Page 27 - Dat din dar
P. 27
Dat din dar
Ispită ispitită
Frumoasă eşti, chiar dacă, îmbrăcată
Eşti, spre vedeera lumii, mult schimbată...
Dar pentru mine tot mai bine-i goală
Când nu dai omenirii socoteală...
Şi-așa uşor e să-mi devii ispită
Când de pornirea mea eşti ispitită,
Că nu mai e doar simplă întâmplare
La amândoi lipsirea de răbdare...
Devii şi cu grăbirea mea complice
Când timpul nu mai vrea să se implice,
Lăsând dorinţei forţa să excludă
Ideea de forţare sau de trudă...
Privirii mele ochii-ţi sunt vestire
De adevăr, de vis, de dăruire,
Când aşteptarea-ţi se trasformă-n şoapte,
În plină zi ori înspre miez de noapte...
Mereu îmi dai prilej să-mi fii frumoasă,
În goliciunea-ţi mult prea graţioasă,
Cu drept de a primi ce se cuvine,
Şi-a mă-ncrusta ca semn distinct în tine...
03.09.21
33
