Page 159 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 159
Sunt om, vreau să fiu liber...
Încerc şi eu, ca şi alţii, să arăt faptele şi lucrurile aşa cum sunt
ele reale în această realitate năucitoare, altfel decât sunt prezenta-
te, tot timpul, de către cei ce au ajuns să deţină puterea politică,
mânaţi de la spate de cei care deţin adevărata putere. Chiar dacă
mă înscriu în cei ce declanşează cea mai subversivă, autentică, for-
mă de luptă şi nesupunere, prefer să nu fiu unul dintre cei mulţi ce
tac şi se supun. Şi cu asta îmi mai asum şi riscul, cu tot anonimatul
şi neînsemnătatea mea, ca cineva să vrea să mă reducă la tăcere.
Doar adevărul spus şi mărturisit este cu adevărat revoluţionar.
Guy Debord în La societe du Spectacle spunea că „urbanismul
este acea formă de luare în posesie, a mediului natural şi uman de către
capitalismul care, dezvoltîndu-se logic în dominaţie absolută, poate şi are
dreptul să refacă în totalitate spaţiul, amenajându-l ca pe propriul de-
1
cor” . Azi, pe măsură sclavii ce-şi construiesc propria lume, prin e-
fortul muncii, deja alienate, decorul noii lumi devine închisoare în
care aceştia, şi urmaşii lor, vor trebui să-şi trăiască aşa-zisa viaţă, de
fapt sclavia. Această lume este o lume sordidă, nu are gust, nu are
miros, dar poartă în ea toată mizeria modului de producţie domi-
nant. Decorul e mereu în schimbare, în construcţie, însăşi cons-
trucţia fiind fără de sfârşit, totul fiind instabil. Reflecţia permanentă
a acestui decor, al acestui spaţiu ce înconjoară umanitatea îşi
găseşte justificarea într-o amnezie generalizată şi în insecuritatea
pe care trebuie să o simtă cei ce trăiesc în ea. Trebuie mereu refă-
cut totul în aşa fel încât reflecte perfect imaginea sistemului. Şi
astfel lumea devine din ce în ce mai zgomotoasă, mai murdară, fă-
ră linişte, precum o uzină.
Această uzină este dezvoltată pe mai multe proprietăţi spaţiale,
locative, care totdeauna sunt fărămiţate. Fiecare fărâmă a acestui
spaţiu aparţine cuiva, statului sau unei persoane private. Aparte-
nenţa exclusivă a pământului este materializată prin omniprezenţa
zidurilor, gardurilor, porţilor, barierelor, frontierelor sau însemne-
lor de demarcaţie. Acestea sunt urmele unui jaf social realizat prin
această separaţie care invadează totul. Însă, în paralel, apar uni-
ficări de spaţii conforme interesului culturii de piaţă, interes ce re-
prezintă marele obiectiv al acestei tot mai triste epoci. Căci ceea ce
este necesar marii construcţii este tocmai existenţa unor mari au-
tostrăzi, optimizate la extrem, care să faciliteze transportul măr-
furilor. Pentru construcţia acestora, cu scop clar şi precis, orice
obstacol, uman sau natural, trebuie înlăturat, eliminat, distrus...
1 L’urbanisme est cette prise de possession de l’environnement naturel et hu-
main par le capitalisme qui, se developpant logiquement en domination abso-
lue, peut et droit maintenant refaire la totalite de l’espace comme son propre
decor.
157

