Page 59 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 59
Sunt om, vreau să fiu liber...
E cazul să o spun direct: neîmplinirea planului material pe care
tot au bătut mulţi a creat vulnerabilitate şi a lăsat posibilitatea ca li-
berul arbitru să se sprijine pe ideea socială generalizată în socie-
tatea modernă, că totul trebuie să înceapă bazat pe un anumit su-
port. Ori, se ştie, spiritelor înalte le este dată menirea dar şi obliga-
ţia de a construi de la nivel zero, sau mai jos de nivelul zero, pentru
că sunt şi trebuie să fie un exemplu pentru ceilalţi care altfel nu ar
avea puterea de a continua viaţa, când ea îi aduce la acel nivel.
Totodată, el, spiritul înalt, mai adunase pe lângă el o entităţi ce
sporeau efectul sufletului înlocuit, dar şi efectul unor corzi la care
am mai făcut referire: o entitate ce trebuia să facă în aşa fel încât
nimeni să nu-i fie împrejur, de fapt alături, mai ales dacă ar fi un
spirit înalt (iar această entitate încă există!) şi una a generării de
boală incurabilă, dacă el ia cumva un drum pe care spiritul ce tre-
buia să fie mai de mult lăsat în colivia sa, nu i-l vroia.
Tot ceea ce s-a întâmplat într-o perioadă scurtă de timp a fost
un extrem al manifestărilor răului şi binelui. Se vlăguise forţa interi-
oară şi intervenţia cadrului divin a fost extrem de mare. Interfaţa
dintre suflet şi trup, subconştientul a fost practic anihilat de ma-
nifestările de forţă. A fost îngheţat, căci asemenea momentului
când un om vine din frig şi intră într-o încăpere, în care vede o
sobă, pune mâna pe ea să se încălzească. Dar când simte că soba
nu are căldură, copleşit de dezamăgire simte frigul cum îl parali-
zează. Îngheţând această interfaţă, triada suflet-psihic-trup nu a
mai fost ceva concordant, faptele devenind doar instinct de con-
servare. A fost un prag al nebuniei, un prag pe care s-au încrestat
toate cele întâmplate, un prag ce trebuia şi trebuie slefuit bine pen-
tru a se şterge acele încrustaţii.
Îngerul acela, neştiutor şi el, uneori, mereu şi mereu cerea in-
tervenţia divinităţii care a şi acţionat prin cei scoşi în cale, pentru
nepieirea trupului. Dar omul a pierdut mult. Fac o analogie spu-
nând că pierderea a fost aşa de mare ca a unuia care pierde pro-
cese, bani, agoniseală, imagine, sănătate şi chiar o parte din minte.
Şi a pierdut şi datorită acelor entităţi ce impuneau ideea singură-
tăţii (o vulnerabilitate necesară controlului celor ce creaseră acele
entităţi) şi care-i paralizau dorinţa de luptă, care-i induceau ideea
de perdant dintr-un început, când de fapt, nimic nu ar fi trebuit să
stea în cale.
Asemenea tuturor nebunilor lumii, cel care-şi dorea înapoi bo-
găţia nu s-a sfiit să încerce să se folosească de cele sfinte pentru a
creea o punte, o legătură definitivă pentru a subjuga un suflet şi un
trup. Acolo el nici nu ştie cât rau a făcut să rămână asupra lui şi a
celor ce îi vor urma, căci atunci Dumnezeu s-a arătat la faţă. Sân-
gele ce a curs va cere sânge să curgă. Să nu se creadă că Dumne-
57

