Page 76 - Corolarele întâmplării
P. 76

Daniel-Dumitru Darie


        Când o stea văd în răscruce,
        Îmi adun o remuşcare,
        Că mă cheamă şi mă duce,
        Peste vaduri, la izvoare.
        Şi tot stăruie-n furtună
        Când e noaptea infinită,
        Parcă vrea ceva să-mi spună,
        Despre-a umbrelor ispită.

        Şi-nfăşor cu ruga sfântă,
        Un biet înger fără viaţă,
        Doar tristeţea mă încântă
        Când culeg lacrimi din ceaţă.
        Îmi tot spune nălucirea
        Să încerc urma de ură,
        Că nu știu de nu-i iubirea,
        Cea care speranţa-mi fură.

        Sfătuit de vise grele,
        Ca oricare om de rând,
        Vreau ca-n noatea fără stele
        Să fiu eu şi al meu gând.
                            02.10.15







        74
   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80   81