Page 13 - Corolarele întâmplării

Corolarele întâmplării

terialişti, împărţire pe care şi eu o fac, privind
spre cei ce îmi sunt contemporani în vieţuire,
convinşi materialişti, mă întreb de nu cumva
vor fi schimbat motivaţiile vechii împărţiri, din
teama ca cei pe care i-au avut ca stindard să nu
fie cei care îi arată cu degetul ca fiind fără de
principii, fără un Dumnezeu, ei fiindu-şi izvor
de principii şi propriul Dumnezeu. Întâmplarea
face ca şi printre ceilalţi să fie oameni asemnea,
care se bat cu pumnul în piept vorbind de cei-
lalţi, însă o rup la fugă, dacă despre ei trebuie să
spună ceva. Aşa că azi, deşi de idealuri nu am
uitat, însă cu idealismul nu mai cochetez, stau
şi mă întreb... Ce mai este lumea în care trăim?
Atât de prezentă este întâmplarea în viaţa
omului, că s-a ajuns ca omul să nu mai vrea să
o ia în seamă decât prin ceea ce iese normalul
modului în care el îşi vede gândirea. Este atât
de prezentă, încât omul şi-a asumat-o ca mod
al gândirii sale, prim mecanismele mândriei, ce-
le care îl aduc în pragul orbirii, cele care îl fac
simplu vieţuitor. Trezirea la realitate îl cutre-
mură şi greu vrea să accepte... să accepte că
fără întâmplare gândul era timp pierdut... să
accepte că sinura soluţie bună i-a dat-o întâm-
plarea, cea care l-a urcat pe creasta valului, lă-

11