Page 7 - Mai departe, oricum

Cale de departe, înspre mai

departe

Avem trecut, avem prezent, prin clipa în ca-
re totul se rezuma la un acum plecat înspre tre-
cut, şi va urma să avem viitor. Mereu avem însă
lipsă de ceva, iar acel ceva nu îl putem, indiferent
de ceea ce facem, indiferent ce căi căutăm, avea.
Acel ceva este parte din noi, dar care nu poate fi
azi, acum, înfăptuit, Acel ceva nu este o simplă
faptă, aşa cum ar fi un simplu lucru, acel ceva e
ceva care mereu, tot mereu, se face, prin trecerea
prin prezent înspre trecut. Mereu depinde de ce-
va, de ceea ce se întâmplă imediat, în trecerea,
prin întâmplarea imediată înspre următorul ime-
diat, continuând înspre eternitate. Ne lipseşte,
totdeauna prezentul următoarei clipe, viitorul...
Azi, mai mult poate, ca niciodată, trăim una
din cele mai mari paradigme: fugim, cu viteze
cât se poate de mari înspre viitor şi fugim, cu a-
ceeaşi sau chiar mai mare repeziciune, după afla-

5