Page 54 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 54
Daniel-Dumitru Darie
Lucrarea lor malefică a însoţit lumea încă de la creaţie. Astăzi
demoni îşi fac simţită prezenţa în diverse cazuri de demonizări,
crime, practici oculte etc.
***
Tristeţea umple sufletul de obscuritate, acoperind în primul
rând spiritul de tenebre, întunecând inteligenţa şi reducându-i
considerabil facultatea de discernământ. Unul din efectele ei
specifice este să îngreuneze sufletul. Ea produce, de altfel, în în-
treaga fiinţă omenească o stare de astenie şi de slăbiciune, îl face
nevolnic şi-i paralizează activitatea. Acest ultim efect se dovedeşte
deosebit de grav în planul spiritual, unde îl privează pe om de
orice dinamism, îi contracarează eforturile ascetice, "pustieşte ru-
găciunea", în special atunci cînd ea urmează unei greşeli.
Demonii joacă un rol important în naşterea, dezvoltarea şi per-
petuarea tuturor formelor de tristeţe. Sfântul Ioan Casian remarcă
faptul că uneori, fără nici o cauză aparentă care să ne provoace această
prăbuşire, răutatea duşmanului ne copleşeşte dintr-o dată. Sfântul Ioan
Gură de Aur, vorbind despre starea prietenului său Stagir, care su-
ferea de o tristeţe adâncă, subliniaza şi el, în mai multe rânduri, ro-
lul influenţei demonice. El îi scrie, printre altele: Demonul îţi învă-
luie sufletul cu aceste negre tristeţi ca şi cu un întuneric profund, şi se
străduieşte să-ţi fure gândurile care te-ar putea linişti împotriva ta. Dar
găsindu-ţi atunci sufletul singur, îl copleşeste de lovituri şi suferinţe.
Invazia unui sentiment de tristeţe în suflet este unul din efectele
cele mai imediate ale acţiunii diabolice. Gândurile care vin de la
demoni sunt în primul rând tulburi şi amestecate cu tristeţe, no-
tează Sfântul Varsanufie. Şi, invers, se poate spune că orice stare de
tristeţe în suflet este, în toate împrejurările, semnul unei acţiuni
demonice. Tot ce se face cu tulburare şi tristeţe vine de la demoni,
mai spune marele scriitor clasic.
Deşi unele evenimente exterioare pot naşte şi motiva tristeţea,
trebuie subliniat faptul că în realitate nu în acestea îşi are ea sursa:
ele sunt pentru ea ocazia, iar nu cauza, care se găseşte numai în
însuşi sufletul omului, mai precis în atitudinea pe care o adoptă
faţă de evenimentele exterioare, ca şi faţă de sine. El este, deci, res-
ponsabil de tristeţea care-l afectează, iar circumstanţele exterioare
şi înseşi suferinţele pe care le poate suferi n-ar putea să-i servească
temeinic drept scuze. Bucuriile şi tristeţile noastre, scrie Sfântul Ioan
Gură de Aur, vin mai puţin din natura însăşi a lucrurilor, cât din pro-
priile noastre stări sufleteşti. Dacă acestea din urmă sunt conduse cu în-
ţelepciune, vom avea întotdeauna în inima noastră un mare temei de
mulţumire. Bolile trupului au mai degrabă drept cauză vreo dezordine
interioară decât o intemperie atmosferică sau vreo altă influenţă exteri-
oară; dar cu atât mai mult se întâmplă asta cu bolile sufletului. Căci da-
52

