Page 76 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 76

Daniel-Dumitru Darie

         faţa lor urme de dezordini şi de chinuri în care sunt pe cale să trăiască.
         Viaţa lor nu este făcută, deci, decât din meschinării, din diviziuni, din
         discuţii, din jigniri inspirate de natura lor inferioară pe care nu vor să o
         sacrifice. De câte ori în timpul ceremoniilor focului vă spuneam: Învă-
         ţaţi să descifraţi ceea ce se petrece în faţa voastră. Aceste ramuri din care
         am făcut focul sunt negre, răsucite şi priviţi ceea ce produc: ce splendoa-
         re,  acest  foc!  Atunci  de  ce  vă  încăpăţânaţi  să  păstraţi  toate  ramurile
         moarte înăuntru, în loc să le sacrificaţi, pentru ca ele să se transforme în
         căldură şi în Lumină? Ah, nu, cuvântul sacrificiu îi face pe oameni să
         tremure, le este întotdeauna frică să piardă ceva. Ei bine, nu vor avea
                                  10
         nici căldură, nici Lumină.”
            Nici “discipolul”, în faza de relaţionare pregnantă cu cei care se
         opun transformării, propriei inerţii şi crizei de înţelegere şi trans-
         formare, păstrează unele accente: “Din cauza acestei frici de a sa-
         crifica natura lor inferioară oamenii trec pe lângă Adevărurile esenţiale
         care ar fi putut să-i salveze. Iar când încep, din proprie iniţiativă, să in-
         tre în Spiritul Maestrului lor, ei resimt aceasta ca o voinţă de a-i limita,
         de a le îndepărta libertatea şi puterile lor. Deloc, din contră a se identi-
         fica cu Maestrul care îi depăşeşte nu poate decât să-i ajute să le crească
                            11
         libertatea şi puterile.”
            E provocarea cea mai mare pe care divinitatea o pune în faţa
         “discipolului”. E ca un test de a verifica încrederea pe care “discipo-
         lul” o arată Celui ce l-a creat, atât pe el cât şi pe toţi ceilalţi, pe
         scurt a încrederii în Dumnezeu. Puţini vor să accepte că acele mo-
         mente, când trebuie să aleagă între posibilul rău ce i l-ar putea face
         cei din jur şi posibilul rău ce şi-l poate face singur, este momentul
         în care trimisul divinităţii -şi se poate identifica cu Voievodul Ga-
         vriil – zornăie cheile ce-i pot fi înmânate, în funcţie de alegerea ce
         o face, pentru a deschide uşa spre împliniri materiale şi spirituale,
         la un loc. Şi Gavriil nu vine o singură dată, vine de până la şapte
         ori,  căci  divinitatea  nu  pune  de  la  început  “sula-n  coaste”  disci-
         polului. Chiar dacă “discipolul” încă nu îşi asumă rolul de vestitor al
         propriului drum, de recunoscător a ceea ce are lângă el, aparent
         ca o condiţie forţată, el îşi asumă, încet, încet, drumul, şi îl va urma
         pentru a exploda la un anumit moment. Dar, cu fiecare amânare,
         suferinţa până la acel moment creşte, iar viteza trasformărilor ulte-
         rioare, devine ameţitoare. Cel mai bine ar fi să se pună sub umbre-
         la spusei biblice: “Adevărul trebuie mărturisit”, spusă pe care me-reu
         o amintea părintele Arsenie Papacioc!
            “Practica identificării este bazată pe cunoaşterea unei Legi fizice, Le-
         gea rezonanţei. Dacă ajungeţi să vibraţi la unison cu o făptură sau alta,
         nu numai că veţi cunoaşte gândurile şi sentimentele sale, dar şi calităţile

            10
              Omraam Mikhalel Aivanhov
            11
              Omraam Mikhalel Aivanhov
         74
   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81