Page 7 - Dincolo de praguri

În oglinzi de praguri

Ne privim mereu în oglinda trecutului... Ne
privim în acea oglindă dar, ne este mereu gân-
dul îndreptat la a şti ce ne va ieşi în cale ziua
următoare, săptămâna următoare, anul viitor,
dintr-o mare, zicem, curiozitate, nevoind a re-
cunoaşte că, de fapt, frica de a nu pierde ceva ce
nici n-am câştigat, ne face să uităm că ne-au
bucurat mereu surprizele... Ne privim mereu în
oglinda trecutului, mereu stăm cu ochii înspre
uşa prin care am intrat în prezentul care a fost
cândva viitor neştiut...
Ne întrebăm mereu, pe noi, ca şi cum pe alt-
cineva am întreba, despre noi, cei ce vom fi, des-
pre cum vom fi, despre cum ne vom avea parte,
mai ales despre cele voite, nevoindu-ne partea
din cele pe care le punem la cele nevoite. Acea
frică, paralizantă, ne face să ne căutăm pe noi
înşine, înainte de toate, părtaşi la toate cele ca-
re vor veni, ştiutori că toate se vor întâmpla,
dar, cu toate astea, ne cheltuim dintr-ale noas-

5