deschide poarta înţelesurilor şi a cunoaş-
terii. Venind o dată, ne-a fost legământ revenirea, spre a continua
ori spre a face altfel ceea ce a fost făcut şi binele s-a lăsat, de fapte,
pierdut. Cei mai mulţi dintre cei ce suntem azi, aici am fost în
cumpenele istoriei şi schimărilor dimensionale. Suntem cei ce ne-
am jurat să fim mereu, alături,la bine şi la greu, să fim pecete a
nemuririi şi a neînrobirii. Ne-am jurat să fim mereu cei ce duc
vârcolacii hrăpăreţi înspre adâncuri şi cei ce readuc sceptrul lu-
minii să lumineze răscrucile multora din cei ce drumul şi-l vor spre
înălţare.
Am venit tineri plini de bătrâneţe şi ne-am jertfit pe noi pentru
a-i învăţa pe cei prea tineri pentru bătrâneţea lor să redevină pi-
cături de lumină. Ori, cu voia Domnului, i-am lăsat să ne lovească,
i-am lăsat să ne ia prizonieri, pe cei care nu mai puteau reveni,
9

