Page 90 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 90
Daniel-Dumitru Darie
Vrăjitorul este un colaborator de nădejde, puternic şi instruit în-
spre rău, al lui Satan. Profitând de interesele meschine şi patimile
omeneşti, el trimite energii perverse către victimele indicate de cli-
enţi, transformându-le viaţa într-un coşmar. Astfel, vrăjitorul, prin
biocâmpul şi capacităţile sale mentale, amplifică ideile satanice,
distructive. Cu scopul de a-şi concretiza intenţiile murdare, el se
foloseşte de spiritele negre pentru a-şi satisface clienţii, sau pro-
priile dorinţe. Dar şi forţele Întunericului profită de talentele lui
pentru a-şi împlini planul strategic de distrugere a lumii (suferinţe
din belşug, pentru cât mai multe fiinţe nevinovate).
Practica vrăjitoriei are o mare răspândire în Romania, lucru
trist, recunoscut cu îngrijorare şi de către unii slujitori ai Bisericii.
Părintele exorcist Ilarion Argatu, de la Mănăstirea Cernica (Dumne-
zeu să-l odihnească în pace!) se mira adeseori de amploarea
acestor îndeletniciri blestemate. Sfinţia-sa spunea că la începutul
carierei sale duhovniceşti, prin anii 30, arareori se putea auzi de
asemenea fapte. Astăzi, influenţa vrăjitoriei creşte îngrijorător, mai
ales de când cu libertatea şi democraţia, primite parcă din lingu-
riţă, iar oamenii, ca o consecinţă directă a acestui trist adevăr, de-
vin tot mai mizerabili.
Chiar şi cei care nu cred în vrăji, sau mai ales ei, pot să le cadă
victime. Bravada şi ignoranţa în faţa acestui fenomen pot alimenta
sugestia primită pe cale telepatică - parte componentă a agresiunii
prin vrăjitorie - ca individul să suporte pasiv fluxurile malefice nă-
pustite asupra sa. Dacă omul nu crede în puterea farmecelor, nici
nu intenţionează să lupte împotriva lor. Dacă s-a întâmplat că a
devenit victima acestora, ar putea avea necazuri mari. Urmările
acestor practici necurate pot fi: moartea, mutilarea, accidentele,
distrugerea psihică, ruinarea sănătăţii trupului, pierderea de per-
soane dragi sau a unor bunuri materiale, ruperea relaţiilor inter-
umane ş.a. Dacă populaţia noastră, în ansamblu, ar fi ceva mai spi-
ritualizată, ar trata aceste ocupaţii cu seriozitate, considerându-le
nişte delicte grave. Oare cu ce se deosebeşte un criminal în serie
de o vrăjitoare care provoacă de la distanţă, contra-cost, moartea
multor indivizi?
Ca un simptom alarmant al ipocriziei omenesti, slujitoarele ma-
giei albe se pretind a fi oponentele magiei negre, diavoleşti. Numai
că atâta timp cât şi practicile de magie albă produc dezordini în
vieţile victimelor, după bunul plac al celor ce plătesc bine (legând
şi dezlegând cununiile, distrugând familii, aducând fete nevinova-
te în paturile celor bogaţi sau a ţiganilor care astfel se răzbună pe
ceilalţi pentru neputinţele lor, ajutând infractorii să câstige bani cu
nemiluita etc), atunci care mai este diferenţa? Nici o vrăjitoare nu
ţine cont de Binele şi Înţelepciunea Divină.
88

