Page 28 - Priviri consensuale

Loreta Popa, Daniel-Dumitru Darie

Câmpul iubirii

Ce revenire la viaţă m-a trezit de-am deve-
nit făclie de lumină?
Ce jar mocnea în cenuşa mea de-am reuşit
să mă ridic din nou la cer scoţând scântei?
Ce cuvinte albe mi s-au plimbat pe trup lă-
sându-şi amprentele divine astfel încât eu să
mă regăsesc cu tine?
Ce pietre vii marchează numărul destinului
nostru ce nu face parte din aritmetică sau geo-
metrie?
Timpul arde în ochii mei căprui, zâmbesc
gândind la zilele ce vin, albe, tot mai albe, din
ce în ce mai albe, luminate până la lumină.
Cu lumânarea aprinsă pe prispa casei as-
cult nemişcarea nopţii. Curând se face dimi-
neaţă şi vei veni să-mi încălzeşti umerii cu a-
tingerea ta, curând soarele va străluci pe cer şi
tu-mi vei răcori ceafa cu sărutul tău, curând
seara mă va uita pe prispă şi taina întregirii
noastre va fi numai a nopţii fără de sfârsit. O
noapte în care am lepădat veşmântul gânduri-
lor rele, am albăstrit pernele cu nisipul din
clepsidră şi am dat liber iernii să înflorească.
În acel loc în care focul arde necontenit, cuvin-
tele ne sunt mai tăcute ca oricând. Doar sufle-
tele noastre dansează pe câmpul iubirii.

26