Page 8 - Circumstante cu nuante

Circumstan e cu nuan e

Realul definitoriu

Mă porţi în tine ca pe-o dulce vină,
Ca pe-o comoară dintr-un timp uitat,
Şi mă descrii prin umbre de lumină,
Fiind la nemurire condamnat.

Şi-ţi sunt mereu un semn de întrebare,
Ca limită al marelui consens
Când nu te-ai vrut deloc o visătoare
Dar nu puteai să dai dorinţei sens.

Viaţa a dat ideilor dreptate,
Chiar clipei când n-ai vrut să mă opresc,
Delimitând contrarii limitate
De tot ce e, de-atunci, mereu firesc.

Prezenţa mea nu-i pusă la-ndoială
Nici de acei ce cred că-i un mister
Chiar de o văd doar circumstanţială,
Negându-i rostul rânduit în Cer.
15