Page 110 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 110
Daniel-Dumitru Darie
Libertatea prin iubire
Oamenii s-au născut ştiind ce în-
seamnnă “a iubi”. Este un “dar” ce i-a
fost dat omului încă de la început.
Odată însă ce sufletele au îmbrăcat
forma umană, a apărut condiţiona-
rea care a limitat credinţa, firească,
în iubire. A fost ştearsă şi înlocuită cu
alceva, cu alte credinţe despre lume şi viaţă. S-a învăţat că acţiu-
nile declanşează anumite reacţii. S-a învăţat că oamenii sunt buni
sau răi. S-a învăţat ce este bine să se facă şi ce nu. Acesta a devenit
punctul de referinţă, omul îndepărtându-se astfel de ceea ce ne
este înnăscut. Odată cu trecerea timpului şi cu acumularea de ex-
perienţe, se crede, de către unii, că nici nu se mai poate spera regă-
sirea acelui “dar”. Şi totuşi, în adâncul sufletului se ştie că o astfel
de iubire există. Omului i s-a insuflat ideea că este o fantezie… că
se tânjeşte după ceva inexistent, pe care, cu cât omul a fost mai
slab cu atât mai mult a crezut-o. Însă nu este nimic adevărat! Su-
fletul tânjeşte după acel “ceva” pe care-l cunoaşte dintotdeauna!
Oamenii tind să ceară altora ceea ce lor înşişi le este greu să dăru-
iască. Se aşteaptă şi se cere altcuiva ceea ce propriei persoane este
greu să se dăruiască… Iubire, iubire fără condiţii! Dacă se aşteptă ca
altcineva să facă în aşa fel încât cel care aşteaptă să se simtă iubit,
dorit, să-l facă să se simtă în siguranţă, ar fi timpul să se înţeleagă ce
se întâmplă de fapt. În primul rand, ar trebui să simtă toate aceste
sentimente faţă de propria persoană, apoi să se ceară altcuiva să le
ofere. Dacă omul însuşi nu-şi poate oferi o astfel de iubire, atunci
care este punctul de referinţă la care raportează iubirea care i-ar
împlini viaţa? Cum să ştie ce caută, ce aşteaptă de la celălalt?…
Pentru a sti că există o astfel de iubire, ar fi trebuit să se citească
undeva despre ea, să se vadă un film, sau, undeva, cineva… să fi a-
rătat faţete ale ei. Lucrurile nu stau însă aşa. Oricâte filme sau ori-
câte cărţi s-ar citi, ele intră în categoria a ceea ce s-a învăţat a fi nu-
mite, fantezii, şi aşa stând lucrurile despre iubire vorbeşte oricine,
o clamează şi declară în mod automat, când de fapt n-are habar de
ea, însă este ceea ce sufletul îi cere cu insistenţă. De aici riscul ca
cei ce sunt adepţii umanizatei iubiri să înainteze cu paşi repezi spre
a o oferi!
Oamenii au învăţat iubirea, o iubirea condiţionată, de la alţi oa-
meni a căror iubire a fost compromisă de către propria lor vină şi
frică. Ei au fost modele. Nimeni nu trebuie să se ruşineze de acest
lucru, ci numai să fie conştient de el. Încă din fragedă pruncie, o-
108

