Page 14 - Dincolo de praguri

Daniel-Dumitru Darie

Ne este însă mult mai simplu să ne lăsăm
robiţi de orgolii şi mândrie, fixându-ne reperele
vieţii în lupta cu cei asemenea nouă, pentru a
ne impune ideile pe care noi le definim ca tot-
deauna bune, de un realism ce excede absolu-
tul. Chiar şi atunci când sunt doar teoretizări şi
concluzii ale unor raţionamente în care nu a-
vem, şi nici nu putem avea, toate argumentele
realităţii, dependenţi fiind de beţia succesului
recunoscut, pornim la luptă pentru impunerea
respectului pe care nici noi nu-l avem, întru to-
tul, pentru ceea ce suntem.
Zi de zi, vreme îndelungată, doar atât facem.
Consumăm timp, însă, niciodată nu vom reuşi a
consuma tot timpul ce-l avem acestei vieţi, lă-
sat să fie. Vine o vreme, mai devreme pentru
unii, mai târziu pentru alţii, vrută de unii, ne-
vrută de alţii, în care altceva, neşiut, neobiş-
nuit, cu noi, în noi, prin noi, se întâmplă, fiin-
du-ne clar că nu ne mai este, dintr-o dată, ni-
mic asemenea cu ceea ce ne era obişnuinţă, fi-
resc, normal... Chiar dacă mai rămân, în primă
instanţă, la fel culorile, nuanţele sunt altele, iar
mai apoi altele sunt şi culorile... Vine o vreme,
după o vreme căreia nu i-am ţinut nici o soco-

12