Page 118 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 118
Daniel-Dumitru Darie
Sexualitatea ca psihism
Câţi oare sunt pregătiţi pentru a citi
despre un subiect ce pentru mulţi este un
tabu? Subiectul “Sexualitatea” pare teri-
fiant? Pentru unii este o banalitate poate,
pentru alţii s-ar putea să fie o glumă...
"Lumea ar vrea ca oamenii ei mari să
măsoare viaţa cu cotul ei meschin... Căuta-
rea adevărului îi plictiseşte pe oameni; ceea ce ar trebui să reprezinte
pentru noi un obiect atrăgător, a devenit în zilele noastre o ocupaţie ruşi-
noasă şi un subiect de conversaţie inadmisibil în societate. Micile noas-
tre eu-ri sunt concentrate total asupra luptelor şi aspiraţiilor, între reuşite
şi nereuşite. Suntem sclavii bunurilor noastre materiale şi ne consumăm
1
cu înfrigurare pentru ele” .
Ei, da, scriu acest articol şi mă gândesc că va avea un număr
mic de cititori; spun un mic număr căci mulţi nu îl acceptă, nu îl
înţeleg şi nu îl vor. Sexul nu îi interesează. ...decât în baie, pe după
uşă, dar asta nu se mai spune! Sau chiar în fantasme, că sunt mai
sigure...
Sunt destui care au avut şi au curajul de a căuta cunoaştere şi
despre această realitate umană, însă sunt unii care neagă şi blasfe-
miază această căutare, o împiedică prin toate mijloacele pe care le
au la dispoziţie, şi chiar dacă nu o pot împiedica, cel puţin vor să
facă asta. Mulţimi imense de oameni nici nu vor să audă că ar exis-
ta un asemenea gen de căutare, de cunoaştere. Şi asta pentru că o
parte nu ştiu şi nu înţeleg acest lucru, iar alţii ştiu şi înţeleg însă nu
vor să recunoască acest lucru pentru a putea domina şi exploata în
continuare pe ceilalţi. Şi mai sunt unii care nu vor să ştie şi să înţe-
leagă despre asta, dintr-un motiv puternic şi clar: pentru că sunt
proşti, dar proşti de o manieră imensă, profundă, fundamentală,
plină de lene.
Lucrurile pe care le spun acum vor uimi probabil şi pe unii din
cei care mă simpatizau, pe unii care mi-au citit poeziile sau scrieri-
le din alte domenii, chiar şi pe unii dintre cei care mă cunosc. Îi în-
ţeleg, dar o experienţă (uneori extremă) m-a învăţat să urmez cur-
sul vieţii şi să mă las dus de el oriunde m-ar duce. Atunci când simt
ritmul vieţii, eu încep să freamăt în modul în care el mi-l impune.
Iar când îmi vorbeşte eu îl ascult şi mă îndrept acolo unde mă du-
ce acel ritm, acea muzică a vieţii, oricât de incredibilă ar părea şi
1 Paul Brunton - Cărarea Secretă
116

