Page 13 - Dincolo de praguri

Dincolo de praguri

ţigării de la cafeau matinală şi mersul la o bi-
serică unde Dumnezeu refuză să mai stea de
vorbă cu noi, pentru că am devenit nişte in-
conştienţi care ne place să vorbim, însă nu dăm
nici o atenţie la ceea ce ni se spune, dacă nu es-
te pe placul nostru. Această oportunitate ne
este la îndemână, dar ne prea lenevim să facem
ceva pentru ceva mai bun. Avem oportuni-
tatea de a ne trezi din beţia de a avea totul cu
orice preţ şi de a intra în dulcea stare a contem-
plării, a identificării cu tot ceea ce este în jur, cu
originalitatea creaţiei. N-ar trebui decât să nu
ne mai pierdem vremea cu mărunţişurile efe-
merităţii şi să ne învăţăm pe noi a crede că toa-
te sunt realităţi, că toate cele care nu ni se a-
rată ca realităţi, pe care le numim, cu mândria
că ştim totul, irealităţi, prin noi, prin noi înşine,
sunt depline realităţi.
Ar fi simplu... Dar nu e simplu... Că nu sun-
tem în stare să înţelegem lumea care ar urma
să fie... Nu putem înţelege lumea în care gu-
vernele nu ar mai avea robi, lumea în care nu ar
mai exista robii pretenţiilor materile, palpabile,
simţite prin văzul în lumina care dă lumină
doar pentru a nu orbecăi...

11