Page 39 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 39

Sunt om, vreau să fiu liber...

              Din toate cele mai sus recapitulate, aşa cum spuneam, ajutorul
           s-a rezumat doar la dezlegarea minţii şi tăierea unor legături (strin-
           guri) pentru ca manifestarea socială să reintre în formele acceptate
           de rânduielile umane şi, pe ici pe colo câteva reparaţii şi înlocuiri
           ale informaţiei ce erau împotriva rânduielilor. Atât şi nimic mai
           mult, căci şi ajutorul, faptă umană fiind şi dictată de gând de om,
           câutând şi manifestarea rapidă a celor dorite, agresa iarăşi victima
           prin inducerea unor idei care nici de această dată nu erau proprii
           victimei, chiar dacă, apropiindu-se, fără a se identifica, de cele ale
           sale şi de misiunea personală, dar şi având suportul parametrilor
           sociali, au fost acceptate, într-o anumită măsură doar de faţadă, o-
           bligând cumva victima să-şi creeze o lume a sa, interioară, parale-
           lă, în care să-şi regăsească trăirile, ideile şi speranţele, creaţie tipică
           me-canismului de intrare în conservare şi auto-apărare, asemenea
           închiderii într-un gheţar ce se putea topi la momentul potrivit.
              Lupta de ajutorare a început încă din timpul în care victima era
           supusă vânătorii, a continuat în vremea în care era considerată de
           vânător ca posesie definitivă şi, odată cu relevarea ajutorului divin,
           a puterii interioare a victimei, s-a arătat a avea mari sorţi de izbân-
           dă. O falsă realitate într-o oarecare măsură, căci erau ignorate toc-
           mai cele două căi de ajutor “naturale”, dar, în necunoaştere fiind
           şi, iarăşi, mânat de propriul ego, salvatorul a considerat că este re-
           zultatul acţiunii sale şi doar această acţiune trebuie să se manifeste,
           pe viitor, nicicum altefel decât era voia sa.
              Vor spune unii că inventez poveşti prin ceea ce scriu. Vor spune
           că încerc să induc idei despre omul slab, ce nu îşi are control a-
           supra sa, bazându-se pe nepalpabilul câmpurilor energetice – sau
           entităţilor cum este mai uşor de înţeles – sau că sunt cuprins de ali-
           enare. Ştiu, îmi asum a-cest risc, de a vorbi de o (i)realitate ime-
           diată – un termen pe care l-am împrumutat de la cineva care a şi
           încercat să demonstreze elocvenţa ideii respective – dar nu pot sta
           deoparte  şi  ignora  necesitatea  de  a  readuce  oamenii  în  deplina
           libertate, de a le reda posibilitatea ce dată le-a fost de a-şi alege
           calea de înălţare sau de coborâre. De fapt nu mă pot ignora pe mi-
           ne, care, prin unele dintre problemele ce aici sunt descrise, cu di-
           ferenţe normale date de loc, moment, sex al personajului, persoa-
           nelor implicate, am trecut şi, graţie a ceea ce El a considerat că tre-
           buie să facă atunci cu mine, pot acum nu doar să vorbesc despre
           toate acestea, ci să pot fi alături de unii oameni, de unele suflete, în
           drumul  lor  de  emancipare,  evoluţie,  propăşire  şi  înălţare.  Altfel
           spus, voi lăsa cuvintele celor ce vor să spună ceva împotriva mea,
           să curgă, acesta fiind un drept al lor, parte din liberul lor arbitru.
           Dar, la fel voi proceda şi eu, respectându-mi alegerea şi cuvântul
           dat, legământul făcut cu mine însumi, cu Divinitatea în esenţă, ne-
           cerut, neimpus şi nerostit, de a nu sta pasiv la tot răul care doreşte
                                                                            37
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44