Page 11 - Dar din dar

Dar din dar

el, ori de alţii, ca bune, să se mândrească, iar de
nu este aşa, să găsească motive sau chiar ţapi is-
păşitori.
“Să ne iubim unii pe alţii căci dragostea vine
de la Dumnezeu. Oricine iubeşte s-a născut din
Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu.” (1
Ioan 4)... Şi, din dragoste, se naşte şi împreuna-
rea, împreunarea fiind parte din ceea ce naşte
dragostea. Ea face ca omul să nu ajungă mereu
să fie singur, motiv pe care, aşa cum se spune în
creaţionism, chiar Dumnezeu l-a avut în vedere,
chiar pentru acest motiv, lui Adam, celui dintâi
om creat de Dumnezeu, i s-a căutat şi, fireşte, i
s-a găsit, ca parte din el, cu motive bine ştiute,
din conceptul de chip şi asemănare cu cel ce l-a
creat, pereche întru necesara dezrobire de singu-
rătate. Şi pe acest principiu s-a lăsat să fie legea
firii, o lege în care unu există doar cât este nevoie
pentru a se ajunge la doi, şi, apoi, doar prin legea
vieţii se ajunge la un alt unu, efemer. Din ve-
chime, din vremea când legea firii era mai presus
de găselniţele minţii omului, de spunea că:
“Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngro-
pată acolo. Orice-mi va face Domnul, numai
moartea mă va despărţi de tine!” (Cartea Rut
1), ca mai apoi, într-un tot concludent, spunea, în

9