Page 164 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 164
Daniel-Dumitru Darie
copil intră în panică atunci când se pierde de părinţi, tot aşa in-
dividul modern, sclavizat, se simte pierdut fără puterea ce l-a
(re)creat. Pentru a nu se simţi astfel, continuă să se supună. Frica
este cea care face din omul liber un sclav şi tot ea îl menţine în a-
ceastă condiţie. Înclinarea în faţa stăpânilor lumii, acceptarea a-
cestei vieţi plină de umilinţe şi de mizerie, este doar efectul fricii.
Şi totuşi indivizii sclavizaţi dispun de o forţă numerică în faţa a-
cestei minorităţi care conduce, care guvernează. Însă forţa aces-
tora nu vine de la armata sau poliţia care-i serveşte, ci de la con-
simţământul individului, al fiecăruia dintre noi. Laşitatea de a în-
frunta legitim forţele de ordine ale oprimatorilor este justificată
prin discursuri pline de umanism moralizator. Refuzul violenţei re-
voluţionare este bine ancorat în spiritele celor ce se opun siste-
mului în numele unor valori pe care tocmai acest sistem l-a ino-
culat. Însă puterea nu ezită niciodată în a utiliza violenţa atunci
când se pune problema de aşi apăra şi conserva supremaţia. Ori-
cum, nimic nu este nou sub soare, căci, sub un guvern care ares-
tează şi închide pe nedrept, locul omului cinsit este, de asemenea,
tot la închisoare!
Există totuşi indivizi care scapă con-
trolului conştiinţelor, dar aceştia sunt sub
supraveghere. Orice formă de răzvrătire
sau rezistenţă este definită automat ca
activitate deviantă, antistatală sau teroris-
tă. Libertatea nu există decât ca principiu
sau pentru cei care apără interesele so-
cietăţii de piaţă. Opoziţia reală contra re-
gimului dominant este complet clandes-
tină şi, de cele mai multe ori, individuală. In lupta cu această
opoziţie, represiunea este regula de bază a do-minanţilor, iar
tăcerea majorităţii sclavilor împotriva acestor opo-zanţi este
rezultatul campaniilor politice şi de media care neagă existenţa
conflictelor din societatea reală, le dă altă motivaţie, ori direcţie,
când acestea nu pot fi ascunse.
Nietzche spunea atât de bine cândva: Ceea ce făceam odinioară
din dragoste pentru Dumnezeu, facem acum din iubire pentru bani, a-
dică din iubire pentru ceea ce ne dă sentimentul celei mai înalte puteri şi
a unei conştiinţe curate.” Tot aşa ca oprimaţii din istorie, sclavul mo-
dern are nevoie de mistică şi de un Zeu al său pentru a anestezia
răul care-l invadează şi suferinţa ce-l striveşte. Dar, acest Zeu căruia
şi-a vândut sufletul nu mai este nimic, este doar neant. Este o bu-
cată de hârtie, un număr care are sens numai pentru că lumea a
decis să-i dea unul. Pentru acest nou Zeu el studiază, munceşte, se
luptă, se vinde... Pentru acest nou Zeu el abandonează orice alte
162

