Page 55 - Pas cu pas
P. 55
Pas cu pas
Repetabila credinţă
Găsesc mereu enigme,
pe drumul disperării
Şi-n scîrţîtul porţii,
menirea dezbinării,
O noaptea fără margini
când ziua-i nourată
Şi liziera clipei
pe bolta înstelată.
O sacră desfrănare!
Desfrîul e culoarea
Şi cu nuanţă sfîntă
cînd nulă e valoarea,
Sînt marginea chemării
şi-mi mărginesc trăirea,
Dînd şanse amintirii
de-a-mi reproșa iubirea.
Mă plîng în somn că-i iarnă
şi viscolul mă poartă,
Prin ceruri de adâncuri,
dar eu tot cred în soartă,
Se zguduie pămîntul
cînd zbor ca o săgeată
Şi raspîndesc tumultul
cu vocea mea înceată.
53
