Page 35 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 35
Sunt om, vreau să fiu liber...
gherite, tubul prin care se poate extrage orice tip de energie din
victimă. Tot acest proces este însoţit de transmiterea de forme de
gând şi energie negativă - şi fără doar sau poate este negativă căci
orice este împotriva drumului divin este negativ. Trimiterea de
forme de gând este proprie atacatorului, căci de toate celelalte, ca
fapt poate fi responsabilă şi persoanele care au “închiriat” armele
ascunse.
Prin acest pas calea împlinirii scopului propus – dar şi a păca-
tului dus la extrem – este în totalitate deschisă. Începe furtul sufle-
tului, golirea de informaţia pusă în el la coborârea sa în trupul ce
trebuia să se nască şi, pentru siguranţa duratei existenţei relaţiei,
înlocuirea părţii furate cu altceva, acel surogat, care să acţioneze
ca un liant pentru relaţie, pentru moment dar şi pentru viitor. E-
vident, liantul, bine tapetat cu informaţie, nu putea fi decât un
liant cu suport unic, adică suportul reprezentat de atacatori.
Efectele au început să apară, mult mai puţin vizibilă datorită ce-
luilalt rezervor energetic, Kundalini, ce, asemeni unui atom exci-
tat, genera o energie de înlocuire a celei ce era mutată altundeva,
acolo unde era dorită. Ceea ce nu se putea ascunde era dependen-
ţa. Ea însă era invizibilă, invizibilitate creată de ideea de “om îndră-
gostit”.
Amprenta faptului, trebuia eliminată pentru că e una dintre cele
care, “netratată” lasă de izbelişte misiunea personală care, deşi se
îndeplineşte parţial, într-un fel sau altul, lasă spiritul datori altor re-
veniri, încărcat şi cu datorii sau îndatorări legate de karmă. Elimi-
narea ei, de la sine, rareori este posibilă, însă este foarte întâlnită
“întâmplarea”, venită la un moment dat, prin care se identifică
această existenţă a problemei produsă de o minte tulburată.
Şi chiar dacă îngerul păzitor este făcut să privească prin alte părţi
sau întemniţat pe cine ştie unde, Acel care ne are în grijă pe toţi îşi
face simţită prezenţa printr-un alt înger ce, temporar, vine şi îl în-
locuieşte pe cel furat. Acela este momentul în care victima, deşi cu
un suflet amputat, revine la simţuri realiste, momentul în care
adevăruri încep să fie relevate de realitatea ce nu mai poate fi far-
dată sau ascunsă. Atacatorul are însă grijă de a nu fi luat prin sur-
prindere şi ştiind că totuşi poate fi demascat, apelează la o formă
de sclavizare evidentă: legarea drumurilor, a minţilor şi a altor
simţuri, în special a văzului victimei. Atacurile, dacă sunt puternice
lasă urme pe totdeauna, doar eventuala anihilare a ata-curilor eli-
mină efectele. Chiar dacă, peste ani, este mai greu de anihilat tot
ce lasă ca efect aceste mârşave atacuri, niciodată nu este prea târ-
ziu pentru această necesară eliminare.
Totuşi, vorba populară este o mare realitate, în cazul în care su-
fletul atacat, persoana în sine, are legătura ei, specială şi misiunea
ei, la fel de specială, în această viaţă... Dumnezeu însă nu doarme!
33

