Page 97 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 97

Sunt om, vreau să fiu liber...

           firească extrasă din cele din primul tip. Sunau aşa: Vreau ca tot răul
           să se oprească la mine, Până nu voi pleca de acolo nu mă pot elibera şi
           Voi fi cu adevărat liberă când x va muri. De ce n-aş recunoaşte că am
           crezut la început că este o exagerare, dar, în acelaşi timp că nici o
           clipă  nu  m-a  încercat  ideea  de  judecată?  Atunci  adevărul  a  fost
           mărturisit, acum spun că într-adevăr a fost mărturisit.
                                             * * *
              Povestea vieţii o ştiu cu suficiente amănunte. Multe accente e-
           rau frapante. Relevante, din toată povestea erau câteva momente.
           Firesc,  da,  foarte  firesc  ar  spune  oricine.  Dar  ascensionalitatea
           intensităţii aceluiaşi eveniment nu putea fi trecut cu vederea. Cu
           modul meu de a privi o înşiruire de evenimente, moştenit din fi-
           zica  experimentală,  îmi  era  clar  că  totul  converge  spre  punctul
           culminant, punct în care se schimbă totul. Ca să fie pe înţelesul
           multora, aş face o analogie cu un sistem arhicunoscut, un motor
           de autovehicul. Apare un defect, minor, după un şoc puternic. La
           prima  cursă  trece  cu  vederea  modul  de  oprire,  incorect  al  mo-
           torului. La o a doua cursă se întâmplă ca simultan să se termine şi
           carburantul, aşa că oprirea absurdă a motorului nu naşte nici o
           întrebare ci întrebarea este de ce s-a terminat combustibilul atât de
           repede. O altă cursă, ceva mai lungă este însoţită de peripeţii, de
           intervenţii în service, iar la oprirea motorului defectul minor a de-
           venit major şi necesită o probă care să evidenţieze sau nu un de-
           fect major. Proba se termină dezastruos, defectul apare pregnant,
           fiind  necesar  a  se  mânui  cu  atenţie  şi  a  se  repara.  Dar  a  se  şi
           interveni pentru a schimba sau repara anumite alte piese, distruse
           de,  să  spunem,  încălzirea  exagerată  a  motorului.  Era  normal  ca
           după reparaţie să se plece din nou la drum. Şi motorul funcţiona
           fără reproş, doar teama celui de la volan de cine ştie ce şoc se mai
           simţea...  Şocurile  nu  apăreau,  dar  la  un  moment  dat  au  apărut
           vibraţii... În cursa aceasta, diagnosticul şi reparaţia nu mai era dat
           să o facă un mecanic ci a fost “căutat” un inginer... Inginerul nu
           mai putea, nu mai era normal să caute doar să înlăture efectele ci
           şi cauzele. Cum să fie altfel?
                                            * * *
              Cum să vrei să te laşi orbit când îi ştii pe ceilaţi că văd şi că tu eşti
           la fel ca ei? Cum să vrei să stai într-o închistare o viaţă întreagă şi
           cum  să  ştii  cum  este  lumea  când  stai  mai  tot  timpul  în  acea
           închistare? Cum să ştii cum este lumea, cu adevărat, când trăirile îţi
           sunt ţinute în acea închistare, iar viaţa socială este limitată ca timp
           şi spaţiu?
                                            * * *
              În viziunea mea, un atac energetic este produsul dintre o formă
           de energie subtilă (gând sau chiar sentiment) şi puterea de a con-
           centra această energie într-o anumită formă, de către cel care o

                                                                       95
   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101   102