Page 62 - Pas cu pas

Daniel-Dumitru Darie

Mai departe plecînd,
mai aproape venind,
Îmi e clarul real,
şi simt timpul murind.
Desluşesc într-un fel
rostul iscoditor,
Al acelui ce-a fost
într-un timp controlor.

Mă întreabă ce-aştept,
îi răspund că visez,
Însă îl şi întreb
dacă nu deranjez...
Discutăm prin tăceri
despre banalităţi
Despre trenuri trecînd
înspre eternităţi.

Dar mai trece un timp
şi-l întreb, răspicat…
La ce oră e trenul…
şi îl văd încurcat…
Însă-mi dă un răspuns
cu excese de zel
Care-mi este-ndestul
ca să ştiu ce-i cu el.

60