Page 15 - Corolarele întâmplării

Corolarele întâmplării

nemeritate, doar întâmplarea l-a ştiut, noi, mai
târziu, sau poate foarte târziu, l-am înţeles...
Întâmplarea este necesitatea noastră de a în-
văţa, necesitatea de a termina o şcoală, mai
mare decât orice şcoală lumească....
Trăim întâmplător şi trăim întâmplări, una
după alta. Uneori se repetă, alteori sunt mai
bogate sau mai sărace, şi asta doar după cum
noi le privim. Ele sunt mereu prezente şi noi
mereu prezenţi în ele. Ne ridicăm şi ne cobo-
râm... ne ridicăm lăsându-le să fie, înţelegân-
du-le, ne coborâm când ne facem potrivnici lor.
Trăim prezentul prin corolarul întâmplărilor ca-
re ne-au dus paşii aici. Noi am avut meritul sau
nemeritul de a le face să lăsa să fie sau să nu fie
ale noastre.
Toţi, mai toţi, sau aproape toţi, când este să
vorbească despre întâmplări zic ce zic despre ale
lor şi apoi fac mormane de poveşti despre ale al-
tora. Bine este, într-un fel şi aşa, că este pavat
drumul înspre cei care au ceva de aflat ori de
învăţat. Se poate însă ca pavajul să fie cu in-
tenţii bune, dar să fie înspre iad, fiindcă, tot
prea des, judecata celor trăitori de întâmplări,
vine să tragă conluzii. Ştiu multe despre oa-
meni, ştiu multe poveşti ale oamenilor şi poveşti

13