Page 91 - Pas cu pas
P. 91

Pas cu pas










           Cotidian

           Cînd stau, deseori la fereastră
           Privesc furnicarul din stradă,
           Privesc depărtarea măiastră
           Şi-a umbrelor rece paradă.

           Adesea frînturi de nălucă
           Se vîntură-n lacrimi pribege
           Un dor problematic m-apucă
           Să blestem a timpului lege.

           O frunză de plop mă mîngîie,
           Cerîndu-mi să-mi pun o dorinţă,
           Şi umbrele-n fum de tămîie
           Mă-ntreabă de-a vieţii credinţă.

           Cuvinte stau iar nerostite,
           Şi-n toate se plîng ne-nţelese
           Paşii mă duc în ispite
           Ce plîng în voal la mirese.
                                                    89
   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95   96