Page 16 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 16
Daniel-Dumitru Darie
Iubirea nu are aşteptări. Teama este plină de aşteptări. Atunci
când te temi, faci tot ceea ce faci pentru că te aştepţi să fii nevoit,
dar te aştepţi ca şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. Aşa se explică de ce
teama răneşte atât de uşor, în timp ce iubirea nu răneşte pe ni-
meni. Noi avem aşteptări, iar dacă acestea nu se împlinesc, ne sim-
ţim răniţi – nu ni se pare drept. Îi condamnăm pe cei din jur pen-
tru că nu ne-au împlinit aşteptările. Cine iubeşte nu are aşteptări. El
face ceea ce face pentru că doreşte şi nu este deranjat dacă alţi
oameni nu doresc să facă la fel, căci el nu interpretează faptele al-
tora la modul personal. Întrucât nu se aşteaptă să se întâmple ceva
anume, dacă lucrul respectiv nu se întâmplă, nu se simte deranjat.
Orice s-ar întâmpla, el nu suferă, căci tot ceea ce se întâmplă este
în regulă pentru el. Aşa se explică de ce îndrăgostiţilor viaţa li se
pare “în roz”; ei nu se aşteaptă ca partenerii lor să facă ceva anume
şi nu simt obligaţii faţă de aceştia.
Iubirea este bazată pe respectul reciproc. Teama nu respectă pe
nimeni, nici măcar nu se repectă pe sine. Dacă îmi pare rău pentru
tine înseamnă că nu te respect, că nu te las să iei propriile tale de-
cizii. Când eu iau deciziile în locul tău, înseamnă în mod evident că
nu am încredere în tine. Lipsa respectului conduce automat la
tentativa de a controla viaţa celuilalt. În marea majoritate a cazuri-
lor, atunci când le spunem copiilor cum să-şi ducă viaţa, noi fa-
cem acest lucru pentru că nu îi respectăm. Ne pare rău pentru ei şi
încercăm să facem în locul lor ceea ce ar trebui să facă ei înşişi.
Dacă nu ne respectăm pe noi înşine, ne va părea rău pentru noi, ni
se va părea că nu suntem destul de buni ca să reuşim în această
lume. Cum ne-ar putea respecta alţii în aceste condiţii? Atunci
când spunem: “Bietul de mine, nu sunt su-ficient de puternic, nu
sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am
cum să reuşesc”, înseamnă că nu avem nici un pic de respect pen-
tru propria noastră fiinţă. Autocompătimirea se naşte din lipsa
respectului de sine.
Iubirea este nemiloasă, ei nu-i pare rău pentru nimeni; în schimb,
este plină de compasiune. Teama este foarte miloasă. Celui care se
teme îi pare rău pentru toţi cei din jur. Lui îi pare rău de alţii pen-
tru că nu îi respectă, pentru că nu îi crede suficient de puternici
pentru a reuşi. Pe de altă parte, iubirea respectă pe toată lumea.
Cine iubeşte pe altcineva crede că acesta poate reuşi prin propriile
sale forţe. El crede că acesta este suficient de puternic, de inteli-
gent, de bun pentru a-şi stabili propriile sale decizii. Nu se grăbeşte
în nici un caz să ia decizii în locul celuilalt.
Iubirea este complet responsabilă. Teama evită responsabilitatea.
Asta nu înseamnă că ea nu este responsabilă pentru faptele ei. În-
14

