Page 12 - Mai departe, oricum

Daniel-Dumitru Darie

Îşi au rostul lor vorbele vechi, dar nici de ele
să ţinem seama, graba nu ne lasă. Însă grăbiţi
suntem să uităm de unde am plecat, grăbiţi sun-
tem să ştergem orice urmă din trecut. Ne este
frică de trecut din acelaşi motiv: pentru a nu re-
cunoaşte că, sub sabia grabei, o sabie mai ame-
ninţătoare decât sabia lui Damocles, ne-am
prins în hora unor fapte ce numai mintea de pe
urmă a vrut să le înţeleagă. Şi ne mai este frică
de trecut pentru că, din grabă, nu ne permitem
răgazul de a ne reaminti şi, dacă ar fi nevoie, po-
vesti altcuiva care, ca şi noi, grăbit fiind, nu-şi
face timp nici să asculte, nici să înţeleagă. Ne
mândrim, uneori, că am putut să luăm omul aşa
cum este (un mod extraordinar de bun) dar nu
ne mai trebuie să înţelegem că aşa ne-am aven-
turat pe calea primejdiei care stă la pândă, pen-
tru că nu am înţeles niciodată de ce este aşa cum
este. Am preferat să ne aratăm tuturor, inclusiv
nouă înşine, că suntem oameni slabi, fără pu-
terea de a ne asuma eventuale şocuri, conflicte
cu principiile noastre, considerând că aşa am a-
juns la nivelul în care nu avem prejudecăţi şi nu
emitem judecăţi, însă adevărul e că nu suntem
deloc liberi, că judecarea omului nu este ceva ce
lipseşte cu desăvârşire. Fiindcă fără a judeca

10