Page 47 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 47
Sunt om, vreau să fiu liber...
ind în totală opoziţie cu ideea de a ataca, de a face rău. Cum şi de
ce se face recrutarea nu este aici momentul de a vorbi).
Înainte de a epuiza ideea trebuie să fac şi alte două precizări:
sexul spiritului întrupat este dat şi de problemele karmice pe care
le mai are de rezolvat. Şi trebuie să le rezolve, având în vedere că
după viaţa ce o duce pe pământ face un salt, iar un salt nu poate fi
făcut dacă în spate duce o greutate mare. Aşadar, spiritele cu dato-
rii karmice pe un anumit segment, se vor întrupa în femei iar cele
pe un alt segment, în bărbaţi. Care sunt acele segmente nu vreau
să fac aici referiri, dar ele sunt uşor de înţeles...
O altă precizare este legată de spiritele ce sunt destinate la a fi
pereche. Ele vin din întâmplare unul în calea celuilalt. Totul se
derulează rapid, pentru că nimic nu le e străin şi nimic nu le este
opus în Ceruri. Datorită predestinării, trăirile lor se amestecă, se
poate spune că există mari segmente existenţiale – cele vegetative,
nu cele raţionale – ce sunt preluate/predate celuilalt. Efectiv viaţa
la nivel vegetativ, a celor doi, este ca una singură, altfel spus dacă
se ajunge să moară unul, moare şi celălalt (dacă divinitatea nu
hotărăşte altfel...)
***
A fost necesar să vorbesc şi despre ideea de destin şi despre spi-
rite, pentru că acest caz intră sub “incidenţa” vieţii unui spirit înalt.
Nu este cazul să spun cât de înalt sau cât de puternic. Cert îmi este
faptul că este acolo unde puţini nu se tem să vorbească despre spi-
ritul persoanei respective şi la fel de cert îmi este că tocmai datprită
acestei caracteristici spirituale, nu este deloc un om comod în a-
propierea “oamenilor mici” ce-i doresc îngenuncherea. Până la ur-
mă o comparaţie pe plan real, prin analogie cu cei care au o va-
loare intelectuală mare, e uşor să se vadă că tocmai cei cu valoare
mică încearcă să le devină superiori social, ca să poată să-i domine.
Nobleţea răscumpărării
Sub efectele atacurilor, cu încăpăţâna-
rea caracteristică de a arăta că nu este
nicicum, cu nimic mai prejos de ceilalţi
ce mereu îi erau daţi ca exemplu, a ur-
mat o perioadă a vieţii cu mari meandre.
N-a fost o perioadă de ridicare, de înălţa-
re, ci mai repede una de coborâre. Prea
multele-i cedări, mai ales pe planul ce-i era reproşat, încercarea de
a rezolva rapid ideea reproşurilor, unele drumuri repetate, dar şi
aspectul divin ce îi permitea o anumită largheţe pentru ca, după o
suficientă coborâre să-i arate că este necesară o mare schimbare,
45

