Page 10 - Firesc, deloc probabil

Daniel-Dumitru Darie

a se face simţită, cu prezenţa, educaţia. Copiii ne
fac dovada credinţei, ei sunt cei care au mani-
festări naturale, ei fac sau nu fac ceva în funcţie
de simţiri şi nu raţionamente. Dacă nu ar fi
artificialul creat de om, copilul nu ar avea nici o
manifestare care să-l pună în pericol. Şi nu doar
la oameni, la copii, credinţa este elocventă, la a-
nimale urmele credinţei se pot întrezări... Până
la urmă poate că ele ne arată cel mai bine ce în-
seamnă a nu te baza, până la obsesie, pe raţine,
pe gândire, pe relaţionări care să evidenţieze ce-
ea ce se vrea a fi evident. S-a găsit un termen,
însă, prin care să nu luăm nimic în seamă, să nu
vrem să înţelegem... naivitatea...
Acum, după atâtea şi atâtea întâmplări
despre care făcusem vorbire, după atât timp tre-
cut de când am învârtit pe o parte şi e alta eloc-
venţele, o concluzie îmi este firească şi certă: ei
sunt naivi, însă au o credinţă, fie ea şi una inci-
pientă, noi suntem însă proşti şi lipsiţi de cre-
dinţă în esenţialitatea, în plenitudinea ei. Noi
ne-am îmbuibat cu informaţii sumare, rupe de
context şi rupte din context, pentru a avea argu-
mente solide în a contrazice şi a ne contrazice.
Îngurgităm mii de articole şi păreri, dar o carte
nu ne dă mâna să o citit din copertă în copertă,

8