Page 15 - Dincolo de praguri

Dincolo de praguri

teală, când ajungem să ne tragem la socoteală,
să ne dăm socoteală...
Acela-i pragul, aceea-i clipa trecerii peste
prag, iar dincolo, ca spaţialitate şi temporalita-
te, dincolo de praguri, după aceste praguri, în-
cepe un alt ceva, alt cumva, alt fel. Un altceva,
un altcumva, un altfel scăpat de sub controlul
minţii cramponate în ceea ce înainte era, într-o
formă asemenea, într-un sens asemenea, dar
fixat între repere deja predefinite ca definitorii.
Esenţa pragului tocmai prin dărâmarea în tot
sau în parte se face văzută, se manifestă, pro-
duce efecte. Dărâmă, reprioritizeaza, schimbă,
creează... Nu face uneori nimic, ci doar le
schimbă semnifiţia... Alteori nici măcar atât
nu face, ci doar pune accente care dă conşiinţei
de furcă şi de lucru...
Ceea ce este dincolo de praguri, se numeşe
cumva, altfel decât numele ce-l are pragul.
Fiindcă pragul, dincolo de orice filozofie, se nu-
meşe prezent, ceea ce a fost se numeşe trecut,
ceea ce va urma se numeşe viitor. Pragurile
trecutului nu au relevanţă, ele au fost, la rândul
lor, prezentul în urma căruia au rămas, în ur-
mă, alte şi alte prezenturi, împăcate deja cu
rostul lor trecut. Nici în viitor nu îşi au relevan-

13