Page 156 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 156

Daniel-Dumitru Darie

         absurde, nebuneşti, imorale, câştiguri şi pierderi în timp scurt, pe
         tot  felul  de  căi,  neînţelegerea,  suicidul,  mândria,  ruşinea,  frica...
         toate se lasă văzute la toţi... Dintre toţi unii însă mimează...
            Caz, desluşit într-un aproape tot, dar asemenea vulcanului care
         după ce a aruncat şuvoaiele de lavă, nu se lasă uşor în adormire şi
         mai aruncă câte un jet de lavă, cenuşă încinsă şi nori, mulţi nori
         groşi  de  fum,  care,  fără  a  fi  asemenea  şuvoaielor,  pot  încă  sădi
         teama, ba chiar aduce moartea celor mai slabi ori fricoşi.
            Într-un demult, de care n-aveau cei dimprejur ştire, când încă
         mai  sălăşluia  copilăria  în  adolescenţa  de  pe  pragul  maturităţii,
         mofturi  dar  mai  ales  o  mândrie  bazată  pe  închipuite  calităţi  şi
         potenţe, fără putinţa de a se împlini asemenea dorinţelor de prin
         mofturi, s-a ales o altă cale. S-a ales, la început, calea care să facă
         privirea mai plăcută, înţelegerea a ceea ce se vroia înţeles chiar
         fiind ceva de neînţeles, necondiţionatul ajutor în ceea ce nu era
         nevoie să aibă ajutor, a orice altceva era înspre folos dorinţelor fără
         limită. S-a ales calea împotriva, încă, propriei familii, a neamului.
                                                                    10.11.12







































         154
   151   152   153   154   155   156   157   158   159   160   161