Page 50 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 50
Daniel-Dumitru Darie
ce merită, nici mai mult nici mai puţin. Chiar dacă această recom-
pensă nu vine imediat, la un moment dat ea tot va veni.
Alte întrebări care se pot pune sunt următoarele: dacă tot Uni-
versul este guvernat de legea cauzalităţii şi deci există o cauză pentru tot
ceea ce se petrece, înseamnă că nu există liberul arbitru? Înseamnă că
toate alegerile umane sunt făcute în mod determinist datorită karmei şi a
cauzelor active din acel moment? Răspunsul la această întrebare este
mai complicat şi necesită explicarea mai multor aspecte. Ceea ce
se poate spune acum este faptul că în Uni-vers într-adevăr totul
este determinist, deci nimic nu este întâmplător, aleator sau haotic
ci totul respectă anumite legi. Pe de altă parte însă, o parte a fiinţei
umane este constituită de spirit sau scânteia divină care exista în
fiecare şi care conferă filiaţia divină. Această scânteie divină sau
spiritul, este dincolo de spaţiu şi de timp şi, de fapt, este dincolo de
orice lege fizică din Creaţie, la fel cum şi Dumnezeu este deasupra
oricărei legi. Dacă spiritul este dincolo de timp, evident că legea
cauzalităţii nu i se mai aplică, fiindcă nu se mai poate vorbi de o
cauză care să fie “anterioară” efectului. De aici rezultă clar că orice
om care devine din ce în ce mai mult una cu spiritul divin din el
va constata totodată şi o mult mai mare stare de libertate şi un li-
ber arbitru din ce în ce mai extins, relativ la karmă. Din acest motiv
chiar gradul suprem de desăvârşire (îndumnezeire) este numit u-
neori ca fiind suprema “eliberare” spirituală. Pe de altă parte, o
persoană care se menţine cu conştiinţa doar la nivelul corpului fi-
zic, în mod cert se va afla aproape complet sub influenţa determi-
nismelor pe care legile Universului i le impun şi astfel liberul său
arbitru va fi aproape inexistent.
***
Aşadar, o relaţie de acest tip, pe latura emoţional-sentimentală,
dezvoltă sentimente multiple, care pot să se identifice cu dragostea
dar pe lângă cele ce pot duce la o asemenea identificare, există al-
tele care o pot scoate de sub această identitate: mila, superiori-
tatea/inferitatea, cu cele ce vin din acestea: minciună, dualitate,
infidelitate reciprocă, chiar dacă nu totdeauna cu manifestare
fizică... Relaţiile karmice pot include, fără a fi obligatorii, şi copii.
Dar apariţia unui copil, în cazul unui bărbat nu este tot una cu a-
pariţia unui copil în cazul unei femei. Pentru o femeie copilul poa-
te fi, şi de multe ori chiar asta este, o binecuvântare, un semn al
protecţiei divine.
Momentul vieţii cerea o intervenţie a divinităţii, cu mai multe
roluri, cel mai importat era acela de protecţie a vieţii, căci la nive-
lul energetic din acel moment, acele cedări şi contrări coborâtoa-
re, mediul negativ, erau factori ce puteau agrava starea fizică. Mo-
tivul venirii pe Pământ a spiritului cerea clar această intervenţie.
48

