Page 87 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 87
Sunt om, vreau să fiu liber...
mai fie nevoie nici de curaj ci doar evidentele realităţi să se facă
pasul de înălţare către zbor.
E prea aproape acea vreme, sunt prea cunocuţi cei de o parte şi
de alta, ca să fie spusă fiecare faptă, cu ce motive a ieşit la rampă,
ceea ce s-a vrut, ceea ce a ieşit, ceea ce s-a văzut, cine şi ce a pier-
dut, cine şi ce a câştigat. Asta nu înseamnnă că nu se cunosc toate,
că degetul nu s-ar putea întinde oricând către persoane, locuri,
obiecte, fapte, obiceiuri, spuse, îndemnuri, sugestii...
Picioare legate pentru ca drumul să bătătorit ani şi ani, durerile
să oprească orice păşire, tăceri care să dea de înţeles adevăruri mis-
tificate, gesturi de retragere înspre nicăieri din temeri nemotivate.
Avânt şi neascultare pe de altă parte care să înlăture şi retragere şi
tăcere şi sforţare a întoarcerii spre necunoscutul trecut.
Printre nelinişti şi neliniştite zile, printre pale de vânt şi
îngheţuri, s-au învăţat paşi de zbor şi creşteri de aripi, vindecări şi
ridicarea privirii spre orizonturile cele senine a ceea ce s-a vrut
împiedicat...
Realităţi generale
Vrerea îmi era să mă opresc din a scrie
despre ceea ce a fost, despre ceea ce încă
mai este. Dar vorba de-acasă nu se prea
potriveşte cu cea din târg. Sau, mai bine
spus, paşii vieţii, zilele, întâmplările, fac să
se evidenţieze unele sau altele. Şi cum în-
tâmplate s-au lăsat şi cele bine şi cele re-
le, din şirul lor, unele nu s-au mai putut arăta înţelese. Am desluşit
taine vechi căutând înţelesurile şi manifestările de până acum. A
venit vremea prezentului şi a venit vremea întâmplării în care să
nu mai fiu privitorul necunoscut şi cel care încearcă să desluşească
înţelesuri. A venit vremea în care să ies din conul obiectivismului
pur şi, cu sabia lui Damocles deasupra capului, pusă de riscul su-
biectivismului, să intru în marea încercare a ceea ce îmi este dată
să fac, ceea ce trebuie să fac, şi să fiu eu omul şi eu desluşitorul şi
chiar trăitorul zbuciumului. Aşa stând lucrurile, voi încheia această
serie, căci este vremea înţelegerii şi desluşirii tainelor noi. Şi despre
acestea voi povesti cândva, căci de n-ar fi nu s-ar mai povesti!
***
<Ce poate fi mai dureros pentru individ şi societate decât numărul
mereu crescând al cuplurilor nefericite? De-a lungul timpului am
descoperit manifestări şocante, unele absurde, altele de o violenţă incre-
dibilă; adulterele abundă, alimentând celebrul triunghi conjugal, care nu
este o formă tocmai liniştită a relaţiilor interumane.>
85

