Page 118 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 118

Daniel-Dumitru Darie


                                 Sexualitatea ca psihism

                          Câţi  oare  sunt  pregătiţi  pentru  a  citi
                        despre un subiect ce pentru mulţi este un
                        tabu?  Subiectul  “Sexualitatea” pare  teri-
                        fiant? Pentru unii este o banalitate poate,
                        pentru alţii s-ar putea să fie o glumă...
                          "Lumea  ar  vrea  ca  oamenii  ei  mari  să
                        măsoare viaţa cu cotul ei meschin... Căuta-
       rea adevărului îi plictiseşte  pe oameni; ceea  ce ar  trebui să reprezinte
       pentru noi un obiect atrăgător, a devenit în zilele noastre o ocupaţie ruşi-
       noasă şi un subiect de conversaţie inadmisibil în societate. Micile noas-
       tre eu-ri sunt concentrate total asupra luptelor şi aspiraţiilor, între reuşite
       şi nereuşite. Suntem sclavii bunurilor noastre materiale şi ne consumăm
                       1
       cu înfrigurare pentru ele” .
         Ei, da, scriu acest articol şi mă gândesc că va avea un număr
       mic de cititori; spun un mic număr căci mulţi nu îl acceptă, nu îl
       înţeleg şi nu îl vor. Sexul nu îi interesează. ...decât în baie, pe după
       uşă, dar asta nu se mai spune! Sau chiar în fantasme, că sunt mai
       sigure...
         Sunt destui care au avut şi au curajul de a căuta cunoaştere şi
       despre această realitate umană, însă sunt unii care neagă şi blasfe-
       miază această căutare, o împiedică prin toate mijloacele pe care le
       au la dispoziţie, şi chiar dacă nu o pot împiedica, cel puţin vor să
       facă asta. Mulţimi imense de oameni nici nu vor să audă că ar exis-
       ta un asemenea gen de căutare, de cunoaştere. Şi asta pentru că o
       parte nu ştiu şi nu înţeleg acest lucru, iar alţii ştiu şi înţeleg însă nu
       vor să recunoască acest lucru pentru a putea domina şi exploata în
       continuare pe ceilalţi. Şi mai sunt unii care nu vor să ştie şi să înţe-
       leagă despre asta, dintr-un motiv puternic şi clar: pentru că sunt
       proşti, dar proşti de  o  manieră imensă, profundă, fundamentală,
       plină de lene.
         Lucrurile pe care le spun acum vor uimi probabil şi pe unii din
       cei care mă simpatizau, pe unii care mi-au citit poeziile sau scrieri-
       le din alte domenii, chiar şi pe unii dintre cei care mă cunosc. Îi în-
       ţeleg, dar o experienţă (uneori extremă) m-a învăţat să urmez cur-
       sul vieţii şi să mă las dus de el oriunde m-ar duce. Atunci când simt
       ritmul vieţii, eu încep să freamăt în modul în care el mi-l impune.
       Iar când îmi vorbeşte eu îl ascult şi mă îndrept acolo unde mă du-
       ce acel ritm, acea muzică a vieţii, oricât de incredibilă ar părea şi

       1  Paul Brunton - Cărarea Secretă
       116
   113   114   115   116   117   118   119   120   121   122   123