Page 142 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 142

Daniel-Dumitru Darie

         besc aici, este atât de mult distanţată de adevărata ei identitate, în-
         cât mai spun o dată, accetuând, este rară dragostea autentică.
            Cine se lasă atras de dragostea pe bani, acela îşi aprinde singur
         focul remuşcărillor eterne. Aşa cum banii se devaloriează, tot aşa
         dragostea  îşi  arată  adevăratul  preţ.  De  cele  mai  multe  ori  omul
         rămâne dezamăgit de dragostea sinceră ce este pregătit să o dea
         cuiva, deoarece acel cineva refuză să o primească şi să o sădească
         alături de căldura dragostei sale. Această dezamăgire nu trebuie de-
         cât să-l facă şi mai puternic, şi mai pregătit să ofere atenţie celor-
         lalţi. Acea dragoste cumpărată, de fapt nu se cheamă dragoste, ci
         viciu, dorinţa de a avea un nume, de a poseda ceva, de a avea pu-
         tere şi de a fi privit în alt mod decât a fost până în momentul achi-
         ziţiei. Se prea poate, ca nefiind atent la ceea ce îşi doreşte, omul să
         vrea ceva ce este, de fapt altceva. Ceva ce poate printr-o compa-
         raţie se înţelege mai bine: dragostea e ca un umeraş. Pe el încap
         doar două lucruri diferite: sacoul şi pantalonii, lucruri ce se com-
         pletează una pe cealaltă şi care una fără cealaltă nu au valoare au-
         tentică, una fără cealaltă reprezintă jumătate de măsură, o perver-
         tire.
            Dragostea se poate până la urmă cumpăra cu bani?
            Voi ce dragoste sunteţi dispuşi să daţi şi să primiţi?
                                                                    10.11.12

































         140
   137   138   139   140   141   142   143   144   145   146   147