Page 13 - Mai departe, oricum

Mai departe, oricum

faptele, nimic nu se face înţeles, şi nimic nu este
acceptat. Se judecă în mod tacit, se pune o eti-
chetă, chiar inconştient pe om, al prezentului sau
al trecutului, cu precădere, şi, în grabă, se vrea a
se merge mai departe, înspre un mai departe vă-
zut tot mai departe!
Dacă am vrea să stăm, la nevoie, pentru a
judeca dtept, chiar și strâmb, am căuta să ştim,
când tot căutăm drumurile mersului, cât de de-
parte se vine în acest prezent, cât şi cât de greu a
fost drumul vieții, din trecutul pierdut amintirii,
înspre acest actual, momentan, prezent, câţi paşi
au fost făcuţi şi cum au fost făcuţi, dar mai ales
de ce au fost atâţia şi aşa făcuţi. Pentru asta
însă trebuie să nu fim cei care oligăm pe alţii, ori
chiar pe noi, să se dezică de ceva... Şi vom găsi că
puţini vin de aproape, chiar dacă nu foarte mulţi
vin de prea departe şi foarte departe. Vom găsi
paşi vruţi şi paşi nevruţi, paşi mânaţi de firesc,
ori de dorinţă, sau împinşi de la spate, paşi opriţi,
ori de alţii împiedicaţi. Vom găsi departele în re-
alităţi, ori în înţelesuri, iar acolo unde nu putem
cuprinde nici cu gândul, îl vom găsi în ceea ce
face să se spună că cineva, acel care are acolo de-
partele, este cu ceva mai mult decât ceea ce deja
e mult. Nu îmi vine să fac referire la aproape,

11