Page 19 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 19

Sunt om, vreau să fiu liber...

              Dacă acceptăm rolul celeilalte jumătăţi, noi putem crea împre-
           ună şi ne putem bucura de cel mai frumos vis. Nu trebuie să uităm
           însă că cealaltă parte are propriile ei vise, propria ei voinţă, iar noi
           nu-i putem controla visele, oricât de mult am încerca. De aceea,
           avem o singură opţiune: putem fie să creăm un conflict, adică un
           război  al  controlului,  fie  să  devenim  un  partener  şi  să  formăm
           împreună o echipă. Partenerii de echipă joacă împreună jocul, nu
           luptă unul împotriva celuilalt.
              Dacă veţi privi relaţia dumneavoastră de cuplu ca pe o echipă,
           ea se va îmbunătăţi pe loc. La fel ca într-un joc, relaţia nu presupu-
           ne neapărat un învingător şi un învins. Adevăratul scop al jocului
           este distracţia, este plăcerea şi bucuria trăirilor împreună.
              Cine merge pe calea iubirii dăruieşte mai mult decât primeşte.
           Evident, el se iubeşte suficient de mult pe sine pentru a nu le per-
           mite oamenilor egoişti să profite de el. Asemenea oameni nu do-
           resc să se răzbune, dar sunt suficient de fermi de la bun început. Ei
           îi spun partenerului lor: "Nu-mi place să profiţi de mine, nu suport
           lipsa  de  respect  sau  de  amabilitate.  Nu  am  nevoie  să  fiu  abuzat
           verbal, emoţional sau fizic. Asta nu înseamnă că eu sunt mai bun
           decât tine, dar iubesc frumuseţea, îmi place să râd, să mă distrez, să
           iubesc. Nu sunt egoist, dar nu-mi place să am tot timpul alături o
           victimă. Asta nu înseamnă că nu te iubesc, dar eu nu-mi pot asuma
           responsabilitatea pentru visele tale."
              Aceasta atitudine nu are nimic de-a face cu egoismul, ci este
           consecinţa firească a iubirii de sine. Egoismul, controlul şi teama
           sunt capabile să ruineze orice relaţie. Generozitatea, libertatea şi iu-
           birea sunt capabile să creeze cea mai frumoasă relaţie între toate: o relaţie
           de iubire fără sfârşit.
              Orice relaţie este alcătuită din două jumătăţi. Jumătate sunteţi
           chiar dumneavoastră, iar cealaltă jumătate este fiul, fiica, tatăl, ma-
           ma, prietenul sau partenerul/partenera dumneavoastră de cuplu.
           Într-o  relaţie,  nimeni  nu  este  responsabil  decât  pentru  propria  sa
           jumătate, nu şi pentru cealaltă. Nu contează cât de apropiaţi sunteţi
           sau cât de puternică este iubirea dumneavoastră pentru cealaltă
           jumătate; cert este că nu aveţi cum să fiţi responsabil pentru felul
           în care gândeşte celălalt. Nu puteţi şti niciodată ce simte, ce crede,
           ce presupuneri face el. Practic, nu ştiţi nimic despre celălalt. Acesta
           este adevărul. Cum procedăm însă noi? Noi ne asumăm responsa-
           bilitatea pentru cealaltă jumătate şi aşezăm astfel relaţia noastră pe
           bazele fricii, ale dramei, ale războiului controlului, adică ale iadu-
           lui. Războiul controlului, specific oamenilor, se datorează faptului
           că aceştia nu se respectă reciproc.


                                                                       17
   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24