Page 12 - Dar din dar

Daniel-Dumitru Darie

scrierile sale, şi evanghelistul (Matei 19): “Deci
nu mai sunt doi, ci unul singur! Aşadar, omul
nu trebuie să despartă ceea ce Dumnezeu a a-
dus laolaltă!"
Nu sunt mulţi cei care acceptă că o vorbire
despre dragoste, în sens divin, în felul acesta, es-
te concludentă. Sunt poate prea mulţi care nu
văd dragostea, iubirea decât în felul acesta. Sunt
puţini cei care iau ideile ca un tot, definitoriu
fiind, până la urmă simţirea omului, în diferitele
ipostaze ale vieţii. Se poate ca eu, altfel privind,
să fiu şi împotriva unora, şi împotriva altora. Nu
vreau nici să combat, nu vreau nici să conving.
Spun doar ceea ce cred, fac vorbire despre ceea
ce reprezintă convingerea mea... Însă e timpul
să stăm strâmb şi să gândim drept, oricât ne-ar
fi nouă plăcut să ne facem, ca mai tot timpul,
colac peste calapodul drepţilor...
Mulţi se fac învăţaţi, se arată pe placul învă-
ţăturilor, la vederea altora. Dar ei înşişi, cu tot
felul lor de a fi, de a-şi avea neîngrăditul lor com-
portament, cu cel de alături se arată. Cu cel ce
împreună îşi duce viaţa de zi cu zi, de noapte cu
noapte, cu cel ce, împreună, caută a izbândi şi a
se împlini. Nimic, azi, din alte forme în care un
om îşi are alături un alt om, nu arată mai bine ce

10