Page 128 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 128

Daniel-Dumitru Darie

       uitat-o, e deja cu altele. De ce? Pentru că ea satisfăcea doar sexul.
       Ea nu a reuşit să hrănească în el ceva sublim, o altă natură plină de
       nobleţe care nu uită niciodată binele pe care i l-a făcut şi rămâne
       veşnic recunoscătoare. Şi astfel biata femeie se plânge: i-am dat to-
       tul, şi uitaţi-vă acum cum mă tratează! Ei da, pentru că ea a hrănit
       o natură care e tot timpul ingrată. Şi invers lucrurile se petrec a-
       semănător.
                              * * *
          Când doi, în numele Meu se vor aduna, iată Omul!
         În toate tradiţiile populare, în poveşti, mitologii, se găseşte ima-
       ginea şarpelui sau a balaurului (dragonului), a cărui simbolistică
       este aproape identică de la o cultură la alta. Nenumărate poveşti
       vorbesc de un balaur care a prins o prinţesă frumoasă şi pură, pe
       care o ţinea prizonieră într-un castel. Săraca prinţesă suferea aştep-
       tând un salvator. Dar, unii după alţii, cavalerii care se prezentau
       pentru a o elibera au fost devoraţi de balaur, care punea mâna pe
       bogăţiile  lor  şi  le  îngrămădea  în  subteranele  castelului.  În  fine,
       soseşte un cavaler într-o zi, un prinţ mai nobil, mai frumos şi mai
       pur decât alţii, căruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l în-
       vinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce ma-
       nieră poate fi legat fedeleş... Şi acel prinţ privilegiat, bine înarmat şi
       instruit a obţine victoria: a reuşit să elibereze prinţesa! Toate co-
       morile care erau acolo, îngrămădite de secole în castel au revenit
       cavalerului, victorios in luptă graţie cunoştinţelor şi purităţii sale.
       Apoi, amândoi, urcaţi pe balaur, şi-au luat zborul în spaţiu, străbă-
       tând lumea.
         Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor
       sunt în realitate poveşti iniţiatice, dar pentru a putea fi interpretate
       trebuie  cunoscute  simbolurilor.  Balaurul  nu  este  alt-ceva  decât
       forţa  sexuală.  Castelul  este  corpul  omenesc.  În  castel  suspină
       prinţesa, adică sufletul, pe care forţa sexuală, rău stăpânită, îl ţine
       prizonier iar cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se ser-
       veşte  pentru  a-l  învinge  pe  balaur  reprezintă  mijloacele de  care
       dispune spiritul: voinţa, ştiinţa de a stăpâni această forţă şi de a o
       utiliza.  Deci, odată stăpânit,  balaurul  devine servitorul omului,  îi
       serveşte ca mijloc pentru a călători în spaţiu, pentru că balaurul
       are aripi. Deşi e repre-zentat cu o coadă de şarpe - simbolul for-
       ţelor subterane - el posedă de asemenea şi aripi. E clar, e simplu...
       e limbajul etern al simbolurilor.
         A învăţa să faci dragoste în sfinţenia inimii este esenţa Dragostei
       Vindecătoare. Fără dragoste sinceră unul faţă de celălat, adică fără
       compasiune caldă, inimoasă, nu fiţe, sexul nu este decat un simplu
       act fizic. Iată ce spune maestrul Mantak Chia cu privire la nece-
       sitatea unei iubiri sincere:

       126
   123   124   125   126   127   128   129   130   131   132   133