Page 34 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 34
Daniel-Dumitru Darie
pierdere de viteză – cu toate implicaţiile psihologice ale ideii cui-
bărite în psihicul respectivului – şi dorinţa de supunere şi control
în vederea satisfacerii propriilor interese.
Lipsa experienţei de viaţă şi credulitatea – apanaj al sufletului
curat, nededat la aspectele lumii – fac din tânăra respectivă un vâ-
nat mult dorit şi ceva mai uşor – spun unii – de prins în capcană.
Este într-adevăr mai uşor de prins în capcană dacă există cel puţin
o breşe, cauzată, în majoritatea cazurilor din familia din care pro-
vine, cea mai frecventă fiind aprecierea incorectă: dacă este o su-
praapreciere apare teribilismul iar dacă este vorba de o sub-apre-
ciere apare normala dorinţă de recunoaştere a meritelor. Ori, vâ-
nătorii, “unşi cu toate alifiile”, au destulă abilitate pentru a iden-
tifica această necesitate şi a o folosi. Şi vânătoarea începe...
Vânătoarea nu începe cu surle şi trâmbiţe, este o vânătoare cu
hăitaşi foarte tăcuţi, ba chiar ademenitori şi blânzi. Orice şovăire,
orice piedică, mică, greu perceptibilă este monitorizată şi în limite
mici se schimbă chiar metoda sau tipologia. Cum orice suflet este
venit aici cu o misiune şi un destin clar, şi pentru aceasta are acel
ghid – înger – ce face totul pentru a păstra nearterată traiectoria,
cei mai mulţi vânători ajung să se lase păgubaşi. Dar cel puţin unul
din o mie dintre vânători, având o legătură specială cu cei care se
opun existenţei concordante cu divinitatea, trec peste liberul arbi-
tru, peste “dreptul de proprietate” asupra destinului, şi scot la atac
armele ascunse pe care le au la îndemână sau le închiriază. Arme
imbatabile, într-adevăr dacă nimeni nu ia seama la ele, la utilizarea
lor, dublată de tăcerea celor tineri privitoare la viaţa lor dar şi de
vorba plină de minciuni a vânătorilor.
Iar vânătoarea devine o simplă hoţie, căci începe să se fure, pas
cu pas, sufletul victimei, ca să poată fi avut, la un moment dat şi
corpul victimei, cu o indiferenţă înfricoşătorare.
Ca şi în realitate, pentru a fura ceva, este necesară anihilarea
pazei; paza sufletului omului este tocmai îngerul personal. Cum
acesta nu poate fi anihilat, singura soluţie este furtul îngerului.
Efectul imediat este scă-derea puterii de apărare, şi lipsa oricărei
şanse de a fi avertizat cu privire la ceea ce se întâmplă. Odată
deschisă calea, în scurt, chiar foarte scurt, timp, urmează cel de-al
doilea pas: furtul a o parte din suflet şi înlocuirea sa cu o ceva su-
rogat.
Dar, pentru asigurarea succesului garantat, atacul cel mare este
precedat de stabilirea unor corzi, sau stringuri; punţi prin care se
transmit mesaje şi îndemnuri către dorinţele atacatorului, ideea de
stare de completitudine, pas care deschide calea legăturii directe –
şi fără de sfială trebuie spus pe nume că este vorba de legătura cre-
eată de relaţia sexuală – legătură ce poate fi comparată cu un larg
bulevard pentru informaţiile viitoare ce urmează să circule nestin-
32

