Page 14 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 14
Daniel-Dumitru Darie
Prin iubire împotriva fricii
Provocat fiind de o discuţie, dintr-o
dată mi-a venit un gând pe care nu l-am
mai avut şi cred că puţini, mult prea
puţini s-au gândit vreodată la acest lucru:
pe un nivel sau altul suntem cu toţii mae-
ştri. Suntem maeştri, da, pentru că avem
puterea de a crea propriile vieţi şi de a ne
conduce aşa cum dorim. La fel cum şi civilizaţiile şi religiile lumii
şi-au creat mitologii incredibile, noi ne creăm propriile noastre mi-
tologii, populate cu eroi pozitivi şi negativi, cu îngeri şi demoni, cu
regi şi cerşetori; creăm în mintea noastră o întreagă lume, inclusiv
diferite personalităţi ale noastre, după care ne folosim de o ima-
gine sau alta, în funcţie de circumstanţele vieţii. Devenim astfel a-
devăraţi scriitori dar şi actori, mai mult dramatici, proiectând în
exterior diferite imagini proprii şi controlând cine şi ce dorim să
fim. Atunci când întâlnim alte persoane, le clasificăm imediat, atri-
buindu-le un rol sau altul în viaţa noastră, creând astfel o imagine
a lor, în funcţie de rolul pe care li-l atribuim. Iar acest proces se re-
petă cu absolut toate persoanele din jurul nostru.
Noi avem puterea de a crea. Această putere este atât de mare,
încât tot, absolut tot ceea ce credem se transformă pentru noi în
realitate. Ne creăm pe noi înşine şi devenim cei care credem că
suntem. Suntem ceea ce suntem pentru că asta credem noi despre noi
înşine. Întreaga noastră realitate este în întregime creată de noi.
Aceeaşi putere o au însă şi ceilalţi oameni. Singura diferenţă dintre
noi şi o altă persoană constă în felul în care folosim această putere,
în destinaţia pe care o dăm puterii noastre creatoare. Chiar dacă
semănăm cu unii sau cu alţii, pâna la limita completului, nu există
totuşi nimeni în întreaga lume care să îşi trăiască viaţa exact la fel
ca noi, suntem unici.
În acest fel jucăm de-a lungul întregii vieţi un anumit rol, pe ca-
re am ajuns să-l jucăm atât de bine încât am devenit maeştrii pro-
priilor noastre realităţi. Ajungem astfel să ne controlăm personali-
tatea, convingerile, fiecare acţiune, fiecare reacţie a noastră. După
ce am practicat ani de zile, am ajuns maeştrii propriei noastre
lumi, subiective, a propriei noastre realităţi. Dacă vom ajunge să
înţelegem că fiecare om este propriul său maestru, se va înţelege şi
tipul de control pe care fiecare îl exercită personal.
Toată drama noastră existenţială, toate suferinţele noastre, se în-
vaţă prin practică. Noi facem un legământ cu noi înşine şi conti-
12

