Page 141 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 141

Sunt om, vreau să fiu liber...

           sească acele persoane dispuse să se sacrifice pentru binele celuilalt.
           E greu să se mai găsească persoane care să investească fără a avea
           gândul la garanţia profitului. E greu să se găsească persoane care să
           Iubească. Şi, cu tristeţe, cu durere, a venit vremea să spunem că şi
           iubirea se cumpără, văzând ce se petrece în jur. Şi dragostea are un
           preţ. Cu toate că mie îmi vine foarte greu să spun asta, căci o să-
           mânţă de îndoiala totuşi mai am în mine, dar se pare că asta e re-
           alitatea.
              Cu mai mult de zece ani în urmă, o bună prietenă din altă ţară
           ne spunea o povestioară. Mi-am amintit-o şi de la ea a pornit ideea
           să şi scriu despre această realitate actuală a lumii... “Într-o zi cineva
           se duce la un magazine de flori, voind să îşi aibă în casă o anumită floa-
           re. Intrând în magazin, a fost întâmpinat cu mare căldura de angajaţi
           care i-au prezentat felurite soiuri rare pe care ei le aveau la vânzare. Nici
           una nu era cea pe care o căuta. Dar, pe unul din rafurile magazinului,
           vede un vas plin cu pământ. De curiozitate întreabă personalul magazi-
           nului ce e în acel vas. Primeste un răspuns ciudat: Acest vas este plin cu
           pământ gol deoarece în el, cel care îl cumpără, sădeşte sămânţa iubiri
           care, în funcţie de câtă atenţie şi grijă primeşte, încolţeşte, înfloreşte şi
           face seminţe. Se întristează la acest răspuns, fiindcă el căuta dragostea
           deja  înflorită,  frumos  aranjată  şi  pregătită.  El  dorea  să  găsescă  dra-
           gostea pe care să o cumpere cu bani.” Tâlcul este simplu: Noi suntem
           pământul  în  care  sădim  dragostea.  În  funcţie  de  ce  oferim,  floarea
           care va creşte, va înflori, va fi mare sau nicidecum.
              Omul de multe ori aşteaptă să primească dragoste fără ca să facă
           sacrifici şi să îndure aşteptarea. Banii nu pot cumpăra sentimente,
           mulţumire  sufletească,  asta  e  mai  mult  decât  o  lege.  Banii  pot
           cumpăra doar admiraţie şi dorinţa de a nu duce grija zilei de mâi-
           ne, banii pot cumpăra şi constrânge, dar nu pot aduce fericirea a-
           devărată. Azi iată că dragostea se cumpără şi se vinde. Însă acea
           dragoste este una sterilă.
              E adevărat că banii din totdeauna au fost un criteriu de alegere
           şi de departajare, dar nu se poate cumpăra cu bani mulţumirea su-
           fletească. Lucrurile cu adevărat meritorii sufleteşte se dobândesc
           altfel. Creşterea reprezintă timpul iar omul reprezintă obiectul de
           şlefuire. Cum poate un om să îşi arate sinceritatea şi adevărata sa
           faţă dacă nu în momentele grele, când toată lumea pleacă. E greu
           de evaluat aceste momente dar nu imposibil. Mereu este loc de
           mai rău dar aceste moment sunt cele care şlefuiesc cel mai bine
           caracterul omenesc şi implicit inima sa, făcând-o sinceră şi senină.
           Un lucru nobil, foarte rar, este acela de a fi lângă un om atunci
           când îi este foarte greu şi este criticat, este lovit de toţi. Nimeni nu
           este obligat să o facă, poate găsi vinovăţie tocmai celui lovit, dar
           dacă o face devine un om nobil. Dragostea, căci despre asta vor-

                                                                           139
   136   137   138   139   140   141   142   143   144   145   146