Page 165 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 165
Sunt om, vreau să fiu liber...
valori şi este gata să facă orice! El crede că având mulţi bani se va
elibera de toatre constrângerile ce le resimte, ce îi închid drumuri.
Este gândirea în care se crede că posesia merge mână în mână cu
libertatea. Eliberarea vine dintr-o asceză, din stăpânirea de sine,
din dorinţa şi voinţa de a acţiona. Insa pentru toate acestea este
nevoie de hotărârea de a nu mai servi, de a nu mai fi supus. Trebu-
ie să se lupte cu obişnuinţa pe care, se pare, nici nu îndrăzneşte să
o discute.
Sclavul modern este convins că nu există o alternativă la această
organizare a lumii. El se resemnează şi duce o astfel de viaţă pen-
tru că nu crede că poate exista o alta pentru el. Forţa prezentei pu-
teri, dominante, în aceasta constă: în întreţinerea iluziei că acest
sistem, ce a colonizat întreaga planetă, este sistemul în care se sfâr-
şeşte istoria. Clasa conducătoare dominantă a făcut să se creadă că,
pentru individ, a se adapta la ideologia puterii este echivalent cu a
se adapta lumii aşa cum este şi a fost dintotdeauna. A visa la o alt
fel de lume a devenit o crimă condamnată unanim de toate pute-
rile, dar condamnată şi de media.
În realitate criminalul este de fapt cel ce contribuie, conştient
sau nu, la demenţa structurii sociale dominante. Nu este o mai
mare nebunie decât cea a sistemului actual.
Dacă ne-am aminti că încă din începuturile istoriei omul nu s-a
vrut împăcat cu condiţia servilă de rob, de făcător de voie şi plac
de om, totul ar fi altfel. Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia
Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător
şi din mâna ta, o, rege! Şi chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine,
o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur
3
pe care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ!
În faţa dezolantei lumi reale, sistemul trebuie să colonizeze în
totalitate conştiinţa sclavilor. Aşa se face că, în sistemul dominant
actual, represiunea este precedată de şantaj, care, încă din copilă-
rie îşi îndeplineşte misiunea de formare a sclavilor. Tot ceea ce tre-
buie este ca ei să îşi uite condiţia servilă, închisoarea şi viaţa mize-
rabilă. E de ajuns să fie privită această mulţime hipnotizată conec-
tată la ecranele ce îi însoţesc, pas cu pas, în toată viaţa cotidiană. Ei
îşi deturnează insatisfacţia permanentă prin reflexul manupulat de
a visa la o viaţă luxoasă, la câştiguri de bani fabuloase, la glorie şi la
aventură. Însă visele lor sunt la fel de lamentabile ca şi viaţa lor de
mizerie. Peste tot există imagini, pentru orice şi pentru oricine.
Sunt imagini care poartă în ele mesajul ideologic al sistemului şi
servesc ca instrument de propagandă şi unificare, de fapt omoge-
nizare a conştiinţelor. Ele se înmulţesc pe măsură ce omul este po-
sedat de lumea şi de viaţa sa.
3 Daniel, 3:17, 3:18
163

