Page 32 - Dar din dar
P. 32
Daniel-Dumitru Darie
Şi se-ntâmpla mereu câte-o minune,
Eram doar noi şi-ndemnul doritor
Care uita chiar nouă a ne spune
Că timpul ne va fi mereu dator.
Fără de temeri mi-așteptai zvâcnirea,
Când tu, zvâcnind, simţeai că-n Ceruri zbori,
Mereu ştiind că-ţi regăseşti menirea
Ca să privim senini ai zilei zori.
Pas lângă pas şi dor de altă noapte
Aveai şi-aveam, voindu-ne firesc,
Flămând de gustul tău de mere coapte,
Tu dornică de-a-mi spune „Te iubesc!”.
Şi a fost tot ce îţi doreai să fie,
Şi-a fost aşa cum aş fi vrut a fi…
Tu clipă de eternă fantezie…
Eu doritor de a te tot iubi…
17.08.15
30
