Page 97 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 97
Sunt om, vreau să fiu liber...
firească extrasă din cele din primul tip. Sunau aşa: Vreau ca tot răul
să se oprească la mine, Până nu voi pleca de acolo nu mă pot elibera şi
Voi fi cu adevărat liberă când x va muri. De ce n-aş recunoaşte că am
crezut la început că este o exagerare, dar, în acelaşi timp că nici o
clipă nu m-a încercat ideea de judecată? Atunci adevărul a fost
mărturisit, acum spun că într-adevăr a fost mărturisit.
* * *
Povestea vieţii o ştiu cu suficiente amănunte. Multe accente e-
rau frapante. Relevante, din toată povestea erau câteva momente.
Firesc, da, foarte firesc ar spune oricine. Dar ascensionalitatea
intensităţii aceluiaşi eveniment nu putea fi trecut cu vederea. Cu
modul meu de a privi o înşiruire de evenimente, moştenit din fi-
zica experimentală, îmi era clar că totul converge spre punctul
culminant, punct în care se schimbă totul. Ca să fie pe înţelesul
multora, aş face o analogie cu un sistem arhicunoscut, un motor
de autovehicul. Apare un defect, minor, după un şoc puternic. La
prima cursă trece cu vederea modul de oprire, incorect al mo-
torului. La o a doua cursă se întâmplă ca simultan să se termine şi
carburantul, aşa că oprirea absurdă a motorului nu naşte nici o
întrebare ci întrebarea este de ce s-a terminat combustibilul atât de
repede. O altă cursă, ceva mai lungă este însoţită de peripeţii, de
intervenţii în service, iar la oprirea motorului defectul minor a de-
venit major şi necesită o probă care să evidenţieze sau nu un de-
fect major. Proba se termină dezastruos, defectul apare pregnant,
fiind necesar a se mânui cu atenţie şi a se repara. Dar a se şi
interveni pentru a schimba sau repara anumite alte piese, distruse
de, să spunem, încălzirea exagerată a motorului. Era normal ca
după reparaţie să se plece din nou la drum. Şi motorul funcţiona
fără reproş, doar teama celui de la volan de cine ştie ce şoc se mai
simţea... Şocurile nu apăreau, dar la un moment dat au apărut
vibraţii... În cursa aceasta, diagnosticul şi reparaţia nu mai era dat
să o facă un mecanic ci a fost “căutat” un inginer... Inginerul nu
mai putea, nu mai era normal să caute doar să înlăture efectele ci
şi cauzele. Cum să fie altfel?
* * *
Cum să vrei să te laşi orbit când îi ştii pe ceilaţi că văd şi că tu eşti
la fel ca ei? Cum să vrei să stai într-o închistare o viaţă întreagă şi
cum să ştii cum este lumea când stai mai tot timpul în acea
închistare? Cum să ştii cum este lumea, cu adevărat, când trăirile îţi
sunt ţinute în acea închistare, iar viaţa socială este limitată ca timp
şi spaţiu?
* * *
În viziunea mea, un atac energetic este produsul dintre o formă
de energie subtilă (gând sau chiar sentiment) şi puterea de a con-
centra această energie într-o anumită formă, de către cel care o
95

