Page 167 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 167

Sunt om, vreau să fiu liber...


                                       Suntem  obişnuiţi  să  spunem  că  noi
                                    stăpânim cuvintele. Dar cine ştie de fapt
                                    că ele ne stăpânesc pe noi, se foloseşte de
                                    acest fapt cu multă iscusinţă pentru a-şi
                                    duce intenţia spre fapt împlinit. Domina-
                                    ţia  conştiinţelor  trece,  în  mod  esenţial
                                    prin folosirea viciată a limbajului, de că-
                                    tre  clasa  dominantă  economic  şi  social.
                                    Având în proprietate aproape tot ansam-
           blul  mijloacelor  de  comunicare,  puterea  difuzează  ideologia  de
           piaţă  prin  sensuri  fixe,  trunchiate  sau  ames-tecate,  atribuite
           cuvintelor.  Cuvintele,  prezentate  ca  neutre,  au  şi  definiţia  ca
           evidentă. Însă, sub controlul puterii limbajul desem-nează mereu
           alte lucruri decât realitatea vieţii. Acesta este, înainte de toate, un
           limbaj al resemnării şi al neputinţei, limbaj al acceptă-rii pasive a
           faptelor şi a lucrurilor, aşa cum sunt şi aşa cum trebuie să rămână.
           Acum cuvintele sunt lacheii sistemului nou de organi-zare a vieţii.
           Simplul fapt de a folosi limbajul puterii condamnă la neputinţă.
           Rezolvarea  problemei  limbajului  este  parte  din  nucleul  luptei
           pentru emanciparea omenirii. Mai mult decât atât, aceasta nu este
           o simplă formă de dominaţie ce se adaugă altora, este în-săşi inima
           proiectului de aservire al sistemului totalitar de piaţă. Doar printr-o
           reapropiere a limbajului şi a comunicării reale între persoane este
           posibilă producerea unei schimbări reale, pentru că doar în acest
           mod proiectul revoluţionar întâlneşte proiectul poe-tic.
              În efervescenţa populară, cuvântul este reinventat de către gru-
           puri numeroase de oameni. Creativitatea spontană se află în fie-
           care om şi reprezintă forţa care uneşte omenirea.
              Sclavii moderni sunt convinşi că sunt buni cetăţeni şi cred că ei
           votează şi aleg liber pe cei care îi vor conduce. De fapt, alegerea
           lor este o iluzie, căci oare există măcar o diferenţă fundamentală
           între proiectele societăţii în care se va trăi atunci când trebuie ales
           între două curente, sau, în limbaj politic partide? In realitate nu e-
           xistă opoziţie reală, căci partidele politice dominante sunt întru to-
           tul de acord în ceea ce priveşte ideea esenţială: conservarea socie-
           tăţii de piaţă existente în actualitate. Şi nici nu există partide politi-
           ce, susceptibil de a accede la putere, care să pună în discuţie dog-
           ma societăţii de piaţă. Iar toate aceste partide politice, cu compli-
           citatea mass-mediei, monopolizează scena politică, prin certuri în
           care subiectele sunt detalii fără importanţă, în timp ce tot restul
           rămâne neschimbat. În plan real ei îşi dispută scaunele şi funcţiile
           oferite de sistemul parlamentar şi el de piaţă. Toate aceste dispute
           şi certuri sunt difuzate pe toate canalele mass-media cu scopul de
           a distrage atenţia de la adevărata dezbatere asupra alegerii societă-
                                                                           165
   162   163   164   165   166   167   168   169   170   171   172