Page 56 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 56
Daniel-Dumitru Darie
simt această mânie a sinuciderii ca urmare a unor suferinţe violente. O
profundă tristeţe, mai spune el, chiar fără ajutorul diavolului dă naştere
celor mai mari suferinţe... Sub apăsarea unei descurajări întunecate,
nefericiţii împletesc un laţ, se străpung cu un pumnal, se aruncă în apa,
recurg la orice alt fel de moarte violentă. Chiar cei în care se relevează
acţiunea duhului rău trebuie să-l acuze mai puţin pe acesta de pierzania
lor decât tirania şi lipsa de măsură a tristeţilor lor”.
Tristeţea, din toate aceste motive, poate fi considerată drept o
boală a sufletului a cărei importanţă e mare, iar efectele – puter-
nice. “Mare e împărăţia tristeţii", spune Sfântul Ioan Gură de Aur, “e
o boală a spiritului care cere multă putere pentru a-i rezista cu curaj şi
pentru a respinge ce are ea mai rău”.
Sfinţii Părinţi prezintă adesea această patimă drept o formă de
nebunie, stare care se manifestă într-un mod deosebit de clar în
disperare. Sfânta Singlitichia, invocând "tristeţea care vine de la duş-
man", spune cum că ea este "plină de nebunie". Şi Sfântul Ioan Ca-
sian evidenţiază că “dacă o lăsăm să pună stăpânire încetul cu încetul
pe sufletul nostru, după voia diferitelor împrejurări, atunci ea ne zdrun-
cină şi ne deprimă sufletul; o data adus (cel pe care-l afectează) în sta-
rea de a fi incapabil să ia o hotărâre salvatoare şi lipsit de pacea inimii,
ea face din el un nebun... pe care-l doboară şi-l scufundă sub o disperare
apăsătoare”.
Efectele patologice ale tristeţii sunt importante şi de temut.
“Tristeţea i-a pierdut pe mulţi”, constată Ecclesiastul. Sfântul Ioan
Gură de Aur nu ezită să spună: “O tristeţe profundă, ne este cu mult
mai vătămătoare decât, toate atacurile duhului rău”.
În afara de faptul că ea dă naştere, aproape inevitabil, disperării
şi gravelor ei consecinţe, dacă e lăsată să se dezvolte, această pati-
mă produce, de la primele manifestări, atitudini pătimaşe cum ar fi
supărarea, răutatea, pizma, amărăciunea, ranchiuna (pe care am
văzut-o generând tristeţea, dar pe care aceasta din urmă o sporeşte
în schimb), nerăbdarea. Prin aceasta, ea perturbă în mod grav rela-
ţiile omului cu aproapele său.
***
N-am adus întâmplător în discuţie ideile de mai sus. Tristeţea,
cu toate efectele sale, este un factor deloc neglijabil în viaţa omu-
lui. Am preferat să reproduc un text pe care l-am păstrat de atunci
când mie mi-a fost de folos, text care m-a făcut să înţeleg ce-mi era
pus în cale. După ce învinsesem, mai mult sau mai puţin conştient
tristeţea dată de vestea unei morţi iminente, învingând cauza ce
mă putea duce acolo, nu reuşeam să-mi înţeleg stări dure şi con-
fuze ce-mi erau date să le am, să le trăiesc. Cu tristeţea mea avuse-
seră de luptat psihologii, rezultatul fiind absolut neînsemnat. Acest
text, pe care eu l-am înţeles translatând ideile în forma modernă a
54

