Page 132 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 132

Daniel-Dumitru Darie

       acestea două, la o distanţă egală cu distanţa dintre bărbie şi vârful
       nasului, se afla o ceakră importantă. Există un mod specific în care
       se  aliniază  toate  aceste  3  puncte  importante,  prin  intermediul
       vârfului limbii. Vârful limbii este o cheie pentru stările mai înalte
       de conştiinţă.
         O explicaţie cred că este binevenită: concepţia începe cu o sferă
       – ovulul care este fecundat de spermatozoid. Aceasta se divide în 2
       celule, apoi în 4 (formând un tetraedru), apoi în 8 (formând un
       tetraedru  stelat,  care  este  cheia  Merkabei)  şi  apoi  continuă  să
       crească până ajunge la 512 celule (formând un tor care seamănă
       cu un măr gol). Dezvoltându-se mai departe, ajunge a fi inima. În-
       tregul corp este inima! Apoi corpul iese din inimă, devenind fetu-
       sul, a cărui imagine este deja familiară, inima ajungînd în interiorul
       corpului. De aceea inima este mai importantă decât creierul! Pri-
       ma parte a corpului omenesc care începe să se dezvolte din inimă
       este vârful limbii. Deci acesta este direct legat de Spaţiul Sacru al
       Inimii, în care are loc Creaţia.
                              * * *
         Atunci  când  cineva  se  află  în  Spaţiul  Sacru  al  Inimii  (nu  în
       minte) şi, punând vârful limbii în cerul gurii, începe să măseze un
       loc anume, produce o stimulare “sexuală” între inimă şi minte. A-
       ceastă puternică stimulare determină stimularea talamusului care
       apoi se propagă în tot creierul, ducând la puternice emisii de unde
       alfa. După un anumit prag, apare o lumină verde (poate avea şi
       nuanţe albăstrui sau galbene). Se vorbeşte despre această lumină şi
       în  Vedele  indiene  (acum  6000  de  ani).  Apoi,  cu  intenţie,  se  în-
       dreaptă privirea celui de-al treilea ochi – care în mod normal pri-
       veşte în sus – spre în faţă, în proiecţia celui de-al treilea ochi dintre
       sprâncene. În Marea Frăţie Albă se vorbeşte de acest proces, ca de
       „îndoirea  flăcării”.  Apoi,  într-o  anumită  stare  meditativă,  lumina
       verde  se  transformă  într-o  spirală  (sau  în  raze concentrice)  care
       ajunge la glanda pituitară. Când cel de-al treilea ochi priveşte prin
       pituitară, se formează o sferă de lumină în jurul capului.
         Începând din acest moment, orice “vis”, în inimă, devine reali-
       tate. Acea imagine „visată” în inimă trece în câmpul toroidal al i-
       nimii, apoi în cel al corpului. (Universitatea Stanford a făcut multe
       cercetări, încercând să găsească o legătură neurologică între inimă
       şi minte, prin trup. Această legătură există, nu este neurologică şi
       este în afara corpului). Imaginea pătrunde în minte din câmpul to-
       roidal, apoi se proiectează în jurul capului (în sfera de lumină des-
       crisă  anterior)  şi  apoi  se  proiectează  în  sfera  pranică  din  jurul
       nostru. Apoi, prin câmpul Merkaba, imaginea este proiectată în U-
       nivers, devenind realitatea în care trăieşte, acum, întregul Univers.
         Când veţi crea în acest mod, nimeni din Univers (cu câteva ex-
       cepţii) nu ştie ce se petrece. Acest lucru schimbă totul: trecut, pre-
       130
   127   128   129   130   131   132   133   134   135   136   137