Page 71 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 71
Sunt om, vreau să fiu liber...
Când am pus acea întrebare despre Iisus şi Maria Magdalena,
nu am stat să gândesc ce poate însemna, dacă este sau nu relevan-
tă pentru discuţie. Acea întrebare mi-a venit să o pun, am pus-o...
Oare întâmplător?
Risc să fiu judecat, să fiu etichetat. Însă prefer să nu fac pact cu
ceea ce ar fi absurd, în condiţiile în care militez totdeauna pentru
adevăr. Vorbesc spontan, nu stau să mă întreb dacă e bine sau nu
să spun ceva, las părerii de moment dreptul de a se afirma. E
modul în care primesc informaţia, spontan, fără pregătiri, fără me-
ditaţii sau concentrări. Am învăţat să nu o mai contest căci n-ai
cum să ajungi la contestare când, repetându-se, s-a confirmat.
***
Tremură omul în faţa schimbării ce nu-i este înţeleasă, o trans-
formare ce ţine de legi depărtate cu mult de ceea ce îi este cunos-
cut. Omul are felul lui de a nu ceda divinităţii aşa cum cedează,
fără prea multe întrebări, unor spirite de jos. E parcă un blestem al
omului de a se lăsa mai cu ardoare seduşi de aceste spirite şi de a
opune o tot mai mare rezistenţă cu cât au de-a face cu spirite mai
înalte. Divinitatea pare a fi cel mai greu de acceptat. Şi o face, şi o
tot face până când ajunge să se asume pe sine şi să-ţi asume pro-
pria-i esenţă divină.
“Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernământ: dacă în-
tâlnesc un adevărat Maestru dezinteresat nu se vor încrede, pe când pe
primul venit, care le va arunca praf în ochi prezentându se ca Maestru,
îl vor urma. În realitate, un adevărat Maestru nu vă va spune niciodată
că este un Maestru, niciodată; el vă va lăsa să o simţiţi şi să o înţelegeţi,
el nu se grăbeşte să fie recunoscut. Din contră, un fals Maestru, din mo-
mentul în care a decretat că este un Maestru, nu mai are decât o singură
5
idee: să se impună celorlalţi.”
Oamenii privesc omul rar, foarte rar ca spirit. Preferă să priveas-
că spe carcasă, şi nu realizează că ei, de fapt, creează imaginea car-
casei. O creează după propriile dorinţe şi necesităţi, spiritului ne-
dându-i valoare. La rândul său spiritul vine şi opune sau, accentu-
ează imaginea, însă şi omul, prin forţa gândurilor sale face acelaşi
lucru.
Poate nu e aici cel mai nimerit loc al exemplificării următoare,
dar este cea mai sugestivă şi foarte întâlnită: Dorinţa sexuală exacer-
bată a unor bărbaţi îi face “vânător” de femei. Vânează ceea ce-i cade
prima dată în plasă, o vede, o priveşte fizic ca pe un înger. Chiar şi ex-
primă acest lucru, fiind convins de acestea. După satisfacerea intere-
sului a dorinţei, realizează că imaginea de la început este falsă, găsind
multe motive exact opuse şi atunci se întreabă pe sine: Ce dracului am
găsit eu la ea?
5 Omraam Mikhalel Aivanhov
69

