Page 127 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 127
Sunt om, vreau să fiu liber...
toate facultăţile sublime, ideale, luminoase, perfecte şi de a le
hrăni, măcar cu un cuvânt, cu un surâs, cu o privire... ei nu ştiu
nimic. Dar pentru a excita şi a declanşa tot ceea ce le permite să-şi
potolească nevoile lor egotice, aici sunt savanţi. De aceea dra-
gostea umană nu se exprimă încă decât într-un fel animal, in-
stinctiv, pasional; e foarte rar să găseşti un element de poezie, de
miraculos.
Rolul Ştiinţelor iniţiatice este de a arăta oamenilor cum pot să
hrănească natura superioară în fiinţele pe care le iubesc. Ceea ce
vă voi spune va părea chiar bizar, şi mă întreb dacă mă veţi înţe-
lege. Să presupunem că o femeie îşi ţine iubitul în braţe: evident îi
spune: “Dragul meu X...”, pentru că trebuie ca el să audă pro-
nunţându-i-se numele, pentru ca personalitatea sa să se poată bu-
cura gândindu-se: “Ah! Cât mă iubeşte!...“ şi astfel ea trimite toate
energiile sale în prăpastia personalităţii lui. Dar imaginaţi-vă acum
că cei doi cunosc natura personalităţii şi individualităţii, sunt in-
struiţi într-o ştiinţă iniţiatică: când femeia îşi va îmbrăţisa iubitul ea
va spune: “O, Tată Ceresc! (Shiva, Arhetip masculin etc)” şi iubitul
său va fi fericit de a fi devenit un conductor al energiilor ei care ur-
că până la Tatăl Ceresc! Şi el, de asemenea, îmbrăţişând-o se adre-
sează prin intermediul ei "Mamei Divine" (Shakti, Esenta feminina
etc.), energiile lui se îndreaptă la fel spre Cer.
În loc să-şi limiteze schimburile în zona egotică, unde nu ştie ni-
ciodată ce putregaiuri şi fermentaţii se emit sau se absorb, trebuie
ca bărbatul şi femeia să se lege la sursa care este Divinul, Esenţa
sau Dumnezeu; trebuie să se lege la această sursă a perfecţiunii şi
nu la o fiinţă limitată şi imperfectă ca şi cea proprie. Un bărbat care
spune unei femei: “Dragă, te voi face fericită”, este evident că este un
om slab, ignorant şi nefericit. Cum o va face fericită? Numai legân-
du-se şi unul şi altul la Tatăl Ceresc şi la Mama Divină pot absorbi
forţe din aceste rezervoare inepuizabile, pot absorbi o dragoste
pură, incoruptibilă, şi se vor simţi adăpaţi, luminaţi, reînprospătaţi,
întineriţi, fericiţi.
Tot ceea ce face omul trebuie să fie sfânt, pentru a servi o idee
grandioasă in ceea ce îl priveşte: puteţi să-i spuneţi chiar Împărăţia
lui Dumnezeu sau Dreptatea Sa în voi.
Acestea sunt cunoştinţe pe care oamenii nu le posedă. Ei nu
servesc decât personalitatea lor şi a altora şi cum personalitatea a-
re rădăcini subterane, ea îi antrenează spre abis. Dar, e dificil să
schimbi punctul de vedere al oamenilor. Au obiceiuri vechi pe ca-
re le repetă fără încetare: ei îşi satisfac fără încetare personalitatea şi
nu dau nimic individualităţii lor care rămâne înfometată.
Din păcate, personalitatea care primeşte o cantitate de lucruri
zilnic deşi poftele-i sunt satisfăcute, nu e niciodată recunoscătoare.
Dovada: o femeie a dat totul bărbatului pe care-l iubeşte, iar el a
125

