Page 41 - Corolarele întâmplării
P. 41
Corolarele întâmplării
Pe Pământ, sub stele
Cu ochii mei văd ploile de stele
Într-o cădere-a lor de neoprit…
Mi-aduc aminte visele rebele
Care mă fac să fiu prea obosit...
Mi-aduc aminte timpuri călătoare
Când toate îmi erau de ajutor
Şi n-aveam căi cumva ocolitoare
A tot ce se-arăta întâmplător.
Treceam prin munte şi treceam prin ape,
Şi nu-mi era oprelişte un val,
Veneam dinspre departe spre aproape
Punând firescu-n forme de real.
Am pus peceţi în forme absolute
Trăirilor ce fapte-s azi şi-n vis,
Mereu prezente şi nicicând trecute,
Mereu ştiind că drumuri au deschis.
39
