Page 22 - Dat din dar

Daniel-Dumitru Darie

Timp n-am de gânduri, nu mai am idei,
Coapsele-ţi ard şi patul trepidează,
Iar Universul, cu un just temei,
În tine, fără veste, explodează.

În ritm continuu, fără de opriri,
Şi acceptând tot ce va fi să fie
Devin ecoul marii-ţi dăruiri,
Cu tot accentul ei de armonie.

Te-aud şoptind, te-aud cum povesteşti
Despre firescul clipei de-mplinire,
Ce a născut de mii de ani poveşti
Într-un supreme al faptei, din iubire.

Ochii-mi fug iar şi trupu-ţi regăsesc
Mi-e dor de el şi-l simt fierbinte,
Drumul îl ştiu şi înspre el grăbesc...
Nici tu nu vrei să ştii că sunt cuminte...
08.04.19

28