Page 142 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 142
Daniel-Dumitru Darie
besc aici, este atât de mult distanţată de adevărata ei identitate, în-
cât mai spun o dată, accetuând, este rară dragostea autentică.
Cine se lasă atras de dragostea pe bani, acela îşi aprinde singur
focul remuşcărillor eterne. Aşa cum banii se devaloriează, tot aşa
dragostea îşi arată adevăratul preţ. De cele mai multe ori omul
rămâne dezamăgit de dragostea sinceră ce este pregătit să o dea
cuiva, deoarece acel cineva refuză să o primească şi să o sădească
alături de căldura dragostei sale. Această dezamăgire nu trebuie de-
cât să-l facă şi mai puternic, şi mai pregătit să ofere atenţie celor-
lalţi. Acea dragoste cumpărată, de fapt nu se cheamă dragoste, ci
viciu, dorinţa de a avea un nume, de a poseda ceva, de a avea pu-
tere şi de a fi privit în alt mod decât a fost până în momentul achi-
ziţiei. Se prea poate, ca nefiind atent la ceea ce îşi doreşte, omul să
vrea ceva ce este, de fapt altceva. Ceva ce poate printr-o compa-
raţie se înţelege mai bine: dragostea e ca un umeraş. Pe el încap
doar două lucruri diferite: sacoul şi pantalonii, lucruri ce se com-
pletează una pe cealaltă şi care una fără cealaltă nu au valoare au-
tentică, una fără cealaltă reprezintă jumătate de măsură, o perver-
tire.
Dragostea se poate până la urmă cumpăra cu bani?
Voi ce dragoste sunteţi dispuşi să daţi şi să primiţi?
10.11.12
140

