Page 13 - Drumuri împreună

Drumuri împreună

hotar îşi duc, la nesfârşit somnul, cei care se în-
tovărăşesc cu alcoolul, cei care cad în patima
desfrâielor, cei care se vând, mai ales prin sex, cei
care mint de îngheaţă apele, cei care se laudă
chiar şi cu minciuni, cu plăsmuiri, cei care adună
chiar şi gunoaiele pe lângă ei, cei caree se auto-
intitulează oameni de spirit, aberând. Şi tot din-
colo de hotarul singurătăţii stau cei care judecă
pe oricine, pentru a-şi dovedi bunele lor alegeri și
bunele lor intenții...
Cum oare ar putea un om care trece printr-o
clipă de descumpănire să rămână la fel ca înain-
tea acelei clipe, să nu se facă schimbători de fețe
schimonosite? Ce fac oamenii când astfel le este
viaţa?
Unii caută la semenii lor ceva ce-i poate face
să se regăsească, alţii şi-l cheamă aproape pe
Dumnezeu, câţiva se cheamă pe sine, pe cel in-
trisec, pe cel Divin, întru întovărăşire şi ajuto-
rare. Ei nu se lasă a fi singuri... Alţii nu în ceea
ce poate însemna spiritul îşi caută aproapele, îl
caută în ceea ce este material, în plăceri, fie că e
ea plăcere a simţurilor sau a minţii, ori efectul a
ceea ce pun laolaltă spre desfătare. Ei de fapt ca-
ută să-şi omoare mintea, îmbătând-o, cu tării fă-
cute de om, sau cu excesul de hormoni pe care îl

11