Page 99 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 99

Sunt om, vreau să fiu liber...

           buie să ştie că, mai devreme sau mai târziu, efectele acelor energii se vor
           întoarce la el şi la urmaşii lui (până la aş şaptelea neam!) dar, am-
           plificate ceea ce înseamnă că efectele asupra lui pot fi devastatoare, pu-
           tându-i produce decesul instantaneu, misterios, sau un deces prin care se
           arată  lumii  adevărata-i  faţă  a  vieţii.  „Întotdeauna,  ceea  ce  se
           semăna aceea se culege”, cu menţiunea că, „Atunci când se sea-
           mănă vânt, se va culege furtună”.
              Formele „uşoare” de atacuri energetice involuntare, sunt: vor-
           bele urâte, grosolane, jignirile, (prost, tâmpit etc.), mai „grave” in-
           vidia, ura şi voluntare „mai puternice”, blestemele. Acestea sunt
           doar  câteva  forme  de  atacuri  energetice  care sunt  la  îndemâna
           oricui.
              De reţinut pentru toţi: Energia Iubirii topeşte orice tip de ener-
           gie malefică, iar Lumina Divină o dezintegrează definitiv, în totali-
           tate şi pentru totdeauna. Dăruind Iubire şi Lumină se va primi ceea
           ce s-a dăruit!
              Pentru mine este arma cea mai puternică, arma cu care pot să
           ţin în frâu efectele grave ce pot să apară, mai ales cele care sunt,
           aşa cum am spus, efecte colaterale. În aceeaşi măsură, nefiind în
           acord  cu  natura  divină  a  omului,  reuşesc  să  reduc  şi  efectele
           scontate. Poate că sunt puţin în avantaj prin faptul că nu e uşor să
           fiu  luat  prin  surprindere  şi  că  ştiu  că  ceea  ce  va  urma  poate  să
           înceapă mai repede decât s-a programat!
                                            * * *
              Cele ce se văd, se văd. Cele ce nu se văd nu înseamnă neapărat
           că nu se văd. Se vede orice, chiar şi prin transparenţă sau prin re-
           flexie.  O  oglindă  îl  ajută  pe  cel  de  la  volan  să  vadă  ceea  ce  se
           întâmplă în spate fără a-şi întoarce capul. Pentru cel care poate să
           vadă bine în întuneric, detaliile pot să scape vederii, dar formele
           niciodată! Precum pe Pământ aşa şi în Cer...
                                            * * *
              De lungă durată a fost “ajutorul” permanent asupra vieţii. Dar u-
           nul în care apropierea era absolut necesară ca efectele să fie certe
           şi sigure. Şi nu a fost de un singur tip. Au fost cele de legare, as-
           cunse sub nevinovate motivaţii de dorinţe împlinite, dar cele care
           trebuiau să ţină în frâu orice zvâcnire ce putea să rupă lanţurile, s-a
           sprijinit pe ceea ce ajungea, în formă fizică, să se integreze în struc-
           tura ajutoratului. O formă uşor de tradus în realitate căci cine nu
           mănâncă sau nu bea?
              Era totul limpede, clar şi frumos, pentru că totul se desfăşura în
           neştiinţă pentru cel ce aştepta, pândind, orice zvâcnire, orice miş-
           care în afara traiectoriei dorite. Era cu adevărat linişte, nu era li-
           niştea dinaintea furtunii. Liniaritatea era ascendentă şi se încadra
           în tiparul de mult ştiut de Sine şi acum doar prindea contur fizic,
           real. Dar, crezând că normalitatea şi-a făcut apariţia, cum ar fi fost
                                                                       97
   94   95   96   97   98   99   100   101   102   103   104