Page 43 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 43

Sunt om, vreau să fiu liber...

           fiecare “victimă”. De multe ori pot fi văzute femei (în general, dar
           nu-i  de  mirare  că  sunt şi  bărbaţi!)  care  ies  din biserică  având în
           mâini  două-trei  batiste  înnodate  şi  apoi  prinse  jurul  unei  lumâ-
           nări...
              De asemnea, există oameni care au lumina interioară mai mare
           decât a îngerilor păzitori şi atunci îi pot lega; preoţii, chiar dacă nu
           au o lumină aşa de mare, o pot face folosind Tainele Bisericii, pre-
           cum mirul sfinţit o dată la cinci ani.
              Când îngerul nu face faţă vieţii omului respectiv, fiind atacat de
           multe ori, el poate fi schimbat de Ierarhia Cerurilor la rugămintea
           celor care au căpătat acest har, chiar şi simpli oameni.
              Un alt mod, asemănător furtului, este condiţionarea îngerilor ca
           să nu îl asculte pe om, să nu îi fie omului de folos. De obicei, o face
           cineva cu cunoaştere şi care, într-un fel sau în altul, are acces la
           lumină.
              Mi-am pus mereu o întrebare, pe care şi acum, fără să vreau,
           mi-o pun: De ce oamenii nu se raportează, în ceea ce fac, la Dum-
           nezeu, la planul divin? De ce preferă, de ce le este mai uşor să gre-
           şească?
              De cîteva ori mi s-a întâmplat să nu-mi mai simt îngerii aproa-
           pe,  când  încercam  să  scriu  ceva  şi  mai  ales  pe  tema  sau  ideea
           atacurilor date de anumite persoane pe care le identificasem. Îi gă-
           seam în astral, stând precum nişte statui de lumină, în nemişcare.
              Sunt unii care, din păcate, în nesomnul nopţilor, având oareca-
           re cunoaştere spirituală, sau chiar, mai rar, unii inconştient, invocă
           îngerii altora. Mie mi se întâmpla cu îngerii ce îmi erau de ajutor în
           ale scrisului. Ajungeam să scriu ceva asemănător formei fără con-
           ţinut, ori ceea ce scriam nu era recepţionat ca atare de către ci-
           titori.  Atacatorul  încerca  să-i  folosească  pentru  a-i  goli  de  infor-
           maţii, pentru a-i informa cu altceva, ca, în final să scriu ceva care
           să nu îi pună într-o lumină nefavorabilă. Mi-i legau, mă întârziau în
           ceea  ce  aveam  de  făcut,  de  scris,  de  avertizat,  dar  cum  aveam
           dreptul meu de a deţine acele informaţii, “în exclusivitate”, deve-
           neau statui, aşteptând eliberarea, aşteptând revenirea înspre mine.
           Aici era vorba de ceea ce-mi era mie permis şi nu era lui, atacato-
           rului,  aşa  că  nu  am  de  ce  mă  teme,  dacă  e  vorba  de  pierderea
           informaţiei. Ceea ce scriu este din propria-mi experienţă, aşa că
           nimeni nu-mi poate lua acest drept. Bună sau rea, în curăţenie sau
           în păcat este viaţa mea şi ceea ce fac ţine de meritul sau nemeritul
           meu.
              Am câteva idei la care ţin foarte mult, sunt mai mult decât nişte
           principii.  Este  vorba  de  respectul  pentru  cuvânt,  cerinţa  pentru
           gând bun şi curat, precum şi atenţia înspre fapte. Nu sunt idei pe
           care să mi le fi format aici, vin cu ele şi ştiu că am să plec cu ele,
           aşa cum am făcut-o de atâtea ori. Şi aceste idei sunt ale mele, înţe-
                                                                            41
   38   39   40   41   42   43   44   45   46   47   48