Page 156 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 156
Daniel-Dumitru Darie
absurde, nebuneşti, imorale, câştiguri şi pierderi în timp scurt, pe
tot felul de căi, neînţelegerea, suicidul, mândria, ruşinea, frica...
toate se lasă văzute la toţi... Dintre toţi unii însă mimează...
Caz, desluşit într-un aproape tot, dar asemenea vulcanului care
după ce a aruncat şuvoaiele de lavă, nu se lasă uşor în adormire şi
mai aruncă câte un jet de lavă, cenuşă încinsă şi nori, mulţi nori
groşi de fum, care, fără a fi asemenea şuvoaielor, pot încă sădi
teama, ba chiar aduce moartea celor mai slabi ori fricoşi.
Într-un demult, de care n-aveau cei dimprejur ştire, când încă
mai sălăşluia copilăria în adolescenţa de pe pragul maturităţii,
mofturi dar mai ales o mândrie bazată pe închipuite calităţi şi
potenţe, fără putinţa de a se împlini asemenea dorinţelor de prin
mofturi, s-a ales o altă cale. S-a ales, la început, calea care să facă
privirea mai plăcută, înţelegerea a ceea ce se vroia înţeles chiar
fiind ceva de neînţeles, necondiţionatul ajutor în ceea ce nu era
nevoie să aibă ajutor, a orice altceva era înspre folos dorinţelor fără
limită. S-a ales calea împotriva, încă, propriei familii, a neamului.
10.11.12
154

