Page 136 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 136

Daniel-Dumitru Darie

         poate să o facă în timpul unui act amoros sau în timpul actului de
         uniune cu Divinul (în timpul rugăciunii), actul divind fiind o com-
         ponentă masculină.
                                                      2
            O asemenea stare de extaz trăită, o femeie  , bine cunoscută, o
         descrie  astfel:  Ceva  insinuant  şi  dulce...  se  întreba  dacă  acest  vis
         straniu nu era cumva un avertisment: era destul să coboare în sine însă-
         şi, să se adâncească în suflet şi certitudinea apărea; nu era sentimentul
         unei prezenţe individuale, era un fel de învăluire atât de vagă şi informă
         precum  o  apă  călduţă  sau  o  lumină  cumva  materializată.  Mai  întâi
         simţi ca o uşurare, o senzaţie fugară de lejeritate; apoi, deodată o stare
         suavă îi invadă pieptul. Era ca o inundare atât de stăruitoare încât sim-
         ţea că inima era gata să se rupă... ochii nu mai priveau nicăieri... a-
         tunci bucuria o învălui, simţurile încetară... apoi totul în jurul ei dis-
         păru... ce rămăsese era o senzaţie de veselie pe care nu o mai cunoscuse,
         o dilatare a dragostei.
            Inefabilul o penetra până la identificare. Un sentiment de iubire o
         invada în valuri precum o mare care câştigă tot mai mult din ţărm, ne-
         mailăsându-i nimic din ea însăşi... ceva în ea se dizolva delicios până
         la anihilarea propriei structuri; apoi simţea o protecţie mai puternică de-
         cât niciodată, fără putinţa de a i se sustrage; impulsul voinţei divine îi
         copleşea voinţa. Ea nu putea decât să-i ofere supunerea şi pasivitatea sa
         radioasă. Îi fu dat să cunoască un asemenea deliciu, iar acum teama că
         acest deliciu va înceta, o făcea să verse lacrimi fără să vrea. Nu mai ştia
         dacă suferea sau era inundată de bucurie.
            Ca o notă personală trebuie să recunosc realitatea: mi-a fost dat
         să trăiesc, de câteva ori, un astfel de extaz, în urma căruia am trăit
         o stare de gratitudine faţă de Dumnezeu pentru că mi-a acordat
         privilegiul să cunosc ce înseamnă să exist cu adevărat; extazul meu
         a  mers  până  în  punctul  de  a  fuziona  cu  Divinul,  am  trăit  acea
         dilatare extremă a iubirii profunde, ca pe un flux delicios care îmi
         umplea şi îmi dilata pieptul revărsându-se în valuri de dragoste...
         Am trăit acea stare timp de câteva ore şi, din timp în timp, această
         stare  se  reproducea.  În  aceste  momente,  ego-ul  dispăruse  ca  şi
         când  nu  ar  mai  fi  fost  necesar,  dragostea  luându-i  locul...  în
         această  dragoste  nu  existau  temeri,  nici  dorinţe,  altele  decât
         uniunea cu Divinul. Această experienţă înaltă mi-a arătat drumul
         înţelepciunii şi compasiunii, chiar dacă eu nu sunt mereu înţelept
         şi nu trăiesc această iubire, necondiţionată şi fără obiect, zi de zi, în
         viaţa de toate zilele.
            De fapt, dacă femeile nu s-ar deda la activităţile banale şi inutile
         de cele mai multe ori, ar putea atinge rapid şi mai uşor decât băr-
         baţii stări importante de elevare spirituală, dar au nevoie de o con-
         diţie: aceea de a-şi respecta polaritatea lor feminină şi fără să aplice

         2
          Therese d’Avila
         134
   131   132   133   134   135   136   137   138   139   140   141