Page 109 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 109

Sunt om, vreau să fiu liber...

              Şi totuşi sufletul, lovit, parţial furat, îşi manifestă adevărul. O-
           mul, în afara stărilor de criză, dezvoltă o atitudine duplicitară, tră-
           ind sincer ceea ce îi este dat, însă minţind pe agresor, pe cel care
           controlează şi monitorizează. Se comunică locaţii diferite, fapte di-
           ferite, motive diferite, se inventează o poveste care place agreso-
           rului  pentru  a-i  adormi  vigilenţa.  Pentru  că  altfel  de  ar  fi,  in-
           conştientul ştie la ce se poate aştepta. Copilul care face altfel decât
           vor părinţii, de frică, minte. Îi e frică de a fi certat, de a fi pedepsit
           fizic. Şi omul matur face la fel, sufletul fiind cel care guvernează şi
           dictează  această  alterare  a  comportamentului,  din  instinct  de
           apărare, chiar dacă ştie că bătaia nu mai este posibilă (uneori însă
           există), dar alte pedepse fiind şi mai dureroase.
              Şi oare cine vrea să stea o clipă să se gândească la faptul că totul
           se întâmplă doar pentru că orice om vrea să trăiască în libertatea
           pe care nici Dumnezeu nu vrea să i-o îngrădească ci doar unii oa-
           meni care se cred mai presus de Dumnezeu, motivându-şi com-
           portamentele prin faptul că ei deţin Marele Adevăr prin însăşi fap-
           tul că există sau prin faptul că sunt ascendenţi ai victimei?
                                            * * *
              Dreptul de a alege e al oamenilor. Justiţia Divină dă acest drept,
           dar nu disculpă. Vor trece ani, taine noi vor deveni taine vechi;
           poate şapte ani, poate mai mulţi, poate mai puţini. Aduce se va
           simţi şi resimţi totul. Atunci se vor căuta cu adevărat soluţiile. Dar
           atunci, în târziul anilor trecuţi, se va realiza că procesul acum deja
           este judecat şi nu există nici o cale excepţională: nici Contestaţia în
           anulare,  nici  Revizuirea.  Şi  nici  premierea  pentru  alegerea  unei
           pedepse mai mari. Cerurile dau omului, după ce judecata se face,
           libertatea de a face, din cele ce nu îl aduc iarăşi la judecată, orice.
           Peste ani, o altă carte, cu alte taine vechi, se va scrie. Atunci ştiu că
           voi  scrie  şi  despre  un  final  fericit.  Până  atunci  însă  cuazele  vor
           produce efectele neştiute omului. Şi nu doar lui, şi celor de după
           el. Nedrept se poate spune, despre Justiţia Divină. Nedrept, da, dar
           doar du-pă înţelesurile omului de aici, de acum...

















                                                                       107
   104   105   106   107   108   109   110   111   112   113   114