Page 9 - Dincolo de praguri

Dincolo de praguri

spre virtute, vrea a altora schimbare, ori vrea
tot şi toate să fie altfel, după chipul şi asemă-
narea a ceea ceea ce ea înseşi este, spre a nu se
mai lovi de cineva ce o arată că este ceea ce
este, ce o arată că este aşa cum este. E visul ne-
buniei, care nu-şi are în micul ei orizont, fireştile
întrebări: Oare ce asteptăm, ce ne dorim a fi şi
nu putem fi? Oare cum ar arăta universul dacă
pe Pământ nu ar mai fi oameni, ci Dumnezei?
Ce fel de creaţie ar fi în jurul nostru ? Câtă pri-
cepere ar mai avea universul să stea în echi-
libru? Câtă amăgire ar fi, dacă fiecare din noi
şi-ar creea propria gradina a Edenului cu pro-
priul Adam şi propria Evă, care din facere vor
şti că în curând vor deveni din creaţie crea-
tori?...
Zice-se că ar fi, şi aşa ar fi, ca şi cum o pe-
reche nudă, dintr-un tablou de Picasso, îşi vrea
şi creează propriul Univers...
Şi totuşi suntem, mai mereu, ceea ce nu ne
dorim să fim. Umblăm mascaţi prin universul
creaţiei, sperând că într-o zi vom deveni crea-
tori de stele... Altfel, poate doar când dormim
suntem ceea ce vrem să fim. În ambalajul
nopţii suntem o făcătură minunată. Toate răz-
boaiele noastre dorm şi creăm ceea ce niciodată

7