Page 51 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 51

Sunt om, vreau să fiu liber...

              Intervenţia era necesară şi pentru a arăta o altă faţă a trăirilor, a
           raportării la mediul social. Cum aspectele karmice erau agravate
           de comportamente, de dorinţe egotice, o prea mare scădere a li-
           berului arbitru ar fi putut duce la puternice stări de alienare, de
           ieşire din normal. Astfel Dumnezeu a luat o hotărâre: întreruperea
           efectelor vechi şi noi, şi, în “colaborare” cu un alt spirit, ce şi-a ales
           venirea aici, a încercat să dea de veste, să arate ceea ce este bine,
           ceea ce nu este bine. Legea Divină spune că: Cine are ochi să va-
           dă... iar nerespectarea acestei legi îşi avea plata ei...
              Despre spiritul ce a venit nu voi face o prea mare discuţie. Nu
           pentru că nu aş avea dreptul de a şti, nu pentru că aş avea teamă
           de a vorbi, dar regula “deontologică” trebuie resprectată. Motivul
           venirii acestui spirit (despre care am spus ceea ce era normal să
           spun referitor la egalitatea dintre noi) era şi acela de a arăta lipsa
           acelei părţi, înlocuită, de suflet, de a arăta capabilitatea sentimen-
           tală. Dar era un spirit atins, lovit de nişte “unde” ce i-au vrut deviat
           drumul. Aşa cum şi eu port “semnul arsurii”, aşa şi el îl poartă! Un
           spirit ce-şi caută acum adevăratul drum. Dar, atunci, a arătat că
           vorbele celor ce nu voiau să tacă erau vorbe în vânt!
              Tot ceea ce a urmat, o lungă perioadă de timp, s-a trecut sub
           semnul acestei protecţii, timp în care, de o parte şi de alta au exis-
           tat frământări şi transformări. Relaţia depăşise deja faza pur karmi-
           că, meandre reapăruseră, viaţa, la început stând într-o aşa-zisă pla-
           fonare, arăta necesitatea apariţiei unui final ce nu putea fi evitat.
           Se estompaseră multe din efectele atacului vechi şi multe din efec-
           tele acelui ajutor ce se manifestase continuu, însă erau doar es-
           tompate. Finalul, în forma în care se prefigura, formă în care s-a şi
           întâmplat, pe plan uman spunea şi nu spunea ceva, dar dacă aten-
           ţia era deplină, pe plan spiritul erau multe concluzii de tras. Unul
           urcase, altul coborâse. Însă durata de plată depăşind valoarea da-
           toriei s-a întors puţin împotriva protagoniştilor. S-ar putea folosi a-
           ici expresia “Ocaziile ratate se răzbună”. Urcuşul la care am făcut
           referire urma să se manifeste printr-o formă de plată rapidă, în a-
           ceastă viaţă, formă specifică iniţiaţilor, ascensionaţilor. Şi totul se
           corobora cu intrarea în poate cea mai grea datorie, de altă factură,
           o plată ce se putea solda cu întreruperea misiunii, o plată karmică
           ce avea alternative. Ceea ce fusese se terminase, ceea ce venea în-
           cepea. O meandră emoţională şi pe planul gândirii. Una dintre al-
           ternativele plăţii karmice următoare era însă anihilată de acele for-
           me-gând estompate. Fusese anihilată şi de frică. În plus suportul e-
           nergetic al vieţii, dat de mediu, apropierea de un spirit în decă-
           dere, lăsau poarta deschisă unor întâmplări fără comparaţie, unor
           întâmplări asemănătoare vieţii în condiţii de război medieval.
              Ca o paranteză, trebuie să completez ceva referitoare la spiritul
           salvator (fără exagerare): eu ştiu ce înseamnă să fii lovit înainte de a
                                                                            49
   46   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56