Page 63 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 63
Sunt om, vreau să fiu liber...
Venea în tot timpul şi acele cuştii ce ţineau într-o închisoare şi
strânsoare omul şi prin ţinerea în prizonierat a spiritului. S-ar pu-
tea spune că începuseră să se mişte pământurile puse artificial sub
tălpile goale şi obosite de mers fără odihnă.
***
Episoadele ce s-au sfârşit în momentul în care karmele, proble-
mele trecuturilor, s-au anulat, puteau să nu fie traumatizante...
Nimic n-ar fi putut să le anuleze, însă nici una dintre ele, de fapt tot
ceea ce s-a întâmplat până în acest moment ar fi fost plasat sub
eticheta de “poveste a altora”. Trăind între oameni, nimeni nu se
poate feri de obiceiurile şi năravurile acestora. Conştiinţele au
evoluat, dar nimeni nu poate să facă afirmaţia că această evoluţie
a avut loc în sensul de a nu se mai face rău altora. Afirmaţii de
genul “toate atacurile sunt efectul karmei”, nu poate fi deloc sus-
ţinută. A spune că acum nu mai există nebuni, oameni răi sau că
dacă există aceştia sunt doar efectele karmei este de-a dreptul hi-
lar. Totdeauna –şi legea este valabilă şi în Cer şi pe Pământ– sărăcia
a incitat dorinţa de a domina pe cel care are mai mult; pe Pământ
şi bogăţia materială şi bogăţia spirituală au fost mereu vânate. În
Cer de n-ar fi existat această tendinţă, nu ar fi existat suita de îngeri
decăzuţi.
Dacă destinul nu ar fi fost prins în strânsoarea părţii nevăzute a
gheţarilor ce doar îşi arătau vârfurile în lumină, cele întâmplate nu
lăsau amprente pe suflet. Dacă gheţarii s-ar fi topit, încă n-ar fi fost
la fel ca fără ei, dar tot altfel, mai bine ar fi fost. Dar gheţarii au exis-
tat. Oamenii au făcut şi fapte, au spus şi vorbe, au avut gânduri as-
cunse. Şi 20 de ani de destin au fost furaţi.
S-a ajuns în punct critic. Ceea ce se proiecta din structura spiri-
tuală avea, pe lângă lumina ce nu putuse fi anulată, o mare parte
ce se întunecase. Spiritul nu de mai putea lăsa sufocat. Se revol-
tase şi încerca să arate fizicului material necesitatea schimbării; se
străduia să-i arate realul drum, ştiind că el, realul, fizicul nu are
puterea şi posibilitatea de a fi schimbat din forma sau starea mo-
mentului actual, într-o altă formă sau stare la momentul următor.
Cei care sunt binevoitori reali nu stau niciodată în apropierea
celor cărora le-a făcut bine. Cei care se cred ei binevoitori nu vor
pleca niciodată, ba, mai mult aşteaptă şi răsplata pentru binele pe
care l-au făcut. Ei cred cu tărie că ceea ce au făcut ei este binele
absolut, că nimic altceva nu ar fi fost bine, că doar ei sunt cei care
pot să facă bine. Ei fac legea, ei o aplică.
Judecând faptele s-au pus să-l condamne pe om, s-au pus să-l
eticheteze pe om. Şi cum nu au vrut să facă distincţia necesară, nu
s-au lăsat mai prejos de fapte ale trecutului, crezând ei că, prin alte
ajutoare neştiute, pot proteja şi mai mult. De ce să lase libertatea
formei pure umane să se dezvolte şi să-i aibă libertatea de a alege?
61

