Page 150 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 150

Daniel-Dumitru Darie

         şi principială a început să aibă unele manifestări. În primul rând
         era faptul că în acea perioadă a celor patru ani, perioadă adoles-
         centină, la fiecare sfârşit de săptămână se simţea atrasă de mediul
         familiei, forţând chiar nota uneori, pentru a ajunge în familie. Ui-
         tarea a venit ca o stare firească, având de suferit şi activitatea şco-
         lară. Pe acest fond o stare de teamă, de frică permanentă s-a insta-
         urat, stare care, după 15 ani, era vizibilă pentru oricine. Un exem-
         plu  ar  fi  comportamentul  infantil:  dacă  pe  un  drum,  pe  o  uliţă
         trecea un autovehicul, se aşeza efectiv cu spatele la gard.
            În ceea ce privea viaţa de familie, principiul intrase într-o dilu-
         ţie continuă, pe fondul unor încercări de foarte scurtă durată, ter-
         minate rapid şi ciudat (cu excepţia primei relaţii, relaţie neagreată
         de mamă, tatăl fiind doar cel care impunea ideile comune, prin im-
         punerea autorităţii). La această diluţie mama a contribuit din plin,
         la nivel verbal, făcând tot timpul referiri de genul ce-ţi trebuie ţie să
         te măriţi?. Din tot ce era principiu, la un moment dat nu a rămas
         decât ideea de a avea un copil cu cineva care să nu fie oricine. Dar
         şi pentru că avea această idee, mama ei şi-a manifestat dispreţul şi
         împotrivirea.
            Are sau nu are legătura destinul fiicei cu destinul mamei, are le-
         gătură povestea vieţii fiicei cu dorinţa mamei? De cele mai multe
         ori răspunsul se leagă de planul realului, găsindu-se uşor răspuns la
         a doua întrebare. La prima, cei mai mulţi vor spune că nu. Şi spun
         şi eu că, în mod normal nu... Doar că...
            Fiecare îşi are destinul său. Fiecare, separat însă şi împreună. În
         termeni  noi,  de  împrumut,  cu  totul  greu  de  înţeles şi  neînţeleşi
         chiar de cei care îi folosesc, se va invoca mult pomenita karmă. Se
         poate lua, în anumite limite, şi karma în discuţie, dar karma nu dă
         totuşi toate răspunsurile pentru o realitate confuză.
            Doar  cunoscând  amănunte  ale  trecutului  vieţii  mamei  şi  ale
         fiicei, se pot identifica motivaţiile îndemnurilor mamei. Pe scurt
         era  foarte  simplu:  mama  nu-şi  dorise  viaţa  de  familie  spre  care
         brusc a cotit, întrerupând o viaţă liberă şi întrucâtva libertină. Ceea
         ce a părăsit a fost ceea ce ea considera ca fiind cu adevărat viaţă:
         singură, sub imperiul plăcerilor şi al lipsei de obligaţii. Şi, referire
         făcând doar la obligaţii, de câte ori a avut ocazia să facă un transfer
         de obligaţii, n-a avut scrupule, chiar dacă sacrificată fusese chiar
         fiica ei. Şi nu doar o singură dată...
            Doar că planul real nu poate fi făptuit cu una cu două. Ca să
         poţi obţine o docilitate extremă a unui tânăr, fără a fi utilizată forţa
         fizică ori cea psihică, e foarte greu. Atunci, în minţile murdare, de-
         date la practici nicidecum pe faţă, nicidecum legate de credinţa a-
         fişată şi de lacrimile repede curgătoare, pe calea subtiluilui, a ma-
         giei, vrăjitoriei în sens firesc, acceptat pe de-a-ntregul, te poţi ridica
         la rang de Dumnezeu pentru cei din jurul tău. Cum se face asta
         148
   145   146   147   148   149   150   151   152   153   154   155