Page 85 - Corolarele întâmplării
P. 85
Corolarele întâmplării
Adio, ca tribut
Plăteşti tributuri ultimului cer
În care ţi-ai avut la îndemână
Puterea de-a-nvăţa că unii pier
Robiţi de necunoaşterea păgână.
Te-ai înălţat în zbor ca un cuvânt
Înspre tărâmul viselor proscrise
Din norii negri ţi-ai croit veşmânt
Şi, prin furtuni ai coborât în vise.
O cale dreaptă vieţii ai ales,
Dar ai uitat să te încrezi în tine,
Cuvinte de la alţii ai cules
Văzând palat zidiri deja-n ruine.
Ai străbătut zburând un univers
Dar mersul l-ai avut ca pe-o corvoadă,
Crezând că praful ce-i odată şters
Nu-i nimănui posibil să îl vadă.
83
