Page 58 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 58

Daniel-Dumitru Darie

            În momentul în care translaţia se definea ca o ruptură a ceea ce
         fusese,  încărcătura  suportului  era  mare,  suportul  era  extrem  de
         lunecos. Suportul în sine era generator de translaţii în mai multe
         planuri, şi chiar dacă acum avea direcţie preponderentă, nu avea
         anulate şi celelalte direcţii. Problema karmică era una legată de o
         valoare materială, venită dintr-o viaţă în care, pe fondul imperati-
         velor momentului, cuvântul dat nu fusese respectat: şi haiducia îşi
         avea  legile  ei.  Venise  viaţa  plăţii  şi  această  plată  fusese  asumată
         “conştient” de spirit, ştia de existenţa ei, de necesitatea ei. Şi s-ar fi
         făcut fără de traume mari, căci dat îi era spiritului-trup să nu fie în
         imposibilitate de a o face. Dar cele toate întâmplate, acea nebunie
         a începutului, gândului materialist ce tot timpul presa asupra sa,
         deşi nu era unul propriu, crea opoziţie la efectuarea plăţii. O opo-
         ziţie care, pe plan uman era de înţeles şi obiectivă. Datornicul nu
         era deloc absurd în această privinţă. Cel care avea de primit însă
         dovedea o mare nesăbuinţă, o mare grabă şi, dominat de spiritul
         vechi al bogatului ce acapara şi fiinţa umană în schimbul banului,
         a acţionat ca şi în vremurile respective. Era de pe atunci vândut
         celor mai de jos principii şi nu avea cum înţelege schimbul propus
         de datornic, acela al plăţii în formă şi nu în conţinut, în timp şi nu
         în valoare numărabilă, imediat.
            Faţă de ceea ce ar fi fost normal, acţiunea liberului arbitru la cel
         care trebuia să primească, în esenţă faţă de ceea ce era de primit
         sau de dat, îl dusese cu câteva planuri mai jos, din punct de vedere
         spiritual. Aproape de pragul de jos, adept al forţei şi al impunerii
         cu forţa al propriei voinţe. Şi, în caz de refuz, inducerea ideii de
         moarte fizică, prin fapte nu doar prin vorbe. Învăţase în joacă să
         terorizeze, să chinuiască, o mai încercase şi văzuse că avusese re-
         zultate, aşa că era o altă joacă punerea în practivă.
            Structura adusă la rezonanţă a datornicului a făcut posibilă re-
         zonanţa cu ideile sale. Vorbă mieroasă şi comportament dulce în-
         tâlnind, nu a reuşit să perceapă o capcană. Era mai sus spiritual,
         dar îngerul de pază, primit mai târziu, după ce îi fusese furat cel ve-
         nit cu el, la începutul vieţii, ţi el supus multor traume, nu avea
         toată ştinţa necesară pentru a apăra pe cel ce-l avea în pază (aici pe
         cea care o avea în pază) şi, ca oricine care nu are acel înger păzitor
         ce-i atrage atenţia, s-a lăsat pradă naivităţii de a crede înainte de
         toate în bunătatea şi sinceritatea semenului ce şi avea motive să nu
         se arate a fi rău. Da, chiar dacă pare a fi dură exprimarea mea,
         spun că a şi greşit folosindu-se de liberul arbitru, dar nu pot, oricât
         aş vrea să exclud alţi factori, să pun totul pe seama sa, căci greşeala
         de care vorbeam nu a cauzat altora probleme ci doar sieşi, punân-
         du-se în situaţia de a se lăsa fără nici un fel de sprijin, mai mult
         decât era cauza problemei karmice, când nu avusese în faţă pe ci-
         neva lipsit complet de posibilitatea de apărare.
         56
   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63