Page 10 - Mai departe, oricum
P. 10

Daniel-Dumitru Darie

           De unde venim şi cât de departe venim, azi
        sunt doar întrebări pe care puţini le mai pun şi
        puţini şi le mai pun. Este greu, este chiar impo-
        sibil - nu e deloc greşit a se spune – ca mulți să-și
        pună măcar una din întrebări, trăind într-o lume
        prinsă în corzile materialismului, dacă nu are cu-
        rajulul nebunesc şi puterea drăcească de a-l ne-
        ga. Este greu a privi altfe depărtarea decât că ea
        măsoară, în realităţi sau raportată la un timp re-
        lativ, şi relativ nu prin simţire, ci prin comparaţie
        cu ceea ce realul, materialul fiind tot ceea ce, azi,
        pune la dispoziţie sau omul şi-l permite. Şi toată
        nerăbdarea de care dăm dovadă pe ceea ce ma-
        terialul ni-l pune la dispoziţie se bazează. De mi-
        rare este faptul că încă nu s-a ajuns la dorinţe de
        a exista metode de grăbire a zămislirii unui copil.
        Mă gândesc uneori că, fără a se recunoaşte, ma-
        terialul,  în  această  “cauză”,  se  ştie  învins,  cu
        mâinile  legate  iar  omul  încă  ocolește  subiectul
        din lașitatea de a recunoaște că este prizonierul
        absurdului...
           Ne grăbim, ne grăbim firesc, cu tot irealismul
        grabei, dar tot mai mult ne grăbim înspre nefi-
        resc.  Graba  strică  toată  treaba,  cea  mai  mare
        dintre ele fiind viaţa... Şi ne tot grăbim, ne tot
        grăbim şi uităm încotro ne grăbim, şi graba ne

        8
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15