Page 12 - Corolarele întâmplării

Daniel-Dumitru Darie

să arate ceva despre acel altceva. Omenirea a-
vea, pentru viitar, această necesitate....
Nu, în nici un fel omul, n-a ştiut ce face, n-a
gândit şi nu a prevăzut ceea ce se va întâmpla.
Omul a constatat şi constatând n-a putut să nu
fie convins de ajutorul pe care, cineva, necuns-
cut, invizibil şi a mai multe ştiutor, i l-a dat.
Perfect adevărat că acest ajutor prin faptă de
om, prin mână de om a venit, dar, nu de ieri, nu
de azi, se spune că însuşi Dumnezeu prin om îşi
desăvârşeşte lucrarea...
Din vremea în care nu ştiam că oamenii pot
fi blamaţi pentru rodul gândurilor lor, când cre-
deam că toţi oamenii iau de la cei dinaintea lor
ideile, pentru a le pune în oglinda actualităţii,
din adolescenţă, ştiam ce zisese un gânditor,
trăitor nu de mult... “ceea ce se afirmă ca nece-
sar se compune în întregime din întâmplător şi
că pretins întâmplătorul nu este decât forma
sub care se ascunde necesitatea”, iar gânditorul
era, azi blamatul, Engels. Chiar şi Darwin, cel
potrivnic ideii de lucrare a lui Dumnezeu, spu-
nea că necesitatea şi întâmplarea pot trece din
una în alta, că ele coexistă şi nu se manifestă
niciodată în stare pură. Azi, când ştiu că i-am
împărţit pe gânditori în materialişti şi nema-

10