Page 49 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 49
Sunt om, vreau să fiu liber...
pentru a o arunca. În acelaşi fel, orice acţiune se întoarce în cele
din urmă, egal şi în aceeaşi formă, la cel care a iniţiat-o.
De ce nu este acest concept evident pentru noi toţi? Explicaţia
o dau suficient de bine yoginii: pentru că uităm. Uneori, efectul ac-
ţiunilor din trecut se manifestă la un moment ulterior în aceeaşi
viaţă, alteori se actualizează doar într-o viaţă viitoare, când condi-
ţiile sunt propice. Chiar când se manifestă în viaţa actuală, omul a
uitat de mult acţiunea respectivă şi nici se poate vedea întotdea-
una legătura, pentru ca ea nu este doar la nivelul fizic, material.
Căile "Domnului" nu sunt întotdeauna uşor de înţeles. Este nevoie
de o adâncă profunzime spirituală. Chiar mai dificil este să se poată
vedea conexiunea cu o faptă dintr-o viaţă anterioară, mai ales a-
cum când cei mai mulţi se întrebă încă dacă aşa ceva chiar există.
Karma nu înseamna neapărat ceva rău, şi nu are decât o le-
gătură extrem de vagă cu ideea creştină de "păcat". Nu este o pe-
deapsă. Este pur și simplu legea firii, unde ceea ce semeni, aia cu-
legi. Sau, altfel spus, Karma nu are meniu, ea te serveşte cu ceea
ce vrea ea! Faptele bune se vor întoarce cândva la cel ce le face, la
fel cum se vor întoarce și cele negative. Depinde ceea ce face, de-
pinde ce ceea ce proiectează în viaţă, în fiecare moment.
Legea karmei este descrisă în foarte multe tradiţii spirituale.
Chiar în Biblie Iisus face mai multe referiri la ea, într-un mod foar-
te explicit: “cine seamănă vânt culege furtună“, “cel ce ridică sabia de
sabie va fi tăiat“, “cu măsura cu care judeci vei fi judecat”, fiindcă, îna-
inte de toate, “Precum în Cer, aşa şi pe Pământ”.
Este evident faptul că oamenii nu se nasc egali, unii având încă
de la naştere tot felul de malformaţii, boli genetice, debilitate men-
tală sau fizică, etc. În aceste condiţii oricine se poate întreba: “unde
este Dreptatea Divină? Pentru ce trebuie să pătimească un copil inocent
care se naşte cu malformaţii?”. Creştinismul nu poate răs-punde la
aceasta întrebare decât cu ideea că acele persoane trebuie să pă-
timească pentru păcatele părinţilor, ceea ce este total nedrept.
Chiar şi cea mai simplă lege umana spune că cineva trebuie pe-
depsit doar pentru ceea ce el a făcut şi nu pentru faptele comise de
o altă persoană. Cu atât mai mult legile divine, care sunt în mod
perfect drepte, trebuie să răsplătească pe fiecare după faptele sale şi
nu ale altuia.
Chiar şi dacă se poate considera o persoană cu cele mai mari
păcate imaginabile, care în fiecare secundă din viaţa ei a comis un
păcat de moarte, totuşi toate aceste păcate luate la un loc nu vor
echivala niciodată cu necesitatea unei pedepse veşnice. Până şi
justitia umană acordă pedepse proporţional cu gravitatea faptei
rele comise şi cu atât mai mult Justiţia Divină face la fel.
La multele întrebări legate de un mod neînţeles de pedepsire,
legea karmei răspunde foarte simplu: fiecare primeşte exact ceea
47

