Page 12 - Firesc, deloc probabil

Daniel-Dumitru Darie

inconştienta afirmaţie, care, după definiţiile date
de cei care ţin să definească tot, s-ar numi intui-
ţie. Mi-a fost de mare ajutor îndeletnicirea cu
scrisul care nu mai lasă loc de întoarcere. Şi încă
de mai mare ajutor mi-a fost cuvintele versurilor
care, aşa cum zisesem tocmai eu, nu-i al meu, nu
îmi aparţine, eu fiind doar ales să îl scriu. Cu tot
acest ajutor dat de Cel care nu-şi vrea altfel ară-
tat anonimatul, cu faptul că unele din cele scrise
deja nu aveau decât drum înspre viitor, fiind cu
totul întocmai pre-zicerii, mi-am lăsat mintea
să-şi facă treaba ei, fiindcă nu este ceva fără de
trebuinţă, ba chiar de mare trebuinţă, şi sufletul,
inteligenţa nevăzută a fiecărui om, inteligenţa
naivă şi nativă, să dea faptelor, prin mintea care,
după cum alegem, poate fi o bună ascultătoare
de cel ce-i este superior, forma pe care ştie că tre-
buie să o dea. Mintea nu ştie ce înseamnă des-
tin, ea crede că destinul este ceea ce poate făuri
ea, doar sufletul ştie, doar el ştie să facă diferen-
ţa între trăire şi plăcere sau suferinţă, cele pe ca-
re mintea le poate trăi. Mintea nu ştie ce în-
seamnă destin, dar are o plăcere deosebită în a i
se opune, în a schimba drumul cel mare, cel ade-
vărat, cu o cărare care, de obicei, se termină ori
pe marginea unei prăpăstii , ori într-un hăţiş.

10