Page 48 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 48

Daniel-Dumitru Darie

         au  lăsat  amprente  cu  sensuri,  direcţii,  mărimi  şi  intensităţi  care,
         deşi au avut per total o mare însemnă-tate, pe bucăţi luate, au o în-
         semnătate mai mică în acest moment. A fost necesarul drum de a
         se ajunge într-un anumit punct al vieţii în care să intervină karma.
         Şi chiar şi în după momentul acela, al începerii plăţii karmice s-a
         manifestat încă drumul cu meandre, dar s-au manifestat, din plin
         şi efectele atacului şi ajutorului de dinainte. Corzile erau întinse la
         maxim  şi  puterea  informaţiei,  dată  ori  schimbată,  era  şi  ea  ma-
         ximă, porţile fiind încă deschise.
                                          ***
            Cu acest bagaj, destul de greu, şi la o înălţime spirituală (ener-
         getică) mică, viaţa a intrat într-un alt ciclu din ceea ce se numeşte
         desăvârşire. Au fost faptele cele care se poate spune că au dus la o
         asemenea mică înălţime, dar nu trebuie să fie neglijat şi factorul
         extern deosebit de nefavorabil. O realitate însă poate fi considerată
         şi necesitatea de a se ajunge în acel punct în care plata karmică se
         putea face, căci, independent, spiritele ce trebuiau să-şi primească
         plata se aflau, şi au rămas, pe un nivel scăzut, mult prea scăzut ca,
         după ce datoriile erau plătite să mai poată avea influenţă (cu ex-
         cepţia manifestărilor egotice) asupra celui ce intră, în relaţionarea
         karmică, dator. Repet, necesitatea exista, poate doar momentul ar
         fi fost să fie altul, efectele ieşirii din această relaţie să fi fost altele,
         dar plata, cu sau fără voie, cu sau fără conştientizare, trebuia făcută!
            Stând  sub  semnul  trecuturilor,  prima  mare  datorie  karmică
         (până la acest moment au fost şi altele, dar irelevante) nu se poate
         vorbi de o normalitate a relaţie. Chiar şi în plan uman, real, do-
         rinţa de supunere a unui spirit înalt, ajuns, din necesitate, la che-
         remul unui altul mic, iar ca om dominat de ego, alimentat de pro-
         priile-i rădăcini, era marcată de cedarea unor drepturi elementare,
         drepturi statuate (însă imposibil de verificat) şi de legile omenşti.
         Pe drept vorbind, omeneşte, totul ar fi trebuit să se încheie repede,
         la scurt timp după ce a început. Pe acest plan nu se poate vorbi
         decât de presiunea, la nivel verbal, a apropiaţilor, presiunea fap-
         telor şi întâmplărilor anterioare şi presiunea unei realităţi existente
         în acel moment. Încă existenţa meandrelor era semnul că relaţia
         se afla sub imperiul altor legi decât cele vizibile, palpabile.
                                          ***
            Karma (din sanscrită: - efect, faptă), concept filosofico-religios,
         prin care fiecare acţiune - fizică sau spirituală - are în mod inevita-
         bil o urmare. Aceasta nu se manifestă neapărat în actuala viaţă.
            "Karma" înseamnă acţiune. Pentru a înţelege mai bine concep-
         tul de karmă, Swami Vivekananda, foloseşte exemplul unei pietre
         aruncată în vid (unde forţa gravitaţională a planetelor nu există).
         Orice piatră arunci în acest mediu se va întoarce în cele din urmă
         la tine, cu un moment (masă x viteză) egal cu cel care l-ai folosit
         46
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53