Page 39 - Corolarele întâmplării

Corolarele întâmplării

Alb în post-scriptum

Sub albe zăpezi un post scriptum voi scrie,
Puţine cuvinte şi mult, mult suspans,
Cu-n deget pe rană, arăt să se ştie
Că viaţa plăteşte al morţii avans.

Aveam, până ieri, multă teamă de mine,
De cum mă descopăr, de ceea ce simt,
Am plâns şi am râs împreună cu tine...
Azi plouă cu gânduri... Furtună presimt.

Că-n sângele meu curge seva curată
A ceea ce încă e spusul cuvânt
Ce fi-va o faptă prea mult aşteptată
Prin însăşi motivul de-a fi legământ.

Trec vânturi în zbor şi e noapte senină,
Se-aude cum urcă trecutul în Cer,
În moarte căzând, face totuşi lumină
Dezgheţând adormiri adormite de ger.

Îţi scriu şi prin scris ţi-amintesc o poveste
Ce, mereu, pe "va fi", îl transformă în "este".
09.04.15
37