Page 148 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 148
Daniel-Dumitru Darie
Fiica acelei persoane ajutate era cu un băiat de patru ani. El era
cu o condiţie materială precară. Mama, îngrijorată pentru viitor,
deşi ei erau pe cu totul altă poziţie socială, i-a cerut să îi despartă şi
să o căsătorească cu cineva ce era dorit de ea. Zis şi făcut! Într-un
an de zile s-a întâmplat conform dorinţei pentru împlinirea căreia
plătise. Fusese fericită acea mamă!
Au trecut anii, şi, dacă la început a mai trecut acea mamă pe la
ea, lăudându-se cu fericirea fetei şi cu bunătatea ginerelui, de mai
mult de 10 ani nu ştia nimic. În primăvară s-a trezit cu ea la poartă.
Era supărată, neagră de supărare. Îi cerea să o ajute încă o dată. A-
cum era ceva mai complicat: era vorba de nepoata ei, fiica fiicei
care avea nevoie de o corectare de destin. Ce se întâmplase de
fapt? Studentă fiind, întâlnise un bărbat, mai în vârstă, de care s-a
îndrăgostit! Şi nu doar atât, a rămas însărcinată şi hotărâseră să se
căsătorească. Nici unul dintre ei nu ştiau, nu aveau de unde să ştie,
unul de altul. Abia când a spus părinţilor ceea ce vrea să facă, ros-
tirea numelui bărbatului către mamă, a făcut-o să simtă că se învâr-
te şi cerul şi pământul: era bărbatul cu care ea fusese împreună
patru ani şi de care se despărţise aşa cum numai ea ştia. Nu avea
curajul de a spune soţului ei, care era destul de grav bolnav, po-
vestea. A spus-o mamei. Era o lovitură pe care nimeni nu se putea
gândi: ironia sorţii sau mâna divinităţii? Atunci, mama, ajunsă bu-
nică, pusă fiind în situaţia de a-i despărţi, ar fi făcut-o cu ceea ce
ştia dar se punea problema acum şi a unui avort în luna a patra
sau a cincea. Ce putea să facă? A mers la cea care a ajutat-o. Mo-
tive legate de să nu se întâmple şi la fata mea ceva rău, au făcut-o pe
vrăjitoarea care o învăţase cândva ce are de făcut, să o refuze. La
scurt timp soţul vrăjitoarei a început să se simtă rău. Vrăjitoarea
credea că de la acea fostă clientă vine răul lui, dar spunea că n-are
ce să-i facă (mamei clientă) pentru că ea ştie tot ce ştie şi ea!
Au şi ele regulile lor... Povestea însă, aceasta şi altele două, cu
ciudăţeniile lor, mi-au rămas în memorie. Atunci nu aveam cu-
noaşterea necesară de a înţelege ceea ce trebuia înţeles. N-aş fi
crezut-o dacă nu mi-ar fi spus şi numele bărbatului şi a fetei. Aş fi
putut să verific, nu avea de ce să mă mintă. Şi oricum, nu o făcea
spre a se lăuda!
Acum, cu toate câte le cunosc, îmi este mai uşor să înţeleg şi să
nu mai cred ciudăţenia ciudată. Şi nici să o mai consider o ironie a
sorţii ci dreptate divină. Ţine de karmă dar şi de alegerea pe care o
face un spirit pentru a veni pe pământ. El trebuia să vină într-un
cuplu în care mama şi tatăl trebuiau să îndeplinească anumite con-
diţii. Tatăl era acelaşi. Mama însă nu ar mai fi putut să devină ma-
ma sa, fiindu-i corectaţi la negru parametrii vieţii. Şi cum ajunsese la
o vârstă la care nu mai putea fi mamă, nimic nu s-ar mai fi putut
întâmpla. Şi nu s-ar fi întâmplat nimic dacă nu ar fi intervenit acea
146

