Page 7 - Firesc, deloc probabil

Realităţile firescului

Nu ştiu cât m-am depărtat de vechile obiş-
nuinţe, dar am încă obiceiul, pentru unele fapte
sau întâmplări, de a crede doar după ce văd că
trăiesc timpul de după ele, când pot să fiu, cel
mult, viteazul de după război.
Oamenii sunt oameni şi, spre fiecare, privind
separat sau la un loc cu alţii sau doar cu un sin-
gur altcineva, îşi au toată libertatea de a face
sau a nu face, de a-şi dori ori a refuza... Ceea ce a
fost nou, pentru mine, a fost faptul că dincolo de
liberatea de voinţă şi dincolo de dorinţă, au exis-
tat realităţi incontestabile... Şi pe lângă faptul
că existenţa lor nu a putut fi condiţionată de mi-
ne, omul, mare sau mai puţin mare, voitor sau
dornic, nevoitor sau potrivnic, în aceleasşi mă-
suri, m-a surprins şi m-am surprins prin mine în-
sumi, că realităţile veniseră să se întâmple aşa
cum vorbele spuse, în glumă, sau cum zice omul
din popor, “într-o doară”, le dăduse de ştire. Şi
spun toate astea acum, după ce trecut este mult

5