Page 136 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 136
Daniel-Dumitru Darie
poate să o facă în timpul unui act amoros sau în timpul actului de
uniune cu Divinul (în timpul rugăciunii), actul divind fiind o com-
ponentă masculină.
2
O asemenea stare de extaz trăită, o femeie , bine cunoscută, o
descrie astfel: Ceva insinuant şi dulce... se întreba dacă acest vis
straniu nu era cumva un avertisment: era destul să coboare în sine însă-
şi, să se adâncească în suflet şi certitudinea apărea; nu era sentimentul
unei prezenţe individuale, era un fel de învăluire atât de vagă şi informă
precum o apă călduţă sau o lumină cumva materializată. Mai întâi
simţi ca o uşurare, o senzaţie fugară de lejeritate; apoi, deodată o stare
suavă îi invadă pieptul. Era ca o inundare atât de stăruitoare încât sim-
ţea că inima era gata să se rupă... ochii nu mai priveau nicăieri... a-
tunci bucuria o învălui, simţurile încetară... apoi totul în jurul ei dis-
păru... ce rămăsese era o senzaţie de veselie pe care nu o mai cunoscuse,
o dilatare a dragostei.
Inefabilul o penetra până la identificare. Un sentiment de iubire o
invada în valuri precum o mare care câştigă tot mai mult din ţărm, ne-
mailăsându-i nimic din ea însăşi... ceva în ea se dizolva delicios până
la anihilarea propriei structuri; apoi simţea o protecţie mai puternică de-
cât niciodată, fără putinţa de a i se sustrage; impulsul voinţei divine îi
copleşea voinţa. Ea nu putea decât să-i ofere supunerea şi pasivitatea sa
radioasă. Îi fu dat să cunoască un asemenea deliciu, iar acum teama că
acest deliciu va înceta, o făcea să verse lacrimi fără să vrea. Nu mai ştia
dacă suferea sau era inundată de bucurie.
Ca o notă personală trebuie să recunosc realitatea: mi-a fost dat
să trăiesc, de câteva ori, un astfel de extaz, în urma căruia am trăit
o stare de gratitudine faţă de Dumnezeu pentru că mi-a acordat
privilegiul să cunosc ce înseamnă să exist cu adevărat; extazul meu
a mers până în punctul de a fuziona cu Divinul, am trăit acea
dilatare extremă a iubirii profunde, ca pe un flux delicios care îmi
umplea şi îmi dilata pieptul revărsându-se în valuri de dragoste...
Am trăit acea stare timp de câteva ore şi, din timp în timp, această
stare se reproducea. În aceste momente, ego-ul dispăruse ca şi
când nu ar mai fi fost necesar, dragostea luându-i locul... în
această dragoste nu existau temeri, nici dorinţe, altele decât
uniunea cu Divinul. Această experienţă înaltă mi-a arătat drumul
înţelepciunii şi compasiunii, chiar dacă eu nu sunt mereu înţelept
şi nu trăiesc această iubire, necondiţionată şi fără obiect, zi de zi, în
viaţa de toate zilele.
De fapt, dacă femeile nu s-ar deda la activităţile banale şi inutile
de cele mai multe ori, ar putea atinge rapid şi mai uşor decât băr-
baţii stări importante de elevare spirituală, dar au nevoie de o con-
diţie: aceea de a-şi respecta polaritatea lor feminină şi fără să aplice
2
Therese d’Avila
134

