Page 150 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 150
Daniel-Dumitru Darie
şi principială a început să aibă unele manifestări. În primul rând
era faptul că în acea perioadă a celor patru ani, perioadă adoles-
centină, la fiecare sfârşit de săptămână se simţea atrasă de mediul
familiei, forţând chiar nota uneori, pentru a ajunge în familie. Ui-
tarea a venit ca o stare firească, având de suferit şi activitatea şco-
lară. Pe acest fond o stare de teamă, de frică permanentă s-a insta-
urat, stare care, după 15 ani, era vizibilă pentru oricine. Un exem-
plu ar fi comportamentul infantil: dacă pe un drum, pe o uliţă
trecea un autovehicul, se aşeza efectiv cu spatele la gard.
În ceea ce privea viaţa de familie, principiul intrase într-o dilu-
ţie continuă, pe fondul unor încercări de foarte scurtă durată, ter-
minate rapid şi ciudat (cu excepţia primei relaţii, relaţie neagreată
de mamă, tatăl fiind doar cel care impunea ideile comune, prin im-
punerea autorităţii). La această diluţie mama a contribuit din plin,
la nivel verbal, făcând tot timpul referiri de genul ce-ţi trebuie ţie să
te măriţi?. Din tot ce era principiu, la un moment dat nu a rămas
decât ideea de a avea un copil cu cineva care să nu fie oricine. Dar
şi pentru că avea această idee, mama ei şi-a manifestat dispreţul şi
împotrivirea.
Are sau nu are legătura destinul fiicei cu destinul mamei, are le-
gătură povestea vieţii fiicei cu dorinţa mamei? De cele mai multe
ori răspunsul se leagă de planul realului, găsindu-se uşor răspuns la
a doua întrebare. La prima, cei mai mulţi vor spune că nu. Şi spun
şi eu că, în mod normal nu... Doar că...
Fiecare îşi are destinul său. Fiecare, separat însă şi împreună. În
termeni noi, de împrumut, cu totul greu de înţeles şi neînţeleşi
chiar de cei care îi folosesc, se va invoca mult pomenita karmă. Se
poate lua, în anumite limite, şi karma în discuţie, dar karma nu dă
totuşi toate răspunsurile pentru o realitate confuză.
Doar cunoscând amănunte ale trecutului vieţii mamei şi ale
fiicei, se pot identifica motivaţiile îndemnurilor mamei. Pe scurt
era foarte simplu: mama nu-şi dorise viaţa de familie spre care
brusc a cotit, întrerupând o viaţă liberă şi întrucâtva libertină. Ceea
ce a părăsit a fost ceea ce ea considera ca fiind cu adevărat viaţă:
singură, sub imperiul plăcerilor şi al lipsei de obligaţii. Şi, referire
făcând doar la obligaţii, de câte ori a avut ocazia să facă un transfer
de obligaţii, n-a avut scrupule, chiar dacă sacrificată fusese chiar
fiica ei. Şi nu doar o singură dată...
Doar că planul real nu poate fi făptuit cu una cu două. Ca să
poţi obţine o docilitate extremă a unui tânăr, fără a fi utilizată forţa
fizică ori cea psihică, e foarte greu. Atunci, în minţile murdare, de-
date la practici nicidecum pe faţă, nicidecum legate de credinţa a-
fişată şi de lacrimile repede curgătoare, pe calea subtiluilui, a ma-
giei, vrăjitoriei în sens firesc, acceptat pe de-a-ntregul, te poţi ridica
la rang de Dumnezeu pentru cei din jurul tău. Cum se face asta
148

