Page 48 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 48
Daniel-Dumitru Darie
au lăsat amprente cu sensuri, direcţii, mărimi şi intensităţi care,
deşi au avut per total o mare însemnă-tate, pe bucăţi luate, au o în-
semnătate mai mică în acest moment. A fost necesarul drum de a
se ajunge într-un anumit punct al vieţii în care să intervină karma.
Şi chiar şi în după momentul acela, al începerii plăţii karmice s-a
manifestat încă drumul cu meandre, dar s-au manifestat, din plin
şi efectele atacului şi ajutorului de dinainte. Corzile erau întinse la
maxim şi puterea informaţiei, dată ori schimbată, era şi ea ma-
ximă, porţile fiind încă deschise.
***
Cu acest bagaj, destul de greu, şi la o înălţime spirituală (ener-
getică) mică, viaţa a intrat într-un alt ciclu din ceea ce se numeşte
desăvârşire. Au fost faptele cele care se poate spune că au dus la o
asemenea mică înălţime, dar nu trebuie să fie neglijat şi factorul
extern deosebit de nefavorabil. O realitate însă poate fi considerată
şi necesitatea de a se ajunge în acel punct în care plata karmică se
putea face, căci, independent, spiritele ce trebuiau să-şi primească
plata se aflau, şi au rămas, pe un nivel scăzut, mult prea scăzut ca,
după ce datoriile erau plătite să mai poată avea influenţă (cu ex-
cepţia manifestărilor egotice) asupra celui ce intră, în relaţionarea
karmică, dator. Repet, necesitatea exista, poate doar momentul ar
fi fost să fie altul, efectele ieşirii din această relaţie să fi fost altele,
dar plata, cu sau fără voie, cu sau fără conştientizare, trebuia făcută!
Stând sub semnul trecuturilor, prima mare datorie karmică
(până la acest moment au fost şi altele, dar irelevante) nu se poate
vorbi de o normalitate a relaţie. Chiar şi în plan uman, real, do-
rinţa de supunere a unui spirit înalt, ajuns, din necesitate, la che-
remul unui altul mic, iar ca om dominat de ego, alimentat de pro-
priile-i rădăcini, era marcată de cedarea unor drepturi elementare,
drepturi statuate (însă imposibil de verificat) şi de legile omenşti.
Pe drept vorbind, omeneşte, totul ar fi trebuit să se încheie repede,
la scurt timp după ce a început. Pe acest plan nu se poate vorbi
decât de presiunea, la nivel verbal, a apropiaţilor, presiunea fap-
telor şi întâmplărilor anterioare şi presiunea unei realităţi existente
în acel moment. Încă existenţa meandrelor era semnul că relaţia
se afla sub imperiul altor legi decât cele vizibile, palpabile.
***
Karma (din sanscrită: - efect, faptă), concept filosofico-religios,
prin care fiecare acţiune - fizică sau spirituală - are în mod inevita-
bil o urmare. Aceasta nu se manifestă neapărat în actuala viaţă.
"Karma" înseamnă acţiune. Pentru a înţelege mai bine concep-
tul de karmă, Swami Vivekananda, foloseşte exemplul unei pietre
aruncată în vid (unde forţa gravitaţională a planetelor nu există).
Orice piatră arunci în acest mediu se va întoarce în cele din urmă
la tine, cu un moment (masă x viteză) egal cu cel care l-ai folosit
46

