Page 11 - Sunt om, vreau să fiu liber...
P. 11

Sunt om, vreau să fiu liber...


                                                   Cerurile libertate cer

                                       Pe drumurile către mâine, sirenele a-
                                    muţesc. Mai mult decât a păstra tăcerea
                                    nicicând  nu  pot  face.  Uraganele  ocea-
                                    nelor sunt mai calde, mai reci, uneori în-
                                    gheţate, alteori arzânde ca şi ale ţărmu-
                                    rilor care le ţin în matcă. Valurile apelor,
                                    de  peste  tot,  sunt  mai  mari,  sunt  mai
           mici, coboară sau urcă, odată cu vocea mărilor, ea fiind când şop-
           tită, când asemenea tunetului furtunilor.
              Plânsul  pământului  mişcă  prăpăstiile  adâncimilor  şi  greu  îşi
           poate  opri  tremurul.  Şi  începe  să se  cutremure...  Ploile  şterg  la-
           crimi şi înrâuresc munţii. Şi se cobor către câmpurile dornice de li-
           niştea înălţimilor...
              Pământul este azi cheia recreaţiei universale. E tras în jos sau în
           sus, e blamat, e lăudat, e dus sub ghilotină, e pus pe muchiile cuţi-
           telor sau e mângâiat blând de cei veniţi să vadă, să trăiască, să înţe-
           leagă. Pământul este azi exemplul ce va fi dat, exemplul ce va fi
           luat, cel ce poate să moară încă o dată şi încă o dată să renască. În
           voia întâmplării stă chiar întâmplarea de a fi formă de existenţă a
           chipului şi asemănării celui ce pe El s-a lăsat a fi în întruparea de
           Om. Pământul este un tot, fiind doar un tot care doar prin toate se
           defineşte întru deplină-tatea realităţii sale.
              Spre mâine merg toate şi acest mâine a început cu începutul. Şi
           toţi am început cândva, venind întâia oară aici, în creuzetul desă-
           vârşirii, fie el întru trai bun sau unul al frământărilor, de tot felul, al
           frământărilor menite a deschide poarta înţelesurilor şi a cunoaş-
           terii. Venind o dată, ne-a fost legământ revenirea, spre a continua
           ori spre a face altfel ceea ce a fost făcut şi binele s-a lăsat, de fapte,
           pierdut.  Cei  mai  mulţi  dintre  cei  ce  suntem  azi,  aici  am  fost  în
           cumpenele istoriei şi schimărilor dimensionale. Suntem cei ce ne-
           am jurat să fim mereu, alături,la bine şi la greu, să fim pecete a
           nemuririi  şi  a  neînrobirii.  Ne-am  jurat  să  fim  mereu  cei  ce  duc
           vârcolacii hrăpăreţi înspre adâncuri şi cei ce readuc sceptrul lu-
           minii să lumineze răscrucile multora din cei ce drumul şi-l vor spre
           înălţare.
              Am venit tineri plini de bătrâneţe şi ne-am jertfit pe noi pentru
           a-i învăţa pe cei prea tineri pentru bătrâneţea lor să redevină pi-
           cături de lumină. Ori, cu voia Domnului, i-am lăsat să ne lovească,
           i-am lăsat să ne ia prizonieri, pe cei care nu mai puteau reveni,

                                                                            9
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16