Page 9 - Firesc, deloc probabil

Firesc, deloc probabil

pârleaz. Dacă e să sară un prag, greu e să facă
asta cu bună ştiinţă.
Când s-a întâmplat să înţeleg că mi-a luat
gura pe dinainte, ori gândul prea repede s-a fă-
cut prieten cu cuvântul, am tăcut... Eram deja
cel care fusese prins în jocul fără de întoarcere al
timpului, eram făptuitor, eram cel care se bucu-
rase ori se întristase, ba chiar eram cel care tre-
buia să iese la liman, să îndrepte stricăciuni. E-
ram deja ceea ce nu fusesem, eram părtaş la
tristeţile sau bucuriile celor care, printr-un firesc
al faptelor, purtau şi ei o urmă a uneia şi aceleiaşi
întâmplări. Când s-a întâmplat să înţeleg, tot-
deauna, era deja prea târziu ca să mă întreb de
ce nu am crezut. Îmi dovedisem mie că nu a-
veam bine înţeleasă ideea de credinţă, că eram
încă departe de firesc, firescul însemnând a cre-
de.
Firesc, după cum e făcut să fie omul, este să
creadă. Nefiresc este faptul că omul, opunând
mintea, cu raţionamentele ei bazate pe repere şi
referinţe luate după cum dau bine, sau scornite
pentru a-şi dovedi însemnătatea şi a încropi
principii, îşi refuză ceea ce îi este dat, refuză să
mai creadă. Primordialitatea îşi are suportul în
credinţă, şi dovada este tot omul, însă înainte de

7