Page 87 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 87

Sunt om, vreau să fiu liber...

           mai fie nevoie nici de curaj ci doar evidentele realităţi să se facă
           pasul de înălţare către zbor.
              E prea aproape acea vreme, sunt prea cunocuţi cei de o parte şi
           de alta, ca să fie spusă fiecare faptă, cu ce motive a ieşit la rampă,
           ceea ce s-a vrut, ceea ce a ieşit, ceea ce s-a văzut, cine şi ce a pier-
           dut, cine şi ce a câştigat. Asta nu înseamnnă că nu se cunosc toate,
           că  degetul  nu  s-ar  putea  întinde  oricând  către  persoane,  locuri,
           obiecte, fapte, obiceiuri, spuse, îndemnuri, sugestii...
              Picioare legate pentru ca drumul să bătătorit ani şi ani, durerile
           să oprească orice păşire, tăceri care să dea de înţeles adevăruri mis-
           tificate, gesturi de retragere înspre nicăieri din temeri nemotivate.
           Avânt şi neascultare pe de altă parte care să înlăture şi retragere şi
           tăcere şi sforţare a întoarcerii spre necunoscutul trecut.
              Printre  nelinişti  şi  neliniştite  zile,  printre  pale  de  vânt  şi
           îngheţuri, s-au învăţat paşi de zbor şi creşteri de aripi, vindecări şi
           ridicarea  privirii spre  orizonturile  cele senine  a  ceea  ce  s-a  vrut
           împiedicat...


                                                          Realităţi generale

                                       Vrerea îmi era să mă opresc din a scrie
                                    despre ceea ce a fost, despre ceea ce încă
                                    mai este. Dar vorba de-acasă nu se prea
                                    potriveşte cu cea din târg. Sau, mai bine
                                    spus, paşii vieţii, zilele, întâmplările, fac să
                                    se evidenţieze unele sau altele. Şi cum în-
                                    tâmplate s-au lăsat şi cele bine şi cele re-
           le, din şirul lor, unele nu s-au mai putut arăta înţelese. Am desluşit
           taine vechi căutând înţelesurile şi manifestările de până acum. A
           venit vremea prezentului şi a venit vremea întâmplării în care să
           nu mai fiu privitorul necunoscut şi cel care încearcă să desluşească
           înţelesuri. A venit vremea în care să ies din conul obiectivismului
           pur şi, cu sabia lui Damocles deasupra capului, pusă de riscul su-
           biectivismului, să intru în marea încercare a ceea ce îmi este dată
           să fac, ceea ce trebuie să fac, şi să fiu eu omul şi eu desluşitorul şi
           chiar trăitorul zbuciumului. Aşa stând lucrurile, voi încheia această
           serie, căci este vremea înţelegerii şi desluşirii tainelor noi. Şi despre
           acestea voi povesti cândva, căci de n-ar fi nu s-ar mai povesti!
                                            ***
              <Ce poate fi mai dureros pentru individ şi societate decât numărul
           mereu  crescând  al  cuplurilor  nefericite?  De-a  lungul  timpului  am
           descoperit manifestări şocante, unele absurde, altele de o violenţă incre-
           dibilă; adulterele abundă, alimentând celebrul triunghi conjugal, care nu
           este o formă tocmai liniştită a relaţiilor interumane.>

                                                                            85
   82   83   84   85   86   87   88   89   90   91   92