Page 12 - Drumuri împreună

Daniel-Dumitru Darie

parcusul lor, dar şi înspre final, a fost binele şi
rodirea prezente. Că singurătăţile vor fi puse pe
fugă într-un fel sau într-un alt fel, după cum
fiecare şi-a avut datul său, hai să spunem, ca să
fim şi pe placul celor ce subestimează şi definesc
destinul doar prin faptele oamenilor, după cum
fiecare a ales, nu are deloc o mare importanţă,
nici că e o particularitate, nici că e o generalitate,
ducând într-o matematică a abstractului ideea
de general sau particular. Contează faptul că li-
nia de demarcaţie între realizări şi nerealizări a
fost pusă, totdeauna, fără dubii, de singurătate.
Şi este ea, singurătatea cea care tranşează, taie
în carne vie,rupe și arde, pentru că tocmai aşa
este făcut omul, “să nu fie singur”... Biblia, că
este sau nu este divină, sau că este izvorâtă din
înţelepciunea de milenii a oamenilor, prin acest
mai sus citat, spune ceea ce este firesc, ce trebuie
spus, ceea ce omul îşi spune în orice început de
viaţă fi-rească, ceea ce caută chiar şi cei care, în
rătăcirea lor, aleg a aduce laude singurătăţii şi a
se întovărăşi cu ea. Dincolo de hotar, se poate să
se vadă tot spectrul de nenonociri, de vicii, ma-
teriale sau nemateriale, de absurdități ce nu au
nimic în comun cu actul creației ori menirea cre-
atorului, în care oamenii pot să cadă; dincolo de

10