Page 127 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 127

Sunt om, vreau să fiu liber...

        toate  facultăţile  sublime,  ideale,  luminoase,  perfecte  şi  de  a  le
        hrăni, măcar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu ştiu
        nimic. Dar pentru a excita şi a declanşa tot ceea ce le permite să-şi
        potolească  nevoile  lor  egotice,  aici  sunt  savanţi.  De  aceea  dra-
        gostea  umană  nu  se  exprimă  încă  decât  într-un  fel  animal,  in-
        stinctiv, pasional; e foarte rar să găseşti un element de poezie, de
        miraculos.
          Rolul Ştiinţelor iniţiatice este de a arăta oamenilor cum pot să
        hrănească natura superioară în fiinţele pe care le iubesc. Ceea ce
        vă voi spune va părea chiar bizar, şi mă întreb dacă mă veţi înţe-
        lege. Să presupunem că o femeie îşi ţine iubitul în braţe: evident îi
        spune:  “Dragul  meu  X...”,  pentru  că  trebuie  ca  el  să  audă  pro-
        nunţându-i-se numele, pentru ca personalitatea sa să se poată bu-
        cura gândindu-se: “Ah! Cât mă iubeşte!...“ şi astfel ea trimite toate
        energiile sale în prăpastia personalităţii lui. Dar imaginaţi-vă acum
        că cei doi cunosc natura personalităţii şi individualităţii, sunt in-
        struiţi într-o ştiinţă iniţiatică: când femeia îşi va îmbrăţisa iubitul ea
        va spune: “O, Tată Ceresc! (Shiva, Arhetip masculin etc)” şi iubitul
        său va fi fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care ur-
        că până la Tatăl Ceresc! Şi el, de asemenea, îmbrăţişând-o se adre-
        sează prin intermediul ei "Mamei Divine" (Shakti, Esenta feminina
        etc.), energiile lui se îndreaptă la fel spre Cer.
          În loc să-şi limiteze schimburile în zona egotică, unde nu ştie ni-
        ciodată ce putregaiuri şi fermentaţii se emit sau se absorb, trebuie
        ca bărbatul şi femeia să se lege la sursa care este Divinul, Esenţa
        sau Dumnezeu; trebuie să se lege la această sursă a perfecţiunii şi
        nu la o fiinţă limitată şi imperfectă ca şi cea proprie. Un bărbat care
        spune unei femei: “Dragă, te voi face fericită”, este evident că este un
        om slab, ignorant şi nefericit. Cum o va face fericită? Numai legân-
        du-se şi unul şi altul la Tatăl Ceresc şi la Mama Divină pot absorbi
        forţe  din  aceste  rezervoare  inepuizabile,  pot  absorbi  o  dragoste
        pură, incoruptibilă, şi se vor simţi adăpaţi, luminaţi, reînprospătaţi,
        întineriţi, fericiţi.
          Tot ceea ce face omul trebuie să fie sfânt, pentru a servi o idee
        grandioasă in ceea ce îl priveşte: puteţi să-i spuneţi chiar Împărăţia
        lui Dumnezeu sau Dreptatea Sa în voi.
          Acestea sunt cunoştinţe pe care oamenii nu le posedă. Ei nu
        servesc decât personalitatea lor şi a altora şi cum personalitatea a-
        re rădăcini subterane, ea îi  antrenează spre abis. Dar, e dificil să
        schimbi punctul de vedere al oamenilor. Au obiceiuri vechi pe ca-
        re le repetă fără încetare: ei îşi satisfac fără încetare personalitatea şi
        nu dau nimic individualităţii lor care rămâne înfometată.
          Din păcate, personalitatea care primeşte o cantitate de lucruri
        zilnic deşi poftele-i sunt satisfăcute, nu e niciodată recunoscătoare.
        Dovada: o femeie a dat totul bărbatului pe care-l iubeşte, iar el a
                                                     125
   122   123   124   125   126   127   128   129   130   131   132