Page 14 - Mai departe, oricum

Daniel-Dumitru Darie

fiindcă aproapele se arată, repede, singur, dă
destule motive a fi steag fluturat prin idei fără
sens.
După cum bate vântul se mişcă frunzele, nu
însă la fel şi copacii... Frunzele, se ştie destul de
bine, stau agăţate, nu au rădăcini. Dinspre de-
parte, ca timp, vin copacii, nu frunzele care sunt,
mai totdeauna, reprezentatele efemerităţii, ale
aproapelui. Înţelegând rostul copacilor, se poate
să existe şi înţelegerea acceptării necondiţionate
a frunzelor de a nu avea puterea de a sta ne-
clintite, când vânturile le biciuiesc. Multe sunt şi
faptele omului care se pun și stau la dispoziţia
efemerităţii... Dacă rădăcinile nu au fost lăsate
la o parte, se clatină coroana, se clatină copacul,
dar nu se mişcă din loc, nu se apleacă, nu face
plecăciuni şi închinăciuni unei realităţi trecăoare.
Oamenii s-au dedat la năravul de a-şi tăia ră-
dăcinile, de a se dezice de ele, dar nu au luat a-
minte la mai multa repeziciune cu care se ivesc,
din senin, furtuni. Acela care-şi neagă rădă-
cinile, trecutul său şi al neamului său, ajunge să
fie îngenuncheat şi folosit de către oricine, ba
chiar el, neavând pe ce se sprijini, zice că-şi gă-
seşte sprijin în ceea ce este, ajungând să pună
preţ pe ceea ce este el, sau parte din el, vânzân-

12