Page 63 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 63

Sunt om, vreau să fiu liber...

              Venea în tot timpul şi acele cuştii ce ţineau într-o închisoare şi
           strânsoare omul şi prin ţinerea în prizonierat a spiritului. S-ar pu-
           tea spune că începuseră să se mişte pământurile puse artificial sub
           tălpile goale şi obosite de mers fără odihnă.
                                            ***
              Episoadele ce s-au sfârşit în momentul în care karmele, proble-
           mele  trecuturilor,  s-au  anulat,  puteau  să  nu  fie  traumatizante...
           Nimic n-ar fi putut să le anuleze, însă nici una dintre ele, de fapt tot
           ceea ce s-a întâmplat până în acest moment ar fi fost plasat sub
           eticheta de “poveste a altora”. Trăind între oameni, nimeni nu se
           poate  feri  de  obiceiurile  şi  năravurile  acestora.  Conştiinţele  au
           evoluat, dar nimeni nu poate să facă afirmaţia că această evoluţie
           a avut loc în sensul de a nu se mai face rău altora. Afirmaţii de
           genul “toate atacurile sunt efectul karmei”, nu poate fi deloc sus-
           ţinută. A spune că acum nu mai există nebuni, oameni răi sau că
           dacă există aceştia sunt doar efectele karmei este de-a dreptul hi-
           lar. Totdeauna –şi legea este valabilă şi în Cer şi pe Pământ– sărăcia
           a incitat dorinţa de a domina pe cel care are mai mult; pe Pământ
           şi bogăţia materială şi bogăţia spirituală au fost mereu vânate. În
           Cer de n-ar fi existat această tendinţă, nu ar fi existat suita de îngeri
           decăzuţi.
              Dacă destinul nu ar fi fost prins în strânsoarea părţii nevăzute a
           gheţarilor ce doar îşi arătau vârfurile în lumină, cele întâmplate nu
           lăsau amprente pe suflet. Dacă gheţarii s-ar fi topit, încă n-ar fi fost
           la fel ca fără ei, dar tot altfel, mai bine ar fi fost. Dar gheţarii au exis-
           tat. Oamenii au făcut şi fapte, au spus şi vorbe, au avut gânduri as-
           cunse. Şi 20 de ani de destin au fost furaţi.
              S-a ajuns în punct critic. Ceea ce se proiecta din structura spiri-
           tuală avea, pe lângă lumina ce nu putuse fi anulată, o mare parte
           ce se întunecase. Spiritul nu de mai putea lăsa sufocat. Se revol-
           tase şi încerca să arate fizicului material necesitatea schimbării; se
           străduia să-i  arate  realul  drum,  ştiind  că  el,  realul,  fizicul  nu  are
           puterea şi posibilitatea de a fi schimbat din forma sau starea mo-
           mentului actual, într-o altă formă sau stare la momentul următor.
              Cei care sunt binevoitori reali nu stau niciodată în apropierea
           celor cărora le-a făcut bine. Cei care se cred ei binevoitori nu vor
           pleca niciodată, ba, mai mult aşteaptă şi răsplata pentru binele pe
           care l-au făcut. Ei cred cu tărie că ceea ce au făcut ei este binele
           absolut, că nimic altceva nu ar fi fost bine, că doar ei sunt cei care
           pot să facă bine. Ei fac legea, ei o aplică.
              Judecând faptele s-au pus să-l condamne pe om, s-au pus să-l
           eticheteze pe om. Şi cum nu au vrut să facă distincţia necesară, nu
           s-au lăsat mai prejos de fapte ale trecutului, crezând ei că, prin alte
           ajutoare neştiute, pot proteja şi mai mult. De ce să lase libertatea
           formei pure umane să se dezvolte şi să-i aibă libertatea de a alege?
                                                                            61
   58   59   60   61   62   63   64   65   66   67   68