Page 96 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 96

Daniel-Dumitru Darie


                                                  Taine noi

                                                  Sforţări noi, forţări noi

                                     Nu ştiu care om căruia i s-a dat să poa-
                                  tă să vadă formele şi culorile şi-ar dori şi
                                  s-ar lăsa, nepăsător, orbit sau chiar măcar
                                  să renunţe la culori. Nu ştiu care om că-
                                  ruia o s-a dat să audă ar renunţa, fără să-i
                                  pese la acest dat şi să vrea doar să simtă
                                  vibraţiile  ce  vin  de  pretutindeni  dar  de
         fapt de nici unde. Atunci de ce oare eu să vreau să rămân orb, surd
         şi mut de vreme ce lângă mine, din întâmplarea pe care numai Ce-
         rurile o pot face reală, a ajuns frumuseţea plină de culoare, armo-
         nia splendorii divine, din necesitatea adevărului şi a căutării dru-
         mului de dintotdeauna şi părăsit, cu proprie faptă dar fără de pro-
         prie voinţă, cândva? Şi cum să-mi permit riscul tăcerii când dintot-
         deauna e timpul să treacă şi pentru mine în acelaşi totdeauna?
            A cunoaşte faptele e un mare avantaj şi nicidecum un dezavan-
         taj, aşa cum spun unii, învăţaţi să judece, căci acolo se opreşte ve-
         derea lor şi puterea de penetrare. Temere mare pentru cei care
         cred că pot rezolva ceva spunând “să nu mai faci niciodată asta”
         sau “nu e bine să te bagi în asta”. Ei vor să elimine efectul, şi nu ca-
         uzele, fără să vrea să ştie dacă aceste cauze sunt dictate de cel ce
         primeşte sfaturi, de destin, deci de Divinitate sau de absurdele ata-
         curi. O vorbă e uşor de aruncat, dar se ştie cât e de greu de a-i eli-
         mina efectele? De fapt şi cei care nu precupeţesc nimic, nici măcar
         sufletul lor şi pe al urmaşilor lor, folosesc aceeaşi “conştientizare” a
         faptelor, aceleaşi sfaturi, spre a da contur vinovăţiei celui nevino-
         vat şi de a arăta că ei sunt nevinovaţi. Să poată oare să se ascundă
         aşa uşor sau sunt conştienţi că şu umbele lasă urme, încercând să
         îndepărteze pe cei care nu renunţă să vadă?
            Taine noi este o continuare la Taine vechi. Chiar începutul a-
         cestora este întrepătruns, ca timp de desfăşurare cu timpul acelora,
         completându-le şi dându-le înţeles, căutând cauzele şi cauzatorii
         ce au rămas aproape, prea aproape ca să se elimine efectele sau să
         apară altele noi, cu urmări asemănătoare celor vechi. Din cunoaş-
         terea faptelor este mai
                                          * * *
            Aproape, foarte aproape de adevăr. Dar la fel de aproape şi de
         epicentrul unora dintre cutremurele vechi. Cu aceste două tipuri
         de idei, care ele în sine pot fi titluri, a început timpul de la care am
         devenit şi eu părtaş la toate cele ce au urmat şi încă sunt în des-
         făşurare. Al doilea tip este o concluzie, pentru mine acum foarte

             94
   91   92   93   94   95   96   97   98   99   100   101