Page 10 - Mai departe, oricum
P. 10
Daniel-Dumitru Darie
De unde venim şi cât de departe venim, azi
sunt doar întrebări pe care puţini le mai pun şi
puţini şi le mai pun. Este greu, este chiar impo-
sibil - nu e deloc greşit a se spune – ca mulți să-și
pună măcar una din întrebări, trăind într-o lume
prinsă în corzile materialismului, dacă nu are cu-
rajulul nebunesc şi puterea drăcească de a-l ne-
ga. Este greu a privi altfe depărtarea decât că ea
măsoară, în realităţi sau raportată la un timp re-
lativ, şi relativ nu prin simţire, ci prin comparaţie
cu ceea ce realul, materialul fiind tot ceea ce, azi,
pune la dispoziţie sau omul şi-l permite. Şi toată
nerăbdarea de care dăm dovadă pe ceea ce ma-
terialul ni-l pune la dispoziţie se bazează. De mi-
rare este faptul că încă nu s-a ajuns la dorinţe de
a exista metode de grăbire a zămislirii unui copil.
Mă gândesc uneori că, fără a se recunoaşte, ma-
terialul, în această “cauză”, se ştie învins, cu
mâinile legate iar omul încă ocolește subiectul
din lașitatea de a recunoaște că este prizonierul
absurdului...
Ne grăbim, ne grăbim firesc, cu tot irealismul
grabei, dar tot mai mult ne grăbim înspre nefi-
resc. Graba strică toată treaba, cea mai mare
dintre ele fiind viaţa... Şi ne tot grăbim, ne tot
grăbim şi uităm încotro ne grăbim, şi graba ne
8