Page 29 - Dat din dar

Dat din dar

Tu, aventura
De când eram doar noi şi pădurea,
Mariei

Cu tine simt ce-nseamnă aventura,
Aşa cum am simţit din prima zi,
De după noaptea ce ne-a fost măsura
Dorinţei de-a primi şi-a dărui.

Nimic nu pare piedică-a face,
Nimic nu îţi opreşte din porniri,
Redându-mi clipe de concretă pace
Prin motivarea ta înspre zvâcniri.

Şi n-am, cu tine, nicidecum, oprire,
Nici tu n-ai vrea, nici eu nu vreau să pot,
Că-mi eşti mereu model de definire
A ceea ce, fireşte, sunt un tot.

În tine totdeauna-mi este bine,
Şi totdeauna văd că îţi doreşti
Să ai motiv de-ncredere în tine,
Chiar visul definirii să-mplineşti.
35