Page 35 - Dar din dar

Dar din dar

Joc de seară
Mereu neobositei
Diana

În seara asta, când te îmi eşti tăcută
Simt un îndemn altfel, însă firesc,
Să simt că iarăşi mă îndrăgostesc,
De tine, cea nicicând necunoscută.

Să te dedai trezirii într-un joc
În care-nvăluită în lumină,
Să nu mai uiţi că eşti, de fapt, divină,
Simţind că-n tine s-a aprins un foc.

Să laşi întrevăzut, ascuns sub pleoape,
Acel îndemn de-a fi, la urmă, tu,
Să spui doar „poate”, niciodată „nu”,
Când de cărbunii-ncinşi sunt prea aproape.

Să ţii cuvântul nerostit, pe buze,
Când ochii între sânii tăi mi-ngrop
Ca necesarul, stingător, potop
Pe ei să-i aibă semn şi călăuze.
33