Page 42 - Corolarele întâmplării
P. 42
Daniel-Dumitru Darie
Mi-aduc aminte nopţi cu lună plină
Şi nopţi strivite de al iernii ger,
Pe drumul ce-şi dorea ieşi-n lumină,
Ca mai apoi s-ajungă până-n Cer.
Văd stelele căzând şi sunt pereche,
Ard împreună până în mormânt…
Eu înţeleg că legea lumii-i veche
Dar a rămas o simplă vorbă-n vânt.
05.09.15
40
