Page 10 - Dar din dar
P. 10
Daniel-Dumitru Darie
vor fi oare cei temători de adevăr şi, pentru a nu
li se cunoaşte adevăratele fapte, s-au înfrăţit cu
minciuna, mereu punând gunoiul sub preş? Şi nu
vor fi, cumva, găsiţi acolo, la masa judecătorilor
cei care nu cred că iertarea şi ajutorul sunt cele
necesare îndreptării, ci pedeapsa cea mai grea,
cei care văd dojana ca fiind dovadă de slăbiciune
şi doare cearta, cu vorbe usturătoare şi dureroa-
se, ca fiind cu folos?
Dragostea nu priveşte prin ochii omului, orbiţi
fiind, în căutări de adevăr, de furia orgoliului, ori
a mândrie, temătoare, amândouă, deopotrivă,
de simpla scânteiere a luminii ce le-ar arăta cât
de puţin pot cuprinde din universalitate. Şi ura
chiar, tot prin ochii omului priveşte, fiindcă ea
este ţiitoare de cele ce se văd, şi de cele ce se văd
se foloseşte întru răzbunări. Iar “Ura stârneşte
certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.
(Proverbe 10)...
Darurile divine, darurile care fac din om un
trăitor al vieţii, sunt “credinţa, speranţa şi dra-
gostea. Dar cea mai mare dintre acestea este
dragostea” (1 Corinteni 13). Faptele din dragoste,
şi, mai apoi, urmările lor, sunt mereu de acelaşi
fel, nicicum, nicidecum greşeli ori gândiri ale o-
mului. E omul cel care vrea, dacă sunt văzute, de
8
