Page 41 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 41
Sunt om, vreau să fiu liber...
structurală, informaţie iniţială, concordantă cu planul divin, şi a-
ceastă structură falsă, discordantă, generează un conflict intern,
care la rândul ei generează stări aleatoare. Aceste stări sunt cro-
nofage, furând timpul necesar altor activităţi care s-ar încadra în
ceea ce reprezintă acel plan divin.
Cu drumurile încă legate în bună parte, şi o structură noesică
afectată, planul sentimental a avut de suferit mult, fiind şi planul
care se poate considera ca cel care a împiedicat cu totul ascensi-
unea celorlalte planuri. Căutările, cedările, împotrivirile, legăturile,
au afectat celelalte activităţi, fiind ele, la rândul lor afectate, în ma-
re parte de ceea ce era impus, dar nu trebuie minimalizată nici gri-
ja divinităţii care veghea spre a nu se depărta prea mult cărarea
vieţii de drumul principal, prestabilit. Căderea fizică, ce s-a mani-
festat la un timp după începerea noului episod al vieţii, favorizată
de întâlnirea, unui aşa-numit vampir energetic, legătura puternică
ce a permis această pierdere de energie, au fost semnul lipsei între-
gimii structurii energetice noesice, prezenţa acelei entităţi negati-
ve, cu un comportament disociativ al oricărei relaţii. Necunoaşte-
rea a dus la tratarea momentului ca fiind un moment tranziţional
al vieţii, urmare a unora sau altora dintre fapte, şi care se va au-
tocorecta pe măsura trecerii timpului, a condiţiilor ce se vor perin-
da prin viaţă.
Dar, în această perioadă, la toate celelalte “achiziţii” s-au adunat
şi alte două stări, ce fac parte din arsenalul întunericului, stări care
au rol major în predarea controlului asupra propriei vieţi: frica şi
ascultarea necondiţionată.
Tentaţia redefinirii
Până în acest moment al vieţii, se poa-
te spune că s-au pus majoritatea jaloane-
lor vieţii prin creionarea unui drum către
un destin – fac un act de curaj de a folosi
un termen dur – contrafăcut. Din acel
moment, tot ceea ce a urmat a purtat o
marcă a acestor jaloane. În afara propriei
forţe lăuntrice şi a ajutorului divin, nimeni şi nimic nu s-a gândit şi
nu s-ar fi gândit că normalitatea este una, realitatea este alta. Au
urmat treceri prin ipostaze mai mult sau mai puţin dorite, mai
mult sau mai puţin concordant cu planul dorit. Au existat, aşa
cum spuneam mai înainte încercări de forţare a notelor sau de ce-
dări care să fi fost încercări de normalizare a realităţii. Lipsea ceva
ce putea face să meargă maşinăria vieţii la parametri optimi.
39

