Page 15 - Amintiri inspre viitor. Scrisori altfel

Amintiri înspre viitor

Scrisoare înspre final (2)

Un sfârşit se tot apropie. Unii spun că
ar fi într-un fel, alţii într-un alt fel. Şi din-
tre cei unii, şi dintre cei alţii, ştiutori, sau
neştiutori, înţelegători sau neînţelegători,
s-au găsit mânuitori de cuvinte ce s-au
pus să dea învăţături şi de gândit celor ca-
re caută doar un fel de adevăr, caută să se ştie aşa cum vor să crea-
dă că sunt ştiuţi, celor ce caută continuu şi continuu, uitând că de
multe ori au spus că au găsit ceea ce au căutat. Şi eu ştiu că vine un
sfârşit, şi un început, care şi el vine îi va urma, că nu vor mai fi toate
aşa cum sunt, că schimbări vor fi. Ştiu că va fi mai rău şi va fi şi mai
bine. Ştiu aşa cum mulţi ştiu, ceea ce însă mie-mi este cunoscut es-
te că nimeni nu va cunoaşte acel hotar, acea clipă. Se vor face toa-
te să fie, dar nimeni nu ştie cum se va arăta totul.
Cândva, parcă mult mai de mult, parcă într-un trecut pe care fi-
rescul l-a făcut acum uitat, venind din necunoscutul plin de înţele-
suri, te-am găsit sprijinindu-ţi gândul viitorului pe credinţă şi pe
credinţa speranţei în înfăptuiri într-un rost, ştiind făptuirile de până
atunci fără de rost, pe speranţa rodirii, ştiind că rodului stau împo-
trivă cei care ar fi trebuit să-ţi vrea văzute roadele. Venisem trecând
şi-mi ştiai drum trecând. Nimic n-ar fi putut să dea motivul opririi
trecerii, dar motivul s-a ivit printr-o deodată ivită putere de a fi mar-
gine de pod rupt, singurul drum care te lăsa să treci peste abisul ce-l
ştiai zămislit în gând opritor de adevăruri. Nici dinaintele vestiri nu
îmi erau înţelegeri ale popasului ce s-a întâmplat, făcându-se timp
din viitor.
Rar mi s-a întâmplat să trăiesc, atât de aproape, schimbări pe ca-
re poveştile doar le aveau în cuprinsuri. Acum pot vorbi, altfel şi cu
multe detalii, de schimbările într-un fel şi schimbările într-un alt fel.
Privind dintr-o parte erau schimbări din rău în bine şi schimbări din
bine în rău. Privind din cealaltă parte erau schimbări din bine în rău
şi schimbări din rău în bine. Acum, când îţi scriu, în timpul de dina-
intea timpurilor în care nu ne vom mai şti nici măcar de existenţă,
tu nu mai ai repere ca să numeşti nici binele, bine, nici răul, rău.
Toate reperele ţi le-ai lăsat pe seama altora, pierzând fireasca pro-
prie privire asupra vieţii, iar ceea ce trăieşti este pedeapsa pentru
împotrivire la împotrivitorii tăi.
Idei cu sens şi idei fără sens au făcut ca adevărurile să se muleze
pe calapoade. Aceleaşi calapoade erau, ştiute de tine din timpurile
13