Page 168 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 168
Daniel-Dumitru Darie
ţii în care oamenii ar dori să trăiască. Se observă uşor că subtili-
tăţile, superficialităţile şi trivialitatea eclipsează profunzimea în-
fruntării de idei. Deşi se vrea evidenţiere a formelor de manifestare
a democraţiei, toate acestea nu seamănă, nici pe departe cu de-
mocraţia, căci democraţia reală se defineşte, înainte de toate, prin
participarea masivă a cetăţenilor la gestionarea treburilor cetăţii.
Democraţia este totdeuna directă şi participativă; expresia cea mai
autentică se găseşte în adunarea populară şi în dialogul permanent
asupra organizării vieţii în comun. Forma reprezentativă şi parla-
mentară care uzurpă numele de democraţie limitează puterea ce-
tăţeanului la simplul drept de a vota, adică la nimic, atât timp cât
alegerea între gri-închis şi gri-deschis nu reprezintă o veritabilă a-
legere. Scaunele parlamentare sunt ocupate, în marea lor majori-
tate, de către clasa economică dominantă, fie e că de dreapta, de
centru sau pretinsa stângă social-democrată.
Puterea nu trebuie cucerită, puterea trebuie distrusă. Ea este ti-
ranică prin natura sa, fie că este exercitată de un rege, de un dic-
tator sau un preşedinte ales. Singura diferenţă în cazul democra-
ţiilor parlamentare este faptul că sclavilor le este creată iluzia că îşi
aleg ei înşişi stăpânul pe care îl vor servi. Votul a făcut din ei com-
plici ai tiraniei care îi oprimă. Ei sunt sclavi nu datorită faptului că
există stăpânii, ci pentru că există stăpâni deoarece eu au ales să
rămână sclavi. Şi toate acestea împotriva firii şi a naturii care nu a
creat nici stăpâni nici sclavi.
Sistemul dominant se defineşte, deci, prin omniprezenţa ideo-
logiei de piaţă. El ocupă, rând pe rând, întreg spaţiu şi toate sectoa-
rele de activitate. Ideologia nu spune, în esenţă, nimic altceva de-
cât: Produceţi! Vindeţi! Consumaţi! Acumulaţi! Ea reduce întregul
ansamblu al relaţiilor umane la raporturi de piaţă şi consideră în-
treaga planetă drept o marfă, iar datoria care o impune oamenilor
este munca servilă, iar singurul drept pe care-l recunoaşte este
dreptul la proprietate privată. Iar acest sistem are doar un singur
Dumnezeu, creat de el însui: Banul!
Monopolul apariţiilor în media şi spaţiul public este total. Tribu-
na, scena, ecranul, microfonul aparţin doar oamenilor şi discur-
urilor favorabile ideologiei dominante. Critica acestui sistem, a a-
cestei lumi, este înnecată în torentul mediatic care determină ceea
ce este bine şi ceea ce este rău, ce poate fi văzut şi ceea ce nu poa-
te fi văzut. Omniprezenţa acestei ideologii, a cultului banului, mo-
oolul apariţiilor publice, existenţa unui partid unic sub masca plu-
alismului parlamentar, absenţa opoziţiei vizibile şi represiunea sub
toate formele sale, voinţa de a transforma lumea: acesta este chi-
pul real al totalitarismului actual, modern, numit democraţie liberală
căruia acum trebuie să i se spună pe numele adevărat: Sistem Tota-
litar de Piaţă. Omul, societatea, planeta întreagă, servesc acestei i-
166

