Page 149 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 149
Sunt om, vreau să fiu liber...
corecţie la negru. Destinul fiicei a fost schimbat cu ajutorul forţelor
întunericului. Dar fiica fiicei, nepoata, a venit cu o misiune de a fa-
ce dreptate şi a-şi pedepsi bunica. Karma bărbatului, misiunea sa,
trebuia să se împlinească, el nu avea nici o vină. Astfel nepoata a
pus familia într-o mare încurcătură şi a făcut asta în cel mai nevi-
novat mod cu putinţă. De fapt ceea ce făcuse fiicei, mama grijulie
era ceea ce la rândul ei gândise în tinereţe: să se căsătorească pe
motivul interesului material, pentru a trăi fără griji, ca o doamnă (a-
mănuntul făcea parte din poveste). Cât a reuşit sau nu a reuşit, nu
am de unde să ştiu, dar ceea ce a reuşit cu fiica sa este clar. Şi oare
ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi corectat şi destinul nepoatei? Sau, cine
ştie? Poate a făcut şi asta şi poate că şi a ucis un copil nevinovat...
Sens şi contrasens
Aşa cum am spus, povestea mi-a venit
în minte în timp ce scriam la acest ma-
terial. Cele care se încadrează în aceeaşi
ideie, ce mi-au fost date mie să le trăiesc,
ori să le ştiu, până în acest moment, sunt
oarecum mai uşoare, uşoare ca formă şi
manifestări, nu însă şi ca urmări. Unii vor
spune: o poveste! Eu nu am de gând să încerc să conving pe cineva,
nu am făcut decât să transcriu ceea ce am aflat. E dreptul fiecăruia
să accepte sau nu, e dreptul fiecăruia să creadă sau nu. Eu, în con-
tinuare, voi relata şi alte poveşti cărora, aşa cum am spus, unora
le-am fost martor sau trăitor.
Un caz pe care îl cunosc de foarte aproape este primul la care
am spus că este un transfer de destin. O familie cu mai mulţi copii.
Cea mai mare dintre ei, la o vârstă deja trecută de vârsta care să în-
ceapă cu 2. Până la acea vărstă o viaţa situată undeva aproape la
mijlocul ideii de moralitate. Până la urmă, în zilele de azi s-ar putea
spune că e normal (deşi, nu din principii puritaniste, nu pot fi de a-
cord cu această normalitate), dar chiar în ideile ei, uneori se sim-
ţea că răzbate o geană de regret.
Ceea ce îşi dorise, de când ştia că va veni vremea, era să aibă o
familie. O familie cu înţeles real, chiar într-o anumită contradicţie
cu familia în care crescuse. Căci familia mamei şi a tatălui era plină
de incidente, de conflicte, datorate geloziei amândurora. O familie
în care chiar şi violenţa asupra copiilori nu a lipsit. Întâmplări din
viaţă care nu aveau explicaţie au venit la vârsta adolescenţei, şi ca-
re erau vizibile, căci fizionomia scheletică a luat brusc locul unui
corp bine şlefuit. Apoi, după revenirea din această stare, de circa
patru ani (perioadă în care nu era lângă familie) structura mentală
147

