Page 146 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 146
Daniel-Dumitru Darie
mejdii. Apoi cei vinovaţi de acest greu păcat sunt pedepsiţi de Dum-
nezeu cu boli grele şi fără leac, cu suferinţa în familiile lor, cu pagube şi
neînţelegere, cu sărăcie şi moarte cumplită.
Răsplată după faptă
Spunea tot părintele Ilarion Argatu:
Cele mai multe vrăji, le fac vrăjitoarele în
posturi şi la sărbătorile mari, la praznicele
împărăteşti, cum ar fi: de Crăciun, de Anul
Nou, de Bobotează, de Sfintele Paşti, de Î-
nălţare, de Ziua Crucii, în zilele de Dumi-
nică, în zilele de post: miercurea şi vinerea şi
mai ales în cele patru posturi mari de peste an. Deoarece în aceste zile se
vorbeşte cel mai mult despre Dumnezeu, se propovăduieşte Cuvântul lui
Dumnezeu, se săvârşesc faptele credinţei, omul se căieşte şi se smereşte
pentru păcate, ş.a.m.d. Astfel, diavolii şi vrăjitoarele se opun la toate
acestea.
Spusele părintelui Argatu au un enorm de mare adevăr, mai a-
les dacă se face referire la vrăjitoarele tainice. Din mai multe punc-
te de vedere pentru ele aceste sărbători sunt binevenite. Dacă e să
se ţină de stăpânul căruia i se închină, o asemenea sărbătoare a ce-
luilalt este motiv de laudă. Dar, acesta, pentru omul trăitor nu este
esenţial. Motivele pentru care acestea atacă este legat de faptul că
în aceste perioade oamenii sunt mai puţin interesaţi de a se păzi,
ocupaţi cu cele tradiţionale, încrezători că şi ele au preocupări i-
dentice. Un alt motiv este că, tot în mod tradiţional familia se reu-
neşte iar un atac prin intermediul bucatelor este modul cel mai
uşor de a se disimula adevărul. E greu de a pune un asemenea cu-
vânt, adevăr, alături de aceste fapte...
Vrăjitoarele tainice, cu cât sunt mai în vârstă, cu atât sunt mai
puternice. Nu folosesc ceea ce folosesc altele: jertfa unor animale,
ritualuri pe malul unor ape etc, dar de toate celelalte, care ţin de
obiecte ale celor vizaţi sau amprente genetice ale lor (păr, unghii, ur-
me de salivă), le au la îndemână; la fel mâncarea şi băutura. Ele fo-
losesc nu neapărat ritualurile care se fac prin mişcări sau anumite
poziţii, căci tipologia ritualurilor nu este deloc săracă, ci pe acelea
care se fac în tăcere. Chiar de nu ar fi ritualuri puternice, faptul că
sunt repetate, dacă e nevoie, zi de zi, efectul este devastator: o
minge care se umflă suflare cu suflare, până la urmă ajunge să se
spargă. Chiar şi sufletele cele mai puternice şi protejate, prin fapte
şi trăiri, chiar şi copii cei mici aflaţi în grija lui Dumnezeu, pot fi a-
fectaţi de nebunia unor asemenea exemplare ale rasei umane.
Ceea ce fac are doar un singur scop: viaţa şi voinţa oamenilor să a-
144

