Page 61 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 61
Sunt om, vreau să fiu liber...
Doar dispariţia este posibilă peste noapte. Transformarea şi con-
strucţia nu. Transformarea este supusă unor legi, dacă nu intervine
divinitatea, palpabile, vizibile, inerţiale.
Divinitatea acţionează direct mai rar, prin oameni cel mai ade-
sea. Acest din urmă aspect poate cauza însă şi anumite confuzii,
căci oamenii pot veni aproape şi cu lucrarea celeilalte părţi, ce se
arată magnifică, strălucitoare, atrăgătoare, însă pe dinăuntru pu-
tredă. Nu cred că cineva poate să spună că a întâlnit oameni prin
care Dumnezeu să-şi facă simţit ajutorul ca fiind nume sonore, sau
cei alergători după faimă. Dumnezeu se arată prin oameni aleşi
dintre oamenii obişnuiţi, în parte anonimi, simpli în vorbă şi în
fapt, ducători ai vieţii şi nu duşi de valul vieţii, aceia care ţin în frâu
valul şi nu căţăresc pe el ca să fie văzuţi de ceilalţi în vitejia lor.
Lucrătorii întru Dumnezeu ţin valul în spate şi valul le acoperă
strălucirea, dar ei nici nu caută să le fie văzută strălucirea.
Ceilalţi sunt cei care îşi schimbă rânjetul în zîmbet şi apar pe
fieunde le este preaslăvit numele şi prea-slăvită fapta. Harul e dar şi
despre dar alţii vorbesc, nu cei care dăruiesc. Lumea prea pestriţă
este plină de zurgălăi şi lanterne ce atrag ureche şi privirea înspre
ceea ce cred că este de folos omului. Sunt oameni căci spiritul nu
li se ridică la nivelul pe care ei şi-l cred. Acesta este acum şi a fost şi
la vremea punctului în care am ajuns în ceea ce scriu, planul
social...
***
Mai avea omul de învăţat ceva? Cu siguranţă? Mai avea spiritul
de experimentat, de verificat ceva? Răspunsul este acelaşi.
Încotro se îndreptau, atât omul cât şi spiritul?
Am un singur răspuns aici, că place, că nu place, ori că ar con-
veni, ori că nu ar conveni, oricare ar fi acela care vrea să îşi dea cu
părerea: pe drumul destinului, spre împlinirea menirii, spre ulti-
mul episod al vieţii. Episodul în care nu mai există întuneric. Acel
episod care, bulversând, întorcând brazda spre rodnicie, va face
să-şi înduplece capul acei ce cap plecat altora au dorit.
Nu pot să caut minciuni, nici n-aş putea să găsesc una plauzibilă.
În acest punct însă, al scrierii, paşi de făcut mai erau...
***
Se adunaseră destule întâmplări care configuraseră complexi-
tatea vieţii pentru omul real. Se adunaseră trăiri, fapte, realităţi din
lumea materială. Dar corpul energetic adunase o anumită încăr-
cătură. El, corpul energeric, excedând fizicul, era interfaţa ce putea
să apară în ochii celorlalţi căci omul vede ceea ce îi ajunge ca in-
formaţie în minte, oricât s-ar spune, ori s-ar crede, că vede realul,
palpabilul. Raţionalul prelucrează informaţia primită de elementul
receptor, fără a putea evalua corectitudinea informaţiei receptate.
Daca e să fac referire la ochiul uman, este evident că nu poate ni-
59

