Page 8 - Priviri consensuale

Loreta Popa, Daniel-Dumitru Darie

cu şansa de a fi convertite în durată. Pe măsură
ce călătoreşti prin paginile cărţii - acaparat de i-
deile, farmecul exprimării - desluşeşti tot mai
limpede sen-surile imnului închinat dragostei.
Autorii nici nu se sfiesc să arate acest lucru,
mărturisind direct, şi mai presus de toate, cu
har:
“Aici, pe muntele sfânt, putem să respirăm
iubire, aici nu ucidem, nu furăm, nu râvnim, nu
greşim, nu strigăm, nu cerem, nu murim, nu
cădem în păcat.” De ce? s-ar putea ivi necesara
întrebare. Răspunsul nu se lasă aşteptat, deoa-
rece:
“…curg valuri de sfinţenie prin trupurile
noastre.” Această deschidere, aceste gânduri
trezesc firesc răspunsul… poeziei, care înnobi-
lează valoarea dramaturgică a replicilor, a între-
gului demers de punere în scenă a dialogului
amintit:
“Arzânde într-o clipă infinită,
Pe cerul nopţii stelele-s de jar,
Adună-mi tu privirea mea strivită
Şi ai să vezi că toamnele dispar.”

“Adună-mi tu privirea mea strivită…”
Meditând asupra mesajului înalt, de puri-
tatea unui surâs de copil, nu te poţi abţine de a
face unele conexiuni. Conexiuni cu prezentul,

6