Page 166 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 166

Daniel-Dumitru Darie

            Prima ţintă a acestor imagini este copilul căci libertatea trebuie
         sufocată încă din leagăn. Acesta trebuie să devină un idiot, să i se
         înăbuşe orice formă de reflexie şi de critică, dar şi să fie soldat per-
         fect al armatei de înăbuşire a altora, începând chiar cu proprii pă-
         rinţi. Toate acestea se fac, desigur, cu complicitatea deconcertantă
         a propriilor părinţi care nu pot opune vreo rezistenţă forţei cumu-
         late de lovire a tuturor mijloacelor moderne de comunicare. Sub
         imboldul ideii devenite false acum, aceea că jocul dezvoltă aptitu-
         dinile,  cumpără  chiar  ei  înşişi  toate  mărfurile  necesare  arervirii
         propriilor copii. Astfel ei abdică din rolul de educatori ai propriilor
         copii, livrându-i pe aceştia sistemului de abrutizare şi mediocritate.
            Sunt  fabricate  imagini  pentru  toate  vârstele  şi  pentru  toate
         categoriile sociale. Iar sclavii moderni confundă aceste imagini cu
         cultura, chiar şi cu arta. Dar pe primul plan rămâm mărfurile şi,
         pentru a epuiza stocurile de marfă se face apel la instincte, chiar şi
         la cele mai josnice. Femeia este cea care, odată în plus, plăteşte cel
         mai scump preţ, fiind de două ori sclavă în această societate de
         consum. Ea este redusă la condiţia de simplu obiecte de consum,
         de piesă de schimb.
            Imaginea  este  întotdeauna  forma  de  comunicare  cea  mai
         simplă şi cea mai eficace... Cu ajutorul ei se construiesc modele, se
         abrutizează şi se mint masele, li se creează frustrări. Ideologia de
         piaţă  se  difuzează  prin  intermediul  imaginilor,  căci  se  urmăreşte
         mereu aceeaşi idee: să se vândă. Şi se face totul pentru a vinde
         modele de viaţă sau de produse, comportamente sau mărfuri... nu
         are importanţă ce, important este să se vândă.
            Spectacolele sunt făcute pentru ca oamenii sărmani să se dis-
         treze. Să se distreze doar, nicicum să aibă trăiri care să le trezească
         conştiinţele. Pe primul plan sunt spectacolele de divertisment – ar-
         hiprezente la TV – specatacole la care indivizii, sărmani, se distrea-
         ză, dar acest divertisment serveşte doar pentru a distrage atenţia
         de la adevăratul rău care îl striveşte. Aceşti sclavi şi-au lăsat viaţa pe
         mâna altora pentru a face ceea ce vor cu ea şi se prefac chiar că
         sunt mândri de acest lucru. Încearcă în van să-şi arate satisfacţia,
         căci nu pot păcăli pe nimeni. Nu reuşesc, la nivelul conştiinţei, să
         se  păcălească  nici  chiar  pe  ei  înşişi  când  îşi  privesc  reflexia  de
         gheaţă în oglindă. Astfel ei îşi pierd timpul privind la acei imbecili
         care încearcă să-i facă să râdă, să cânte, să viseze sau să plângă.
            Prin canalele de sport individul este dresat să simtă succesul şi
         eşecul, forţele şi victoriile pe care nu le-au manifestat niciodată pe
         viu, în viaţa de zi cu zi. Ei trăiesc prin procură, prin împrumut, o a
         doua viaţă, de mâna a doua, în faţa televizorului. Odinioară împă-
         raţii Romei antice cumpărau bunăvoinţa poporului cu pâine şi cu
         circ. Acum tăcerea noilor sclavi este cumpărată cu divertisment şi
         consum de nimic, de vid.
         164
   161   162   163   164   165   166   167   168   169   170   171