Page 119 - Pas cu pas
P. 119
Pas cu pas
Şi ştiu deja…
Iertaţi-mă, nu sunt un om perfect,
Am multe goluri... Sunt un om normal,
Dar nu accept al lumii târg infect
Ce face irealul ideal.
Sunt singur, singur... vânturi iau în piept,
Adorm mereu pe margini de abis,
Dar cred că am un drept: să nu accept
Să ştiu că totul eu am compromis.
Resimt şi ştiu că pare totul fals,
Că am uitat de ce şi cum trăiesc,
Dansând Ciuleandra cu un pas de vals,
Aş vrea să cred că totul e firesc.
Dar mă trezesc şi tot privesc spre ceas
Şi nu mai ştiu de ora-i un minut,
Şi nu mai ştiu cât timp mi-a mai rămas
Până când eu voi fi numai trecut.
117
