Page 12 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 12

Daniel-Dumitru Darie

         pentru a-şi desăvârşi, după Lege, pierderea de ei înşişi şi decăderea
         întru totul. Şi ne-am lăsat pradă lor, fiind dat ca prin noi să îşi poată
         privi chipul în oglinzile pe care nu au cum să le mai spargă!
            Ne-au legat mâinile încoronându-le cu spini, ne-au însângerat
         pragurile caselor cu prea multa lor plăcere de a privi cum sângele
         ţâşneşte şi ni se scurge, ne-au obligat a umbla arşi de geruri şi de
         dogoritoarele flăcări ale secetelor, aruncaţi în văzduh de viscole,
         biciuiţi de ploaia furtunilor, dar nu ne-au întors din calea înspre
         Înaltele Ceruri. Noi, cei mai mult veniţi pe aici, suntem acum pra-
         da celor mai nelegiuite chemări spre trădare, coborâre şi dezertare
         şi  neîmplinire  a  poruncii  ce  ne-am  dat-o,  când  ne-am  dat  legă-
         mântul acestei de acum reveniri.
            Lângă noi au stat clevetitorii, lângă noi au stat defăimătorii, ne-
         ruşinaţii poftitori de destine furate, de suflete curate. Şi stau şi a-
         cum lângă noi, unii, cei mai aprigi şi mai deznădăjduiţi, încurajaţi
         de deznădejdea şi disperarea lor. Ei încă mai cred că ne vor con-
         vinge că ei ne sunt îndrumători de cale bună, crezând că nu mai
         ştim de ce al nouălea Cer e povestea ce o ştiu doar ei, ei ce şi-au
         dorit-o  trăită  doar  prin  lumeştile  fapte  şi  cunoscută  doar  prin
         lumeştile bogăţii. Ne sunt uneori lumeşti părinţi, care aruncă valuri
         de lacrimi sau noian de cuvinte grele asupră-ne, pentru a înţelege.
         Ne sunt alteori fraţi, care cu pizmă caută la faptele noastre, vor-
         bind cu două înţelesuri, pentru a le sta la dispoziţie. Ne sunt, fără
         îndoială, chiar şi copii, ce încearcă să ne ţină în locul pierzaniei
         prin cerşită iubire idolatrică. În jur ne sunt şi cei ce se vor apostoli
         binefăcători, aruncându-ne în ochi praful pregătit pentru cei ce în-
         că, împotriva a ceea ce vor ei, mai ştiu ce înseamnă dreapta cu-
         noaştere, sperând că vom fi supuşi şi dedesubtul lor trăitori, slu-
         jitori ai poftelor lor. Suntem noi, cei ce lumeşti avuţii n-am avut
         sau am pierdut, în voia lor, când de astea se aduce vorba, dar ei,
         bieţii de ei, sunt atât de săraci în ceea ce de la noi au luat şi încă îşi
         doresc a lua. Ei ne potopesc auzul cu cuvinte, dar tac auzind rosti-
         rea a câtorva vorbe, şi înciudându-se, şi gândind o răzbunare, se
         trec mereu spre pragurile de jos, unde au putinţa, de ascunderea
         mîrşăviei.
            Păsări în zbor spre cer suntem, şi zborul are doar un singur în-
         semn: libertate. Cerurile se pot trece doar dacă libertatea este asu-
         mată, precum o pecete reliefată, şi clamată, şi nici rostită din dorin-
         ţa de a reaminti şi a ne reaminti legăminte. Lumina este simbol al
         dreptului suprem de a fi liber de toate fricile lumii, căci prin gar-
         duri de sârmă ghimpată chiar şi lumina se răneşte şi nu mai este în-
         treagă. Lumina este simbol al celor ajung să se elibereze de frică,


         10
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17