Page 11 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

De mult aşteptatul pas

E dat, e scris, nimic nu se poate schim-
ba. Ni-i dat nouă doar să putem inversa
cifre ale datelor, ni-i dat nouă doar să ne
grăbim sau să mai lăsăm maşinăria timpu-
lui să meargă în gol, şi să ne lăsăm sur-
prinşi de neiertătoarea sa oprire, când va
voi ea, când nu ştim nouă dacă ne va conveni. Ne-a fost lăsat să ne
înfuriem şi să ne furişăm, dar, spre a ne arăta că suntem nişte laşi cu
noi înşine, când de toate vom fi crezut că a căzut în uitare, se face
fapta împlinită, neiertătoare. Iar când împlinirea toată nu poate fi să
fie, încă o dată şi încă o dată, se fac toate de la capăt, dar doar o da-
tă se mai poate pune în spatele alegerii destinul. Doar acei ce-şi lasă
Luminii, cu totul, sufletul, pot să trăiască bucuria clipei ce doar o
dată se întâmplă în viaţa ce doar o dată este făcută să fie frumoasă.
Repetenţii nu-şi ridică prea des capul din pământ. De cele mai mul-
te ori le este şi ruşine de nevolnicia împotrivirii la care s-au dedat...
Între clipă şi părere s-au învăţat oamenii să creadă că, printr-o a-
legere asemenea celei ce se poate face cu mâna, totul este cuvenit.
Şi cu mâinile amândouă fac zidurile care să fie proptele la ceea ce
s-a dărăpănat prin trecerea vremurilor, care par, pentru toţi, la fel
pentru toţi, deşi sunt totdeauna altfel, pentru fiecare. Şi nimic nu se
învaţă. Omul, alegător învăţându-se să se creadă, ajungând să se
creadă, pentru faptul că Dumnezeu nu coboară la el pentru a i se
arăta în preajmă, nici el nu mai vrea să mai urce către El spre a-l
simţi în preajmă.
Unii vin cu un nume şi ajung să plece cu acelaşi nume. Altora li-i
dat să vină cu un nume şi să plece cu alt nume. Şi aşa au făcut oa-
menii lege pentru cine să rămână pentru totdeaua cu acelaşi nume
şi pentru cine n-ar trebui să rămână cu acelaşi nume. Când au făcut
legea i-au luat omului dreptul şi dorinţa de a-şi face un renume şi
au luat numelui dreptul de a fi etern. Doar cei care au făcut cei
şapte paşi s-au dorit venitori cu dorinţă de eternitate. Cei ce au
făcut măcar opt paşi nu se lasă doar pe sine eternităţii. Acei nouă
paşi înainte, spre care toţi, aici nefiind, şi-i doresc definitivi, greu de
făcut, căci doar aici se pot bate apăsat, şi de mulţi încă nu sunt fă-
cuţi, dau renumelui puterea de a fi acelaşi şi pentru alţii care şi-au
scuturat pulberea mândriei şi s-au lăsat poleiţi doar de lumina
stelelor, dăruindu-se, fără a cere Cerurilor pământeşti bogăţii şi pă-
mântene fapte.
9