Page 10 - Corolarele întâmplării

Daniel-Dumitru Darie

Nu sunt cel dintâi, şi nici printre cei puţini,
care aduc aproape întâmplarea cu necesitatea.
Nu am ştiinţă despre toţi cei care au făcut a-
ceastă legătură, ca să-mi arăt, prin părerea lor,
adevărul părerii mele. Iar părerea mea este,
deja subscrisă unei idei manifestate pe la înce-
put, că întâmplarea nu este decât firescul ce
intervine pentru a satisface necesitatea, însă
într-un mod pe care noi, gânditori în limitele
materialismului, nu-l luăm în seamă, nu-i dăm
valoare, ba chiar îi atribuim efecte contrarii, ori
apare din senin, din necunoscutul nostru, pen-
tru a nu risipi misterul coincidenţelor. Noi spu-
nem că suntem ştiutori ai necesităţilor, dar nu
luăm în calcul latura pur, eminamente pur, e-
goistă. Vorbind de necesităţi, referire facem la
noi şi doar la noi, cu extensia prin noi, la ceea ce
considerăm a fi aproape de noi. Încredinţaţi de
gândirea noastră că este corect aşa, n-avem
nici măcar o picătură de credinţă, limitând a-
proapele până la o limită generalizată, dar nu
generală, de legi şi concepte care se lasă înţe-
lese dipă bun plac, ele fiind în esenţă foarte co-
recte, însă nu trasează directive, nu impun o-
bligaţii... Şi chiar dacă ar fi să aibă a impune o-

8