Page 11 - Mai departe, oricum

Mai departe, oricum

face să trecem pe lângă detalii fără să ne mai
pese, trecem de ele uitând să înţelegem ceva din
ele. Din grabă nu mai învăţăm decât, eventual,
din cele scrise, mai degrabă din cele la repezeală
rupte din ăntreg, nu mai învăţăm din greşelile
altora dar, şi mai absurd, nici dintr-ale noastre.
Nici lenea, nici prostia, nu sunt adevăratele mo-
tive ale lipsurilor din ale ştiutelor, ci această ma-
re, nebunească, neomenească grabă!
Grăbiţi fiind, am devenit nişte rătăciţi şi per-
sistăm în a rătăci. Graba e efectul fricii pe care o
trăim şi insistent vrem să o o trăim, ca prin ea,
prin modul în care ne face să ne manifestăm, să
dovedim preocuparea pentru viaţa de zi cu zi,
interesul pentru bunul mers a toate. Frica, frica
de moarte, fie ea de cum ar fi să fie, firească sau
doar urmare a unor mofturi sau năravuri, e om-
niprezentă. Vinovaţi suntem noi, oricât am cău-
ta altceva... Spunem că vinovată e viaţa, spu-
nem că vinovată e societatea, spunem despre
faptele altora că ne fac să trăim cu frică, dar tre-
buie să privim înspre noi. Să privim spre noi şi să
ne reamintim cine am fost, cine suntem, ce am
fost, ce suntem, de unde venim, unde am ajuns,
de cât de departe venim şi ce înseamnă aproa-
pe...

9