Page 39 - Drumuri împreună
P. 39
Drumuri împreună
Păcatul ca jalon
Nu-i păcat păcatul ce se vede,
E doar umbra unui alt păcat
Care semne dă celui ce crede
Că destinul poate fi curmat.
Între totdeauna şi de-a pururi
Stă acum prezent şi ideal
Bine-ncorsetat de vagi contururi
Ce îl fac trăit în mod real.
Între mai târziu şi niciodată
Adevărul stă încorsetat,
Aşteptând o faptă întâmplată
Care să-l arate-adevărat.
Doar perfectul dă un un fel de formă
Visului voit întruchipat,
Însă-i o minciună grea, enormă
Ce sfârşeşte printr-un greu păcat.
Şi, de nu se-nvârte roata vieţii,
Cum se vrea şi nu cum îi e dat,
Unii pleacă, pe sub umbra ceţii,
Pe un drum de Dumnezeu uitat.
29.07.13
37
