Page 7 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Lacrimi de îngeri

Din când în când, chiar dacă sunt gân-
durile unora puse pe harţă, mă aşez în răs-
crucea timpului şi, ferindu-mă de gându-
rile mele, ce dau târcoale dorului, te pri-
vesc şi te tot privesc, fără să las să ştie, fără
să las să se creadă, fără să las să se-nţelea-
gă ceva din ceea ce îmi este trăire în absolutul tăcerii mele. Te pri-
vesc cu aşteptarea-mi, firească, a trecerii peste hotarele aşezate de
oameni pe drumul adevărului, adevăr care este pus la plata birului
către cei care, fiind azi mari în închipuirea lor, ca să nu-şi recunoas-
că simpla şi neputincioasa efemeritate a vieţuirii de-a valma, trimit,
înainte, către tine, solie, ca şi cum ar fi din partea mea, cu glas vor-
bitor de răstălmăciri de-ale lor, despre neştiutele-mi căi şi drumuri
ale vieţii.
Iureşul vremurilor de azi ne ţine încă socoteala trăirilor... asta aş
vrea să îţi spun, să-ţi reamintesc, ar fi mai bine să zic. Mie, oamenii,
cei spre care acum tu trebuie să îţi ridici privirea, îmi ţin mare so-
coteală, socoteala trăirilor mai ales, şi a faptelor când şi când, gân-
dind ei că prin ele se citesc şi ştiu toate faptele mele, tot aşa cum ei
cred că trăirile mele sunt date de faptele pe care, asemenea lor, ci-
tindu-se pe sine în trecut, ori neputând să-şi vadă, din întuneric, su-
fletul întunecat, mi le pun timpului prezent ca făptuindu-le. Ori, se
întâmplă destul de des, nefăcând ceva cum ei ar vrea să fac, despre
tine şi despre mine vorbesc, spunând una-alta, verzi şi uscate, doar-
doar, cei ascultători lor să devină ascultători de ei şi aruncători de
pietre spre mine, să le cânte în strună sau măcar să le ţină isonul,
când ei dau tonul absurdului furiei ridicată la rang de cerere de
dreptate după dorinţă.
Am timp, mai mult decât ar fi să se creadă, să fiu străjer al timpu-
lui în care, nevăzut, neştiut, pot să-mi ascund plânsul într-o clipă de
mare voioşie, ori într-un zvâcnet al cuvintelor, ca să nu-mi tulbure
nimeni chemarea ce vine din trecutul meu înspre viitorul tău.
Chiar dacă şi sabie de călău văd asupră-mi, tăind orice cale de a şti
gândul rugăciunii tale, înţeles doar de Ceruri, şi înţeles doar de El,
în Ceruri şi eu alerg spre a te ţine în braţe şi a alerga pe câmpurile
pline cu flori din care, când alergăm şi le atingem, steluţe ce şi ele
vor creşte, ies şi urcă spre a se agăţa de cumpăna cerului pe care
oamenii, doar când sunt trişti, fiind sinceri cu ei, aşa cum rar o mai
fac, le vor vedea şi ele, lacrimi de îngeri, îi vor înveseli şi le vor topi
5