Page 9 - Corolarele întâmplării

Corolarele întâmplării

dicate, sau oprindu-le, când minţile oamenilor
vor să arate că absurdul este mai principial de-
cât normalul. Imperceptibilitatea ideii, uneori,
este dată de faptul că noi nu privim înspre fapte
ci doar înspre făptaşi, considerând firescul ori
nefirescul după câtă putere de acceptare a în-
tâmplării avem, la urma-urmelor, după câtă
credinţă sau necredinţă avem.
O întâmplare nu este deloc întâmplătoare, ea
este necesitate ce trebuie împlinită şi împlinire
ce nu poate fi, în nici un fel, oprită... zic eu de
mai mult timp încoace... Şi asta zic fiindcă din
câte am văzut, la alţii când am avut vreme să
stau să văd, la mine, când a fost vremea să-mi
fie mie a trăi întâmplător, la întâmplare sau o
oarecare întâmplare, ori auzit din cele povestite
de alţii, “dacă” îşi avea mereu loc, “dacă” era
cel care punea faţă în faţă dorinţa, planul sau
constatarea de pe urmă, cu realităţile care n-au
avut împotrivire, oricât dorinţa ori planurile e-
rau căutătoare de alte drumuri, de alte căi, în-
spre alte orizonturi şi spre alte direcţii. Întâm-
plările, cele care au fost condamnate, ori lău-
date, de tot timpul prezentul “dacă”, lăsaseră
urme definitive, fie că în minte, fie că în con-
ştiinţă, fie, după legea firii, pe suflet.

7