Page 144 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 144
Daniel-Dumitru Darie
care, într-o realitate subtilă, sunt cele pe care le-a inhibat aceea ca-
re s-a coborât sub rangul de om. Altfel spus, celor care urmează, li
se împrumută destinul, în tot sau în parte, aducându-le o viaţă
mult mai grea, pentru că, pe lângă ceea ce are fiecare individuali-
tate de făcut ca menire, ca misiune personală, trebuie să le facă şi
pe acestea. Cum acestea nu sunt primordiale, cel care are supra-
destin va încerca să împlinească şi acestă impusă misiune în detri-
mentul celei personale. Acestă încercare, ce nu se finalizează, nea-
vând nimic în comun cu persoana devenită peste noapte responsa-
bilă, poluează îndeplinirea misiunii personale şi aceasta nu va fi
împlinită. Pe plan real viaţa acestor persoane devine un calvar,
pendulând între propria personalitate şi această dublură ce o scoa-
te din linia comportamentului firesc, bulversând propria persoană
dar şi pe toţi ceilalţi cu care interacţionează. Atât timp cât vrăjitoa-
rea trăieşte, aceste persoane, chiar şi pentru a nu se afla adevărul,
sunt afectate, şi, de cele multe ori se îndepărtează singure, mai
mult sau mai puţin motivat. Cei care mai au şi curajul de a ajunge
mult prea aproape de adevăr, sunt puse la respect, fără scrupule.
Acest transfer de destin este blestemul de neam care identifică
familiile în care cineva a avut buna intenţie de a se substitui divini-
tăţii şi a hotărî, cu bună şţiinţă şi rea intenţie, un alt destin şi o altă
soartă celor pe care îi are în apropiere.
Doar cei care sunt ignoranţi vor putea spune că ceea ce aduc
eu acum în discuţie este o noutate. Chiar preoţii sunt destul de in-
dulgenţi cu această idee, mergând pe o idee, nobilă în esenţă, ace-
ea că o mamă nu poate să facă rău propriilor copii. Însă acei preoţi
care au depăşit ideea prejudecăţilor sentimentale nu s-au lăsat
chiar uşor ademeniţi de această idee. Părintele Ilarion Argatu, de
exemplu, la întrebarea:
-Părinte, sunt mame vrăjitoare care până şi copiilor lor le fac vrăji,
cum se explică? a răspuns:
-Oamenii aceştia trebuie compătimiţi, nicidecum urâţi, ei nu mai
sunt proprii stăpâni, sunt stăpâniţi de diavol, stăpânul lor este diavolul,
îi chinuieşte noaptea, dacă nu au făcut un rău ziua. Când nu au asupra
cui trimite diavolul, îl trimit asupra proprii lor copiii, pentru ei nu mai
există sentimentul matern şi patern. Dacă nu au pe cine trimite pe dia-
vol, îl trimit pe animale, pe păsări, pe câini, pe pisici, pe şoareci, pe
broaşte. Dacă lucrează undeva în comerţ, spurcă îmbrăcămintea, ali-
mentele şi lucrurile pe care le vând la persoane pe care nu le cunosc, şi nu
au avut motive să le urască.
Vrăjitoria nu este o noutate. Într-o anumită perioadă a fost lăsată la
o parte chiar şi datorită faptului că oamenii nu aveau timp şi resurse
pentru a se adresa acestora. Însă s-au schimbat, la un moment, dat con-
diţiile şi prezenţa ei, prin informaţii şi fapte a devenit tot mai pregnantă.
Tocmai aceşti vrăjitori, care nu aveau nevoie de prezenţă socială, au fost
142

